31 octombrie 2011
Forum
Probabil ca nu ati ajuns intamplator pe aceasta pagina … Va spun de la inceput ca imi pare foarte rau pentru pierderea pe care ati suferit-o si speram sa putem fi de ajutor. Am creat acest loc virtual de intalnire pentru ca nimeni nu merita sa treaca singur prin durerea sfasietoare a pierderii unei persoane dragi. Atunci cand pui in cuvinte starile si gandurile coplesitoare, acestea devin mai usor de suportat.
Pentru oamenii de buna credinta, acest forum de discutii are doar cateva “reguli”:
a. SA AVEM INCREDERE unii in ceilalti: sa vorbim sincer, din inima, sa povestim tot ce simtim. Doar asa o sa invatam unii de la altii cum sa avem grija de noi insine si de cei din jur in cele mai negre perioade ale vietii. Pentru a va ajuta, nu e nevoie sa va spuneti numele real pe forum (puteti inventa orice nume).
b. SA RESPECTAM DUREREA tuturor celor care scriu aici. Toate afirmatiile care jignesc sau agreseaza pe oricine (creand o atmosfera negativa si tensionata nejustificat) vor fi sterse. Vrem ca timpul petrecut pe acest forum sa ofere liniste, pace interioara si speranta, nu sa agraveze starea de deznadedje si sa ne faca sa avem o parere proasta despre noi insine.
Speram ca acest forum sa fie un loc de intalnire intre oameni cu pierderi similare, care isi inteleg cel mai bine unii altora dorul, disperarea, neputinta. Si, treptat, sa incercam sa organizam intalniri dincolo de ecranul calculatorului (grupuri de sprijin cu specialisti, excursii in grup si multe altele). Totul e posibil daca suntem impreuna!
http://www.existaviatadupadoliu.ro/forum/
Pentru oamenii de buna credinta, acest forum de discutii are doar cateva “reguli”:
a. SA AVEM INCREDERE unii in ceilalti: sa vorbim sincer, din inima, sa povestim tot ce simtim. Doar asa o sa invatam unii de la altii cum sa avem grija de noi insine si de cei din jur in cele mai negre perioade ale vietii. Pentru a va ajuta, nu e nevoie sa va spuneti numele real pe forum (puteti inventa orice nume).
b. SA RESPECTAM DUREREA tuturor celor care scriu aici. Toate afirmatiile care jignesc sau agreseaza pe oricine (creand o atmosfera negativa si tensionata nejustificat) vor fi sterse. Vrem ca timpul petrecut pe acest forum sa ofere liniste, pace interioara si speranta, nu sa agraveze starea de deznadedje si sa ne faca sa avem o parere proasta despre noi insine.
Speram ca acest forum sa fie un loc de intalnire intre oameni cu pierderi similare, care isi inteleg cel mai bine unii altora dorul, disperarea, neputinta. Si, treptat, sa incercam sa organizam intalniri dincolo de ecranul calculatorului (grupuri de sprijin cu specialisti, excursii in grup si multe altele). Totul e posibil daca suntem impreuna!
http://www.existaviatadupadoliu.ro/forum/
30 octombrie 2011
In amintirea celor dragi care ne-au parasit
Fiecaruia dintre noi...la un moment dat in viata ,pierdem pe cineva drag..este si cazul meu,nu -mi este prea usor sa vorbesc...
In urma cu un an In ziua de 30 oct,mi-am pierdut sotul..Sa stins lasand in urma lui,DURERE,LACRIMI,SUFERINTA,SI NEFERICIRE.
D -zeu sa-l odihneasca!
Adela Vitos
In amintirea celor dragi care ne-au parasit
02.05.1946-30.10.2010
Cand am deschis acest blog si mi-a citit gandurile, “tanti Ana “ cum ii spuneau cei apropiati m-a incurajat si mi-a fost alaturi…
Astazi se implineste un an de cand se bucura printre ingeri pentru ca a plecat in lumea in care o astepta sotul ei…
Aici pe pamant multi oameni se gandesc astazi la tine…O rugaciune si o candela aprinsa…
Dumnezeu sa ii dea odihna vesnica lui Anisoara si sa o rasplateasca pentru toate faptele sale bune!
