30 martie 2009

Prietenii sunt ca ingerii

Povestea spune

ca in urma cu un numar de ani

un om si-a pedepsit fetita

in varsta de 5 ani

pentru ca a risipit o hartie aurie

de impachetat foarte scumpa.


Omul statea rau cu banii

si deveni si mai suparat cand

a vazut ca fetita a folosit hartia respectiva

ca sa decoreze o cutie

si sa o puna sub bradul de Craciun.


Cu toate acestea,

fetita a adus tatalui ei

cadoul in dimineata urmatoare spunand:

"Acesta este pentru tine, taticule".

Tatal a fost rusinat

de reactia lui furioasa de cu o zi in urma,

dar supararea lui

se arata din nou cand vazu ca,

de fapt, cutia era goala.


El i-a spus pe un ton raspicat:

"Nu stiai, domnisoara, ca atunci cand dai un cadou cuiva, trebuie sa pui ceva in el ? "


Fetita s-a uitat in sus spre tatal sau,

cu lacrimi in ochi, si a zis:

"Taticule, cutia nu este goala.

Am suflat in ea atatea sarutari pana cand s-a umplut."


Tatal a ramas perplex.

S-a pus in genunchi

si si-a imbratisat fetita

si a rugat-o sa-l ierte

pentru supararea lui fara rost.

La scurt timp dupa aceasta,

micuta fetita a murit intr-un accident

si se spune ca tatal ei

a tinut acea cutie aurie

alaturi de patul sau

tot restul vietii sale.


Si de cate ori a fost descurajat

sau a avut de trecut peste situatii dificile,

deschidea cutia

si lua un sarut imaginar

si isi amintea

de dragostea care a pus-o fetita acolo.

Intr-un adevarat sens,

fiecare dintre noi, ca si oameni,

primim o cutie aurie cu dragoste neconditionata si saruturi

de la copiii nostri, de la familie, de la prieteni.

Nu putem avea altceva mai pretios decat asta.


Prietenii sunt ca ingerii

care te ridica pe picioarele tale,

atunci cand ai probleme

sa-ti aduci aminte tu insuti sa zbori !



Autor necunoscut

27 martie 2009

Vis

Afara copacii-nfloresc,
Dar gerul din inima mea
Ma ingheata.

Ma zbat intre noapte si zi,
Ma agat de orice,de oricine,
Dar niciodata nu va mai fi
Cum a fost langa tine.

Si viata este grea sau este buna?
E dureros sa nu te-mpaci cu tine,
Privesti spre cer si te intrebi: ce vine?
Un vant cumplit
Sau sora sa craiasa
Cu alaiul ei de zane flori,
Dansand zglobii in raze mandre alese
Feeric vis venit din alte zari.

Si in vis apare un frumos flacau
Cu parul blond si ochi ca apa marii
Atat de fericit imi arata
Ce minunat taram.

E fericit si eu te vad pe tine
Si ma-ncalzesc in zambetul ce-l are
Si e atat de cald si bine
Si ma topesc in dulcea primavara.

23 martie 2009

Multumiri


Daca tot este primavara ,as vrea sa ofer cate o floare tuturor celor care poposesc la mine.
Va multumesc pentru rabdarea voastra,pentru fiecare cuvant,fiecare gand pe care l-am simtit alaturi de mine.

Atunci cand eram dezamagita voi mi-ati aratat si o alta fata.
Ati aratat ca sunt si oameni buni ,cu suflet mare,carora le pasa…
Si m-ati facut sa vad padurea si uscaciunile din ea…Si sa-nteleg ca nu merita sa suferi pentru ele,sunt lipsite de viata…nu mai au suflet,l-au pierdut candva,undeva si nici macar nu au observat…

Atunci cand ramai singur nu trebuie sa te bazezi decat pe tine.Sa nu ai asteptari si nici sperante pentru ca cei la care ai asteptari te dezamagesc cel mai tare.

Dragii mei va ofer cate o floare si va doresc o viata cu mult soare si ras zglobiu fara de griji si vesnic sa va fie sarbatoare!

Amintire din viata

Mi-e dor de amurgul de vara
Pe care-l priveam impreuna,
De ploaia calda ce ne picura,
De tinerea calda de mana.

