7 iunie 2010

Judecata de Apoi,de la mit la realitate

Atunci mi-am zis că fiecărui om de pe fața Pământului, dacă-l voi întâlni, trebuie să-i spun, să-i fac de cunoscut faptul că Domnul Isus Cristos este Mântuitorul nostru, al tuturor.
Reporter: - La final, ce ați dori să transmiteți celor care vor citi această mărturisire ?
Lia: - Aș vrea ca orice om să creadă și mai ales să fie convins, că dincolo de realitatea vieții pe care o trăim fiecare aici pe Pământ și dincolo de moartea noastră fizică, există o altă lume la fel de reală ca și aceasta de aici, dar total diferită. După moartea fizică a trupului nostru, călătoria noastră nu se oprește la mormânt, ea continuă într-o altă dimensiune, fie că noi credem lucrul acesta sau nu. Noi mergem mai departe. Destinația noastră finală va fi fie în Rai, fie în Iad. Nu există un al treilea loc. Cât timp trăim pe Pământ, fiecare din noi este liber să își aleagă destinația finală. Dacă dorim ca această destinație să fie Raiul, atunci trebuie să-L acceptăm, prin credință, pe Domnul Isus Cristos, ca mântuitor și stăpân și să trăim toată viața după poruncile Sale.
Aș mai dori ca orice om să știe și să fie convins de faptul că va fi o judecată de apoi și că va sta în fața lui Dumnezeu, pentru modul păcătos în care și-a trăit viața pe Pământ, indiferent de religia sa.
Această judecată nu este un mit, ci este o realitate ! Ea poate fi evitată. Pentru mai multe detalii, vă sugerez să citiți și să studiați cu atenție Biblia, în care Dumnezeu promite tuturor celor care îl caută sincer, că El se va lăsa găsit de ei



Interviu cu Lia Rusu, realizat de Mircea Alb - 1997
http://phoenixmission.org/web/index.php?option=com_content&view=article&id=1685:judecata-de-apoi-de-la-mit-la-realitate-&catid=45:testimonies&Itemid=80

3 iunie 2010

Să avem credinţă

Un singur lucru ştiu că am întotdeauna: nu este nici mândria, nici închipuirea, ci ceva ce am zi şi noapte, oriunde mă aflu - sunt trei lucruri: cel dintâi, Credinţa; cel de-al doilea, Credinţa; cel de-al treilea, Credinţa. Asta-i tot! Nu mai pot zice nimic altceva. Aceasta m-a călăuzit întreaga viaţă. Când ai credinţă şi cineva spune: "Vrei să vii cu mine în Liban?", eu răspund: "Da".

"Cum se face că răspunzi da la toate?"

Spun da pentru că cred că dacă n-ar fi spre binele meu, Dumnezeu ar face ca nu-ul să vină chiar de la cel ce m-a chemat. Nu vor fi gata ceva acte, sau se va întâmpla altceva.

Am acum nouăzeci de ani - să ai şi tu parte de aceeaşi vârstă! Citesc iarăşi şi iarăşi şi iarăşi Evangheliile, şi văd ceva ciudat. Iisus Hristos a venit şi l-a spus Apostolilor: "Lăsaţi acum tot ce aveţi şi urmaţi-mi Mie".

Dacă ei i-ar fi răspuns: "Dar tu cine eşti? De ce să pierdem tot ce avem? De ce să pierdem câştigul nostru? Unde ne vei duce? Ce vei face cu noi?" - dacă i-ar fi răspuns aşa, ce s-ar fi întâmplat? Ar fi rămas în întuneric.

I-au spus Da unui Necunoscut oarecare, ce a venit şi le-a spus: "Lepădaţi-le pe toate!" De ce? Pentru că credeau în Dumnezeu, şi îl aşteptau pe Cel ce le va zice: "Veniţi!" Şi acesta a fost începutul.

Căci dacă zicem Nu, ce se va întâmpla?... Ori una, ori alta: Dacă crezi, vei merge pe apă precum Sf. Petru. Dacă te temi, bâldâbâc! Nimic altceva.

Aşa a fost întreaga mea viaţă. M-au chemat în cele mai ciudate şi mai îndepărtate locuri din India. Într-o noapte, mi-au trimis un mesaj: "Vino să vizitezi pe cineva bolnav". Am pornit la drum într-un car tras de boi, mânat de un ciobănaş. Şi, în timp ce urcam muntele, prin pădure, ce văd deasupra noastră? Doi ochi fosforescenţi, un tigru. Ce-am spus atunci? "Doamne, miluieşte-mă, facă-se voia Ta precum în cer, şi pe pământ".

Am închis ochii şi am văzut acestea înscrise în lăuntrul meu. Căci El ne-a zis: "Pentru ce vă grijiţi? De ce vă îngrijoraţi? Căci până şi părul capul vostru este numărat!" De ce să ne îngrijorăm? Ne lipseşte credinţa. Fie să avem credinţă.


Din Apoftegmele Gherontissei

http://ro.orthodoxwiki.org/Gavrilia_%28Papaiannis%29#Cuvinte_alese