29 octombrie 2011
Anotimpurile...
Anotimpurile urca pe rand pe scena vietii…Noi spectatori din randul intai le privim ,scene frumoase ce se perinda lin sau in forta prin fata ochilor…
Fiecare are un anotimp preferat,mai aproape de suflet,in care se simte rasfatat si bucuros de existenta pe acest pamant…
La mine insa timpul se masoara din sase in sase luni,primavara si toamna…
In perioada aceasta cand ar fi trebuit sa ma bucur devin poate mai sensibila…Nu vreau sa ma gandesc la trecut dar nici la viitor,as vrea sa imi pot sterge toate gandurile,sa pot sta linistita in confortul meu interior si sa-mi spun ca “totul va fi bine”
Chiar si atunci cand te straduiesti sa treci peste toate si sa arati ca traiesti; chiar si atunci cand fiintele cele mai dragi pentru care lupti sa traiesti iti arata ca nu esti ceea ce vrei sa fii si nu le faci pe plac; chiar si atunci cand iti vine sa strigi furia din tine dar o arati zambind; chiar si atunci cand lacrimile nu te mai asculta si dau navala…(noroc ca nu are cine sa le vada)
Si toate acestea nu fac decat sa iti sublinieze ca traiesti.O confirmare ca viata merge inainte indiferent de locul pe care il ocupi in ea…Bucura-te!
Fiecare are un anotimp preferat,mai aproape de suflet,in care se simte rasfatat si bucuros de existenta pe acest pamant…
La mine insa timpul se masoara din sase in sase luni,primavara si toamna…
In perioada aceasta cand ar fi trebuit sa ma bucur devin poate mai sensibila…Nu vreau sa ma gandesc la trecut dar nici la viitor,as vrea sa imi pot sterge toate gandurile,sa pot sta linistita in confortul meu interior si sa-mi spun ca “totul va fi bine”
Chiar si atunci cand te straduiesti sa treci peste toate si sa arati ca traiesti; chiar si atunci cand fiintele cele mai dragi pentru care lupti sa traiesti iti arata ca nu esti ceea ce vrei sa fii si nu le faci pe plac; chiar si atunci cand iti vine sa strigi furia din tine dar o arati zambind; chiar si atunci cand lacrimile nu te mai asculta si dau navala…(noroc ca nu are cine sa le vada)
Si toate acestea nu fac decat sa iti sublinieze ca traiesti.O confirmare ca viata merge inainte indiferent de locul pe care il ocupi in ea…Bucura-te!
28 octombrie 2011
27 octombrie 2011
26 octombrie 2011
Mama
MAMA cel mai frumos cuvant
Si sfant pe acest pamant.
Caci ea ne ocroteste
Si nu-i o vorba-n vant.
Iubita ,draga mama
As vrea sa-ti multumesc.
Si numai ganduri bune
In dar sa-ti daruiesc.
Mereu sa fii ferita
De necaz si de rau,
Asa ma rog mamico
Mereu la Dumnezeu.
Din inima acum
As vrea sa impletesc ,
Un minunat buchet
In dar sa-ti daruiesc.
Caci tu esti pentru mine
Ceva duios si baland
Te voi iubi stii bine
Vesnic si-n infinit,oricand…
Si sfant pe acest pamant.
Caci ea ne ocroteste
Si nu-i o vorba-n vant.
Iubita ,draga mama
As vrea sa-ti multumesc.
Si numai ganduri bune
In dar sa-ti daruiesc.
Mereu sa fii ferita
De necaz si de rau,
Asa ma rog mamico
Mereu la Dumnezeu.
Din inima acum
As vrea sa impletesc ,
Un minunat buchet
In dar sa-ti daruiesc.
Caci tu esti pentru mine
Ceva duios si baland
Te voi iubi stii bine
Vesnic si-n infinit,oricand…
Visare
Cu ochii mintii tes acum
Scenarii mii si mii,
Cu ele toate impreuna
Ce fericit voi fi.