Pasesc ratacind in nestire
Fara nici cea mai mica speranta,
Doar sursurul apei invie
O amintire ratacita din viata.

Traiesc intre prezent si trecut
Sau poate mai mult printre vise,
Iar sufletul meu calator
Se zbate sa mearga-nainte.

E frumos si e cald si e bine
Un cantec suav se aude,
Privesc iar apusul cu tine
Tinandu-ne de mana-ntr-o luntre.

18 martie 2009

Ingerasului meu


Ai fost un vis scurt,
O dorinta,un fulg de nea
Pe care l-am prins in mana mea
Dar abia am apucat sa-l vad

Ai fost dorinta noastra
Dragostea,speranta,iubirea
Dar ai plecat fara a apuca sa ne cunoastem
Mult prea devreme.

Acum esti o stea stralucitoare,
Frumoasa dar mult prea departe
Si oricat incerc sa te ating nu reusesc.
Nu pot decat sa-mi ridic privirea ,
Sa-mi imaginez cum arati
Cat ai crescut,ce chip ai…

Ma gandesc cu duiosie la tine
Si poate acum ar trebui sa spun
E sarbatoare!
Dar ce sarbatorim?

Iarta-ma pentru ca …
Nu ma gandesc suficient de mult la tine,
Memoria mea refuza sa-si aminteasca
Anumite lucruri.
Dar este din iubire.

Si daca poti ,intinde mina si cheama-l la tine
Puteti sarbatori
La voi e sarbatoare,la noi se cheama altfel…
Jale

Va trimit un sarut prin adierea vantului,
Un gand frumos,special pentru voi,
Un suras cald , o dulce imbratisare
Si o intalnire in vis, la marea sarbatoare.

Frumosul nu doare niciodata

Analizand comportamentul meu,realizez ca mintea refuza sa-si aminteasca momentele foarte dureroase.Incerci,iti apare un fragment,o imagine de care te scuturi repede,dorind s-o alungi..

Probabil ca am fost creati cu un sistem de autoaparare,suntem ca si robotii care isi incarca bateriile pentru a functiona…
Cand un gand urat iti apare in minte,il alungi imediat cu un gand bun.Asa ma incurajez si eu…Nu imi doresc sa uit,nu vreau!
Refuz numai anumite piese ale puzzle-ului,constienta fiind ca n-am sa-l mai termin niciodata.

Prefer sa-mi amintesc momentele frumoase,frumosul nu doare niciodata.Te face sa zambesti,iti da aripi.
Poate o sa imi spuneti ca nu e bine in lumea mea,dar eu vreau sa trec de la robotul care executa anumite miscari greoi ,fara sentimente,fara viata;la pasarea care se ridica fericita in zbor,inaltandu-se catre soare

16 martie 2009

Au nevoie de ajutor


Parintele Valentin Stefan este preot la Parohia Sf. Nicolae din Ralesti jud Giurgiu si s-a alaturat asociatiei PRO VITA si parintelui Tanase de la Valea Plopului in lupta pentru salvare de vieti.
Parintele are un vis de a construi un complex familial care sa gazduiasca suflete napastuite,copii nedoriti si aruncati,mame cu copii fara adapost.Are un petec de pamant atat.Aici intervenim noi cei care putem si vrem sa-l ajutam.Are nevoie de material de constructii ,de tot ce este necesar pentru construirea unei cladiri.
Momentan gazduieste 30 de copii cu mamele lor,oameni fara adapost.Parintele se ocupa sa nu le lipseasca nimic.Dar are nevoie de ajutorul nostru.Tot ceea ce unora dintre noi nu ne mai este folositor,pe acesti copii ii poate ajuta. Au nevoie, in afara de bani, si de tot ceea ce este necesar intr-o gospodarie: mobila, covoare, masina de spalat, frigider, aragaz, vesela . Daca voi, sau cunoscutii vostri inlocuiti obiectele mentionate cu altele noi, va rugam ca pe cele vechi sa le daruiti acestor copii necajiti.
Dacă vreţi să contribuiţi la realizarea acestui vis:

BCR Giurgiu, Cont iban RO 39 RNCB 0145098349640001
Asociatia Pro Vita Sfantul Brancoveanu Filiala Giurgiu
Telefon Părintele Valentin: 0720 906 635
Comuna Gogoşari, sat Răleşti, Biserica Sf. Nicolae