Traiesc ca un artist pe care
Visarea il hraneste,
Cu gandul tot la muza sa
Nimic nu-l oboseste.
Si din cuvinte adunate
Frumos intr-un sirag
Cu literele poleite,
Le potrivesc cu drag.
E o metoda de a invinge
Tristetea care m-a cuprins.
Si tot jucandu-ma cu foaia
Alung durerea grea prin scris.
Scenarii mii si mii,
Cu ele toate impreuna
Ce fericit voi fi.
Traiesc ca un artist pe care
Visarea il hraneste,
Cu gandul tot la muza sa
Nimic nu-l oboseste.
Si din cuvinte adunate
Frumos intr-un sirag
Cu literele poleite,
Le potrivesc cu drag.
E o metoda de a invinge
Tristetea care m-a cuprins.
Si tot jucandu-ma cu foaia
Alung durerea grea prin scris.
25 octombrie 2011
Planset
O mama-si pierde acum copilul,
E devastata de al sau dor,
Plangand isi intreaba destinul
“De ce traiesc si eu nu mor?”
Cum de stau astazi calma aicea
Cand puiul meu e-n vesnicie,
As vrea si eu pe drumul sau
Sa-l insotesc cu voiosie.
Multe-ntrebari ii vin in minte,
Pierduta, cauta in jur
Pe cineva sa o ajute
Si sa ii ia cumplitul dor.
Dar parca toti o ocolesc
Si se ascund din calea ei.
Nu stiu cat de mult o ranesc
Neajutand-o in nevoi.
Si singura acum cu dorul
Isi plange ea incet copilul,
De vrei sa auzi,ii simti fiorul
Si-ai vrea sa-i imbalanzesti destinul.
E devastata de al sau dor,
Plangand isi intreaba destinul
“De ce traiesc si eu nu mor?”
Cum de stau astazi calma aicea
Cand puiul meu e-n vesnicie,
As vrea si eu pe drumul sau
Sa-l insotesc cu voiosie.
Multe-ntrebari ii vin in minte,
Pierduta, cauta in jur
Pe cineva sa o ajute
Si sa ii ia cumplitul dor.
Dar parca toti o ocolesc
Si se ascund din calea ei.
Nu stiu cat de mult o ranesc
Neajutand-o in nevoi.
Si singura acum cu dorul
Isi plange ea incet copilul,
De vrei sa auzi,ii simti fiorul
Si-ai vrea sa-i imbalanzesti destinul.
23 octombrie 2011
22 octombrie 2011
Copilarie
Copila ma plimbam cu tata
Intr-un docar cam prafuit,
De ale calului curele
Ma tineam intr-un zgaltait.
Ce mandru era vizitiul,
Pe drumul lung si prafuit,
Din cand in cand tragea cu ochiul
Cand auzea cate-un fosnit.
Si de atunci printre tarlale
Am invatat a ma plimba.
Din ale dealului poale
Cu usurinta a urca.
De mana eu pe drum cu tata
Am invatat in pas mereu.
Si fericita acum pe glie,
Constat ca drumul nu e greu.
Intr-un docar cam prafuit,
De ale calului curele
Ma tineam intr-un zgaltait.
Ce mandru era vizitiul,
Pe drumul lung si prafuit,
Din cand in cand tragea cu ochiul
Cand auzea cate-un fosnit.
Si de atunci printre tarlale
Am invatat a ma plimba.
Din ale dealului poale
Cu usurinta a urca.
De mana eu pe drum cu tata
Am invatat in pas mereu.
Si fericita acum pe glie,
Constat ca drumul nu e greu.
21 octombrie 2011
20 octombrie 2011
Cartea spiritelor
În momentul morţii, totul este mai întâi confuz; sufletului îi trebuie ceva timp pentru a se recunoaşte;este cam dezorientat, şi în starea unui om ieşind dintr-un somn profund care caută să-şi dea seama desituaţia sa. Luciditatea ideilor şi memoria trecutului îi revin pe măsură ce se şterge influenţa materiei de
care tocmai s-a eliberat, şi care se împrăştie ca un fel de ceată ce întuneca gândurile sale.
Durata tulburării ce urmează morţii este foarte variabilă; poate fi de câteva ore, de mai multe luni, şi chiar de câţiva ani. Cei la care durata este mai puţin lungă sunt cei ce s-ar identifica încă din timpul vieţii cu starea lor viitoare, deoarece atunci îşi înţeleg imediat poziţia.
Această tulburare prezintă circumstanţe deosebite după caracterul indivizilor şi mai ales după felul morţii. În morţile violente - sinucidere, supliciu, accident, apoplexie, răniri etc.-, Spiritul este surprins,uimit şi nu crede a fi mort; şi o susţine cu încăpăţânare. Totuşi îşi vede corpul, ştie că acest corp este al
său, şi nu înţelege să fie separat de acesta; se îndreaptă către persoanele pe care le iubeşte, le vorbeşte, şi nu înţelege de ce acestea nu-l aud.
Iluzia durează până la completa desprindere a perispiritului; atunci numai Spiritul se recunoaşte şi înţelege că nu mai face parte dintre cei vii. Fenomenul se explică cu uşurinţă. Surprins de moarte pe neaşteptate, Spiritul este derutat de schimbarea bruscă petrecută; pentru el, moartea este încă sinonimă cu distrugerea, neantizarea; or, aşa cum gândeşte, după ceea ce vede, după ceea ce aude. În sensul său nu este mort; ceea ce îi sporeşte iluzia, este faptul că el se vede un corp asemănător celui precedent prin formă, a cărui natură eternă nu a mai avut timp să o studieze; îl crede solid şi compact precum primul corp; şi când îşi îndreaptă atenţia asupra acestui lucru, se miră de ce nu se putea pipăi.
Fenomenul este analog cu ceea ce se petrece cu somnambulii mai recenţi care nu cred că dorm. Pentru ei, somnul este sinonim cu suspendarea facultăţilor intelectuale; or, dacă ei gândesc liber şi deoarece văd, înseamnă pentru ei că nu dorm.
Anumite Spirite prezintă aceeaşi particularitate, cu toate că moartea nu a sosit inopinat, dar este mai vagă la cei care, deşi bolnavi, nu se gândesc că vor muri. Se vede atunci spectacolul neobişnuit al unui Spirit asistând la propriul cortegiu funebru ca la al unui străin,şi vorbind despre asta ca despre un lucru ce nu-l priveşte, până în momentul când înţelege adevărul.
Tulburarea ce urmează morţii nu are nimic dureros pentru omul de bine. El este într-o stare de calm întru torul asemănătoare celei ce însoţeşte o trezire liniştită. Însă cel ce nu are conştiinţa pură, este cuprins de anxietate şi angoasă care sporesc pe măsură ce Spiritul se recunoaşte.
In cazul morţii colective, s-a observat că nu toţi cei ce pier în acelaşi timp se revăd întotdeauna imediat. În tulburarea ce urmează morţii, fiecare merge pe drumul său, unde nu se preocupă decât de cei care-l interesează.
Allan-Kardec
http://www.scribd.com/doc/28608673/Allan-Kardec-Cartea-Spiritelor
care tocmai s-a eliberat, şi care se împrăştie ca un fel de ceată ce întuneca gândurile sale.
Durata tulburării ce urmează morţii este foarte variabilă; poate fi de câteva ore, de mai multe luni, şi chiar de câţiva ani. Cei la care durata este mai puţin lungă sunt cei ce s-ar identifica încă din timpul vieţii cu starea lor viitoare, deoarece atunci îşi înţeleg imediat poziţia.