15 martie 2009

Va cer iertare

Imi cer iertare pentru toata nelinistea mea,pentru toate gandurile mele,pentru toate faptele mele.Iti cer iertare Tie Doamne,va cer iertare voua tuturor cunoscuti si necunoscuti si tie Vali…
Pentru ca mi-am propus sa fiu mai buna,sa fiu puternica sa ajut.Dar nu imi iese.Nimic din toate acestea nu infaptuiesc…
Iti cer iertare Doamne ,ca ma doare cand ar trebui sa ma bucur,ca analizez gesturi cand nu ar trebui sa imi pese ,ca “judec” in loc sa multumesc…
Si cine spune ca sunt puternica?Nici pe departe!
Puternica voi fi cand voi putea sa intorc si celalalt obraz cu bucurie si fara sa ma doara…

A trecut timpul



A trecut timpul. Oare a trecut?
Privesc in jurul meu ,la inceput,
Si vad zile frumoase si senine
Ce oglindesc feeric doar iubire.

Revad campul cu maci ce-l adorai,
Sau graul verde cum te bucurai
De tot ce minunat in palma sa
Natura draga tie-ti daruia.

Cu bucurie-n suflet cautai
Spre locuri dragi cu liniste lasate
In grija ta.

A trecut timpul.Oare a trecut?
Ma-ntorc in campul magic de-nceput
Revad aceleasi locuri adorate
Dar de acum in grija mea lasate.

E grea povara,dar mai greu destinul
Si lupt sa alung amarul si veninul
Privind la cer,caci poate o reflecta
O mica raza de pe steaua ta.

7 martie 2009

Caderi necesare

Exista caderi necesare.
Asa cum exista si adversari necesari si greseli necesare.
Altfel, cum am sti cat de mult valoreaza o reusita,
cum am putea masura
distanta dintre noi si trecutele noastre fragmente de viata,
dintre eul de ieri si cel de azi?
Prietenii ni-i facem singuri si uneori ni-i gonim singuri.
Cu sau fara intentie, realizand sau nu cat pierdem de fiecare data.
Se-ntampla si sa gresim de doua ori la fel.
Se-ntampla si sa ne ia prin surprindere unele renuntari.
Si, mai ales, se-ntampla adesea ca esecurile sa se suprapuna,
punandu-ne la incercare puterea de a incasa lovituri.
Lovituri care pot nauci.
Intotdeauna apare si ceva-ul care te ajuta sa uiti,
sa treci mai departe, sa depasesti momentul si, in final,
sa-ti vindece toate ranile.
Cu ce pret? Asta e numai treaba ta.



ANGELA RIBUS

Atat cat ti se cuvine

Incercand sa iti dai singur raspunsuri.
Sa judeci normal intr-o lume despre care stii
atat cat ti se cuvine.
Atat cat ai avut curajul sa cauti. Sa afli.
Daca te dor urechile, te refugiezi in linistea din tine.
Fara sa te ascunzi. Atat cat sa ti se faca dor. De sunete.
Daca obosesti, e suficient sa stii
ca sunt altii cu adevarat tristi si resemnati,
pentru a descoperi ca inca mai ai resurse.
Ca poti trece si peste asta.
Si ca nici macar nu este atat de greu cum ai fi crezut.
Daca simti ca prea multe si prea grele s-au adunat,
nu trebuie nici macar sa te straduiesti sa uiti.
Oricum, cu timpul uiti.

Important e sa ai intotdeauna ceva de iubit.
Pentru a-ti aminti, in fiecare clipa, ca merita.


ANGELA RIBUS

Paradisul meu

Ar merita să dedic câte un cub
fiecărui prieten pe care îl am;
fiecărui om pe care îl admir pentru ceva;
fiecărei persoane care mi-a influenţat,
într-un fel sau altul, viaţa.
Ar merita să le mulţumesc, pe rând şi deopotrivă,
tuturor, pentru că m-au învăţat să trăiesc frumos,
să mă corectez atunci când greşesc,
să nu renunţ când totul pare greu
şi să trec mai departe zâmbind.
Lumea e alcătuită din mai multe lumi, cu siguranţă.
În lumea mea, toate se rostuiesc frumos.