Această tulburare prezintă circumstanţe deosebite după caracterul indivizilor şi mai ales după felul morţii. În morţile violente - sinucidere, supliciu, accident, apoplexie, răniri etc.-, Spiritul este surprins,uimit şi nu crede a fi mort; şi o susţine cu încăpăţânare. Totuşi îşi vede corpul, ştie că acest corp este al
său, şi nu înţelege să fie separat de acesta; se îndreaptă către persoanele pe care le iubeşte, le vorbeşte, şi nu înţelege de ce acestea nu-l aud.
Iluzia durează până la completa desprindere a perispiritului; atunci numai Spiritul se recunoaşte şi înţelege că nu mai face parte dintre cei vii. Fenomenul se explică cu uşurinţă. Surprins de moarte pe neaşteptate, Spiritul este derutat de schimbarea bruscă petrecută; pentru el, moartea este încă sinonimă cu distrugerea, neantizarea; or, aşa cum gândeşte, după ceea ce vede, după ceea ce aude. În sensul său nu este mort; ceea ce îi sporeşte iluzia, este faptul că el se vede un corp asemănător celui precedent prin formă, a cărui natură eternă nu a mai avut timp să o studieze; îl crede solid şi compact precum primul corp; şi când îşi îndreaptă atenţia asupra acestui lucru, se miră de ce nu se putea pipăi.
Fenomenul este analog cu ceea ce se petrece cu somnambulii mai recenţi care nu cred că dorm. Pentru ei, somnul este sinonim cu suspendarea facultăţilor intelectuale; or, dacă ei gândesc liber şi deoarece văd, înseamnă pentru ei că nu dorm.
Anumite Spirite prezintă aceeaşi particularitate, cu toate că moartea nu a sosit inopinat, dar este mai vagă la cei care, deşi bolnavi, nu se gândesc că vor muri. Se vede atunci spectacolul neobişnuit al unui Spirit asistând la propriul cortegiu funebru ca la al unui străin,şi vorbind despre asta ca despre un lucru ce nu-l priveşte, până în momentul când înţelege adevărul.
Tulburarea ce urmează morţii nu are nimic dureros pentru omul de bine. El este într-o stare de calm întru torul asemănătoare celei ce însoţeşte o trezire liniştită. Însă cel ce nu are conştiinţa pură, este cuprins de anxietate şi angoasă care sporesc pe măsură ce Spiritul se recunoaşte.
In cazul morţii colective, s-a observat că nu toţi cei ce pier în acelaşi timp se revăd întotdeauna imediat. În tulburarea ce urmează morţii, fiecare merge pe drumul său, unde nu se preocupă decât de cei care-l interesează.
Allan-Kardec
http://www.scribd.com/doc/28608673/Allan-Kardec-Cartea-Spiritelor
19 octombrie 2011
O sansa pentru Stefania
Stefania este un pui de om ,abia trecuta de un anisor, care in schimbul unei vacante la mare a primit o veste care avea sa-i schimbe viata. A ei si a tuturor celor care o iubesc.A fost diagnosticata cu nefroblastom bilateral cu predominanta blastemala (tumoare renala maligna bilateral cu risc de grad inalt III – multiple formatiuni canceroase pe ambii rinichi).
Intreaga poveste o puteti citi pe blogul ei , poate se gasesc persoane care o pot ajuta, financiar, cu un sfat pentru parinti sau cu o rugaciune, fie ii puteti mediatiza povestea prin promovarea blogului cu acest banner. Trebuie doar sa copiati acest cod html in blogul/situl dumneavoastra.
Multumim, din suflet de copil !
Intreaga poveste o puteti citi pe blogul ei , poate se gasesc persoane care o pot ajuta, financiar, cu un sfat pentru parinti sau cu o rugaciune, fie ii puteti mediatiza povestea prin promovarea blogului cu acest banner. Trebuie doar sa copiati acest cod html in blogul/situl dumneavoastra.
Multumim, din suflet de copil !
Traieste viata pentru care ai fost creat!
WORKSHOP: Traieste viata pentru care ai fost creat!
28-30 octombrie 2011, BRASOV
"TRAIESTE VIATA PENTRU CARE AI FOST CREAT- experienta de a fi intreg complet si perfect!
Acest workshop a fost creat in 2008 si este o binecuvantare pentru toti cei care-l co-creeaza impreuna cu mine. Fiecare om care a participat si-a adus contributia, a devenit sursa de transformare in viata sa, a fost atins, miscat si inspirat. Modul de expunere, simplu, cald si direct, mesajul imbracat in iubire, generozitate si umor, au creat mereu un cadru potrivit in care cei prezenti sa-si poata deschide inimile cu usurinta.
Este un workshop care pur si simplu te trezeste, iti aminteste cine esti cu adevarat, te provoaca sa te vindeci incepand din interior, te ajuta sa-ti descoperi potentialul si sa dizolvi blocajele mentale, te inspira sa faci o alegere esentiala: aceea de a te detasa de orice suferinta trecuta si a fi fericit si implinit chiar acum, chiar aici.
Atat instrumentele oferite, cat si exercitiile si temele propuse, sunt create astfel incat tie sa-ti fie usor sa integrezi totul si sa obtii rezultate incredibile intr-un timp scurt.
Transformarea incepe inca din momentul inscrierii, prin intentia ta ferma de a trai aceasta experienta, si este desavarsita pe parcursul celor trei zile, pas cu pas. Chiar si prin simpla participare, transformarea se produce si va ramane acolo, in interior, pentru totdeauna.
Nu sunt necesare cunostinte prealabile, nu exista limita de varsta, ci e de ajuns sa vii cu inima deschisa. Nu este un workshop pentru minte, ci unul in care sa-ti accesezi sinele divin, in care sa te vezi asa cum esti cu adevarat, dincolo de personalitate. Vei afla ca suferinta se datoreaza atasamentului de trecut si vei invata cum sa vindeci toate ranile vechi si cum sa traiesti in pace, libertate si armonie, indiferent ce.
Vindecarea incepe din interior. Totul se intampla din interior catre exterior. De aceea, oricate incercari ai facut sa-ti schimbi viata nu au functionat. Nu functioneaza sa repari acolo, afara. Nu functioneaza nici macar incercarea de a te schimba mereu. Insa functioneaza sa transformi in interior, sa regasesti lumina si iubirea din inima ta, sa te experimentezi ca fiind intreg, complet si perfect.
Auzi vocea aceea din cap care-ti spune ce poti si ce nu poti sa faci, cine e vinovat pentru suferintele tale, cat de slab sau de puternic esti, ce meriti si ce nu? Aceea este vocea ego-ului tau, a mintii, a personalitatii tale. Vei putea trece dincolo de ea si vei invata cum sa te detasezi de ea. In schimb, te vei plasa in inima ta, in pace, armonie, iubire si putere. In spatiul in care totul este posibil!
Vor fi alaturi de tine, in aceasta experienta minunata:
1. Dr Nicoleta Svârlefus: consilier transpersonal, trainer spiritual, astrolog;
2. Isabela Cosneanu: asistent si organizator workshop. "
mai multe detalii aici: www.astrocafe.ro
Lectura pentru suflet – 5 noiembrie, Bucuresti
Dragi prieteni,
Vă invităm sâmbătă, 5 noiembrie 2011, între 11.00-12.00, la bibliotecă, pentru o întâlnire între oameni care iubesc cărțile și au în comun dorința de a se dezvolta personal și de a găsi resursele interioare necesare pentru a trece peste momentele grele.
CE CITIM?
Vom asculta fragmente din cartea «Despre moarte și a muri», a celebrei autoare dr. Elisabeth Kubler-Ross – « a spulbera frica de moarte înseamnă de fapt a recupera adevărata calitate şi bucurie a vieţii » (http://www.cartileelenafrancisc.ro/magazin-online/infinit/despre-moarte-si-a-muri/
în lectura dnei Luana Coman.
UNDE?