Treptele împlinirii –
accesibile sau greu de atins,
sunt altele,
pentru fiecare.


ANGELA RIBUS

5 martie 2009

Mereu ratacind

Eu sunt o melodie cantata si neterminata
Un vers scris dar niciodata rostit,
O piesa scrisa si niciodata jucata
Un vis...

Sunt o vorba duioasa
Rostita cu blandete intr-o seara,
Un suras pe buzele tale
Ce freamata dupa a mea chemare.

Sunt sclipirea jucausa din ochii tai
Care ma cauta fara incetare
Si dorul din inima mea
Sunt mereu ratacind,in cautare…

Va trebui sa ma ridic

Cand adierea lua cu ea
Petala trandafirului abia inflorit
Un trosnet sec
Din trupul meu rupea,
O aripa ce ma ajuta sa ma ridic.

Grea lovitura,dar mai grea caderea
Si zbuciumul si jalea si durerea,
Dar nimeni n-o sa vada ca sunt mic
Asa cum am cazut, va trebui sa ma ridic.

In lumea asta cruda si nedreapta
Noi trecatori pe-a vantului rafala,
Vom incerca sa ducem crucea cat mai dreapta
Incovoiati de-a sortii mana.

Si fruntea sus caci nimeni n-o sa stie
Ce mare este jalea,
Vom infrunta cu voinicie
Destinul ce-si urmeaza calea.

Aripi frante

O veste primita intr-o secunda,
Un fulger cazut pe un cer senin
Un strigat !

O aripa franta,un suflet sfarmat
O lacrima prelinsa in tacere,
O zi frumoasa cu soare
Si totusi atat de urata.

Un zambet frant , o inima impietrita
Furtuna,furie,durere,
O pasare cazuta pe asfalt
Ranita si invinsa ,
Un zbor terminat prea devreme.

O hora transformata intr-o doina,
O amintire…
Atat ne-a ramas dintr-o viata
De bucurie si iubire.

3 martie 2009

Visam sa fiu cu tine

Priveam in albastrul curat al ochilor tai
Unde se oglindea bunatatea,
In adancul sufletului curat
Uneori neinteles.
In adancimea finite tale,
Unde imi doream sa patrund pentru a fi mereu impreuna cu tine…

Visam sa ma transform intr-o floare,
Sa ma asezi duios la reverul tau
Pentru a ma purta permanent langa inima ta.
Iar tu razand imi spuneai ca sunt mult mai mult decat atat
Ca am patruns adanc in inima ta si sunt permanent langa tine.

Acum cand te caut fara nici o speranta,
Cand tristetea imi poarta pasii pe alei pustii
Si pune stapanire pe fiinta mea,
Vreau sa ma transform …in ce oare?
Eu si acum te astept sa vii!

1 martie 2009

Moartea cuvintelor

Nu ştiu de ce, de la o vreme cuvintele mi se lipesc de degete, de buze, de suflet şi stau aşa - agăţate în gol ca o inimă dezgolită.
Nu vor să mai plece, nu vor să se mai rostească, nu vor să mai simtă pagina - stau înfipte în mine asemeni unor păcate şi răscolesc, răscolesc, răvăşesc, inundă şi rămân.

Azi mi-au ajuns cuvintele în gât şi simt că mă sufoc, dar nu pot nici măcar să le rostesc. Cuvintele mele au învăţat să se revolte şi să moară.
Se aruncă de pe buze înapoi în suflet şi tac! Tac!
Am să mor ucisă de tăcerea lor şi-am să mă rostogolesc asemeni unei lacrimi pe care nu o mai vrea nimeni.
Sunt plină de cuvinte şi nu mai pot dărui niciunul!

Sandrina-Ramona Ilie ( Lady Allia)

Sentimente confuze

Nu pot sa imi pun sufletul pe hartie,pentru ca poate numai asa as putea arata ce simt.Nu pot nici macar eu sa inteleg ce se petrece,cum este lasat de Creator sa percepi,sa treci peste,sa continui ceea ce noi ii spunem viata.Am senzatia ca timpul s-a oprit,uneori simt acele sentimente confuze:durere,melancolie,tristete,dor…dar daca nu realizez cum trece timpul alteori nu inteleg de ce imi este dor…E complicat,nu se poate descrie o asemenea stare confuza ..Parca ma privesc de undeva din afara si ma privesc cu uimire.Cum sa inteleaga cei din jur ce se petrce cu mine daca nici macar eu nu ma inteleg?Eu stiu ca ma intreb mai mereu unde e?De ce nu mai vine?