Bucuresti, Filiala “Marin Preda” a Bibliotecii Metropolitane. Str. Știrbei Vodă, 168 (Metrou Eroilor)
INSCRIERI
Participarea este gratuită. Până pe 1 noiembrie, vă rugăm să trimiteți acest formular completat: https://docs.google.com/spreadsheet/viewform?hl=en_US&formkey=dEM4XzROeW13SHN2QXIxUUZ0X0tRbFE6MQ#gid=0
Numărul de locuri e limitat la 25 de persoane și rezervările se fac în ordinea înscrierilor. Veți primi în timp util o confirmare a înregistrării pentru eveniment.
CUM ȚINEM LEGĂTURA?
“Exista viata dupa doliu” este un proiect non-profit, fara afiliere etnica, politica sau religioasa.
Click aici pentru a deveni prietenii nostri pe Facebook: http://www.facebook.com/pages/Exista-viata-dupa-doliu/145394118843133
Suntem si pe Youtube: http://www.youtube.com/watch?v=A1LqRTkgzK0
Cu drag,
Echipa “Exista viata dupa doliu” (http://doliularomani.wordpress.com/)
http://doliularomani.wordpress.com/2011/10/18/lectura-pentru-suflet-5-noiembrie-bucuresti/#more-1165
Vă invităm sâmbătă, 5 noiembrie 2011, între 11.00-12.00, la bibliotecă, pentru o întâlnire între oameni care iubesc cărțile și au în comun dorința de a se dezvolta personal și de a găsi resursele interioare necesare pentru a trece peste momentele grele.
CE CITIM?
Vom asculta fragmente din cartea «Despre moarte și a muri», a celebrei autoare dr. Elisabeth Kubler-Ross – « a spulbera frica de moarte înseamnă de fapt a recupera adevărata calitate şi bucurie a vieţii » (http://www.cartileelenafrancisc.ro/magazin-online/infinit/despre-moarte-si-a-muri/
în lectura dnei Luana Coman.
UNDE?
Bucuresti, Filiala “Marin Preda” a Bibliotecii Metropolitane. Str. Știrbei Vodă, 168 (Metrou Eroilor)
INSCRIERI
Participarea este gratuită. Până pe 1 noiembrie, vă rugăm să trimiteți acest formular completat: https://docs.google.com/spreadsheet/viewform?hl=en_US&formkey=dEM4XzROeW13SHN2QXIxUUZ0X0tRbFE6MQ#gid=0
Numărul de locuri e limitat la 25 de persoane și rezervările se fac în ordinea înscrierilor. Veți primi în timp util o confirmare a înregistrării pentru eveniment.
CUM ȚINEM LEGĂTURA?
“Exista viata dupa doliu” este un proiect non-profit, fara afiliere etnica, politica sau religioasa.
Click aici pentru a deveni prietenii nostri pe Facebook: http://www.facebook.com/pages/Exista-viata-dupa-doliu/145394118843133
Suntem si pe Youtube: http://www.youtube.com/watch?v=A1LqRTkgzK0
Cu drag,
Echipa “Exista viata dupa doliu” (http://doliularomani.wordpress.com/)
http://doliularomani.wordpress.com/2011/10/18/lectura-pentru-suflet-5-noiembrie-bucuresti/#more-1165
Viata merge inainte
Astazi avem bucuria sa vedem doi copii frumosi,copii lui Rodica…Rodica a castigat o fiica in nora ei…Nu o poate inlocui pe Alina dar sunt convinsa ca ii va aduce multa bucurie sufleteasca.Desi a trecut ceva vreme de la aceasta frumoasa nunta ,spunem si noi tinerilor casatoriti “Casa de Piatra”,multa fericire si noroc pe noul drum al vietii lor !
18 octombrie 2011
Amintiri
Când lacrimi îmi brăzdează faţa
Şi dorul vine peste mine,
Amintiri îmi inundă viaţa,
Atunci te văd pe tine.
Le şterg, să nu te văd plângând,
Vreau să te bucuri de iubire,
Iar drumul ce-l urmezi acum
Să fie plin de fericire.
Ştiu că te-ntorc din drumul tău
Cu lacrimile prea amare.
Şi din iubire pentru tine
Le spun ca să dispară.