Si daca eu ma intreb ce sa spun copiilor cand le e greu?Cum sa le spun mai frumos ,fara sa le doara ca nu mai vine?Uneori am impresia ca fata mea cea mica gandeste mult mai matur…(cea mare nu vorbeste despre asta).Ea a analizat foarte atent tot ce s-a intamplat la inmormantare si dincolo de cuvintele noastre de ‘’maturi’’ si-a format propria ei parere.Ea stie mult mai sigur decat mine ca tati are acum o alta casa pentru trup si ca sufletul sau ne vegheaza din cer…

Cand noaptea vine

Atunci cand noaptea vine
Si in mod firesc natura s-a culcat
Eu caut ratacind dupa tine
Baiatul meu cu par balai.

Adult dupa ani,copil la suflet
Tu te ascunzi printre povesti
Dar in mintea noastra,noi adultii
Spunem ca-n zori povestile pier .

Pe lumea asta “serioasa’’
Ai refuzat sa mai ramai
Si poate acolo printre ingeri
Esti fericit printre copii .

Nu ai ales sa pleci

Stiu ca nu tu ai ales sa pleci ,am inteles…Dragostea noastra atat de mare mereu a invins!A facut fata tuturor furtunilor din trecut,a razbit atunci cand minti bolnave incercau sa ne desparta…Am trecut impreuna prin bucurii si tristeti,ne-am impletit unul dupa celalalt,ne-am completat,am devenit un intreg…Cu fiecare zi eram tot mai puternici,mai fericiti,mai uniti…dragostea noastra mereu va invinge,chiar si acum cand acest obstacol ne desparte,sunt convinsa ca iti amintesti de mine,fata care mereu te asteapta acasa…

Iarta-ma daca uneori sunt slaba,deznadajduita,am sufletul frant…Incerc sa zambesc pentru tine,vreau sa te incalzesc cu zambetul meu,sa iti alin suferinta despartirii cum si tu mi-ai infrumusetat anii petrecuti impreuna…

Si daca sunt trista ,inchid ochii pentru a ma incarca din veselia ta,din dragostea ta pentru viata,natura,cantec.Este imposibil sa fiu trista cand tu emani atata fericire…

Si cand lacrimile curg fara voie pe obrazul meu acum brazdat,ma rusinez!Femeia care era langa tine avea o forta ,acum cand poti citi prin mine ,cand poti percepe altfel totul vezi si adevarata mea fata…vezi ca forta mea erai tu…

Undeva in mine au ramas radacini din fiinta ta,nu le voi irosi,ele imi dau putere sa merg mai departe pana in ziua cand ne vom intalni.

Te vad

Te vad in fiecare suras,
In fiecare joc de copil
In fiecare cantec..

Te vad alergand spre mine
Ca intr-un joc
Intind mana sa te apropii
Dar tu te indepartezi surazand
Si tot caut…

Privesc apoi catre stele
Pentru ca vreau sa te vad!
Te vad ascunzandu-te printre ele
Si mereu surazand
Te vad de fiecare data pe strada
Venind zambind catre mine
Si deschid ochii mari
Pentru ca sa raman cu imaginea ta
Intiparita in suflet
Acolo intotdeauna TE VAD

Martisor


Un buchetel de ghiocei,
Parca nascuti din puritate,
Sunt pentru suflet un crampei,
De bucurie si seninatate.
Si,potriviti cu a dvs.bunatate,
Cu dragoste curata vi-i ofer,
Sa va aduca multumiri si sanatate,
Si tot ceea ce,si pentru mine sper.

Despre noi

Pentru a scapa de ispita calculatorului si televizorului (mai precis a posturilor care difuzeaza desene animate care sunt din ce in ce mai violente si din care copii nostrii nu au nimic bun de invatat) am decis impreuna cu fetele mele sa cautam alte activitati pentru timpul liber.
Am hotarat : cea mare va merge la inot si cea mica la pictura.

Pentru ca cea mare vrea sa invete sa inoate,am inceput sa cautam cele necesare.Si cum in orasul nostru nu mai exista un magazin sportiv,a fost o adevarata aventura sa gasesti un costum de baie in anotimpul acesta…Dupa ce am luat la rand aproape toate magazinele si am suportat privirile mirate ale vanzatoarelor ( de parca as fi cautat ‘’marul de aur’’) am gasit ceva ce se cheama costum de baie
Nu este aratos, dar m-am bucurat pentru picioarele mele care puteau sa ia o pauza…Acum putem merge la inot .

De ce desen pentru cea mica? Nu stiu, poate pentru plimbarea care o face sau pentru ca a facut cateva desene care m-au facut sa cred ca ar putea invata ceva…(judecati singuri, le puteti vedea cateva aici si cateva la posturi precedente).

Ea deseneaza zilnic dar recunosc nu prea am dat importanta,mi-am spus ca sunt desene copilaresti.Ainceput cu desene despre tati.Atunci cand ii era dor de tata,facea un desen despre cum si-l amintea sau cum si-ar fi dorit sa fie.Ea si tati in toate desenele.Acum face diverse desene,inspiratii de moment .
A fost foarte fericita pentru ca am inscris-o la pictura desi este putin necajita ,pentru ca nu intelege cum o sa stea doua ore acolo in picioare?Are multe intrebari despre cum arata locul si cum o sa fie,iar luni
O sa ne povesteasca singura daca este sau nu incantata.

Poezii

NU AM INVATAT

cineva îmi spunea odată în timp
ce mă săruta pe creştet:
"despărţirile dor doar când rupem
oamenii din suflet ca pe nişte flori
şi-i aruncăm cu ochii închişi în spatele nostru trasformându-i
în fân bun de rumegat timpului până când
acesta albeşte şi uită,
iar ei devin amintiri, amintiri, uitări...în alte uitări."

cineva îmi spunea odată în timp
ce-şi lua la revedere:
"sub forma de gheare acum uită tot ce ţi-am spus şi smulge-mă
din tine ca pe o buruiană
şi dă-mă carne uitare corbilor cărunţi
sau creşte-mă în tine din nou
la umbra liniştită a unui zâmbet."

cu vorbele astea mi-a murit mie îngerul
ghemuit între aripi,
iar întoarcerii mi-a lăsat
un sărut, două lacrimi şi un zâmbet.

eu nu am învăţat însă nici acum
să-mi iau "La revedere"
şi-s tot mai goală cu fiecare om




ZADARNICIA MEA

zadarnicia mea a avut culoarea pamantului
pana am muscat din nisip si noroi
gustandu-i batranetile
ce ma imbracasera in doliu mult prea devreme
visele mi-au murit
invelite in gust amar si cer intors pe dos
din care picurau intrebari
sub forma de gheare

nu stiu daca au sfasiat sau au rupt
dar,
asa am invatat sa imi pierd aripile pe drum
in timp ce in urma a ramas doar un pocnet de os
si durerea

eu imi mai eram vie!

apoi a avut culoarea ierbii si a fanului uscat
pe care l-am facut iubirea dintai
si l-am respirat cu durere pana in gatul sufletului
unde il am si acum
(n-a fost sa fie decat o vara cu nori la ureche)
am inteles ca viata
are gust de moarte cand inveti sa o traiesti
singur in tine
in timp ce dincolo te stii trai atat de frumos
daruindu-te timpului
care stie astepta!

dupa cum am mai spus:
imi murise doar nadejdea,
cateva vise clocotite in sange,
niste ani tineri si fragezi,
increderea in lumea din afara coliviei mele,

doar eu imi mai eram vie!

intr-o noapte din mine am visat cum carnea mi se desprinde fasii
de teama si ma imparteam corbilor
atunci...
buzele au tipat a viata,
in timp ce gandurile se napadeau toate
sa arunce ultimul pumn de tarana.

si am vazut:

zadarnicia mea a avut mereu culoarea cerului,
dar a trebuit sa fiu pamant, disperare, iarba
mormant si tacere
ca sa pot sa ma regasesc
dincolo de toate lanturile in care ma tineam legata

Sandrina-Ramona Ilie ( Lady Allia)