De eşti tu bine sunt şi eu,
Oricât de greu mi-e fără tine,
Păşesc încet pe drumul meu,
Vreau să simţi doar iubire.
Şi mândru să priveşti spre mine
Când poposeşti prin lumea mea.
Cu ochii-n sus privesc spre tine,
Te caut pe o stea.
Când văd una mai luminoasă
Ştiu că atunci eşti fericit.
Sunt şi eu tare bucuroasă,
Aspir spre infinit…
Şi dorul vine peste mine,
Amintiri îmi inundă viaţa,
Atunci te văd pe tine.
Le şterg, să nu te văd plângând,
Vreau să te bucuri de iubire,
Iar drumul ce-l urmezi acum
Să fie plin de fericire.
Ştiu că te-ntorc din drumul tău
Cu lacrimile prea amare.
Şi din iubire pentru tine
Le spun ca să dispară.
De eşti tu bine sunt şi eu,
Oricât de greu mi-e fără tine,
Păşesc încet pe drumul meu,
Vreau să simţi doar iubire.
Şi mândru să priveşti spre mine
Când poposeşti prin lumea mea.
Cu ochii-n sus privesc spre tine,
Te caut pe o stea.
Când văd una mai luminoasă
Ştiu că atunci eşti fericit.
Sunt şi eu tare bucuroasă,
Aspir spre infinit…
17 octombrie 2011
Cum să nu ne revoltăm în fata suferintei
As spune că suferinta e o realitate pe care avem dreptul să o evităm, dacă putem, o problemă pe care avem dreptul să o rezolvăm, dacă ne stă în putintă, dar trebuie să ne plecăm în fata tainei si să folosim suferinta care ne este dată pentru progresul nostru spiritual.
Dacă nu putem să ne întelegem propria suferintă, nu vom putea întelege nici suferinta celorlalti. Putem totusi să încercăm să-i ajutăm să-si poarte suferinta. Este chiar o datorie, căci Domnul ne-a chemat să-I fim colaboratori, să ne ajutăm aproapele. Fără a avea puterea de a vindeca, avem datoria de a face tot ce ne stă în putintă pentru a-l ajuta pe cel de lângă noi. Să ne gândim la cei patru care l-au adus în fata Domnului pe paraliticul din Capernaum. Ar fi putut să astepte să se întâlnească cu Domnul, dar ei au simtit nevoia să-l aducă pe prietenul lor cât mai repede în fata Domnului, pentru a fi vindecat. Si-au dat seama că ei nu-l puteau vindeca, dar au stiut că Domnul o poate face.
Totusi, Domnul nu vindecă mereu. Pe unii îi lasă să sufere, pentru binele lor si al celor din jur. Am constatat adesea că oamenii care suferă sau care au trecut prin mari suferinte, sunt oameni puternici. Ei au căpătat o altă perspectivă asupra vietii si au dobândit unele calităti pe care oamenii scutiti de suferintă ne le pot avea. Suferinta poate fi primită ca un dar, ca o îmbogătire. Unii simt suferinta ca pe o nedreptate, ca pe ceva care nu ar fi trebuit să li se întâmple lor. Asta pentru că ei se compară cu ceilalti, ceea ce nu are nici un sens, fiecare om trebuie să-si trăiască viata care i-a fost dată. Fiecare are raportul său cu suferinta, fiecare poate câstiga ceva din suferintă. Cred că ceea ce trebuie să ne ajute este constiinta că Dumnezeu îngăduie această suferintă si că ea are un motiv, chiar dacă noi nu-l stim. Această constiintă, sau mai bine zis această încredere, ne ajută să ne purtăm crucea cu seninătate.
Pot să vă asigur că credinta în Dumnezeu ne ajută să suportăm o mare suferintă. Să ne reamintim însă că dacă am suferit, nici nu ne dorim să suferim, pentru că nici Biserica si nici oamenii nu o doresc. Să evităm suferinta dacă putem? Da! Dar să nu fugim de crucea care ne mântuie. Domnul nu ne binecuvântează o asemenea atitudine. Căci Domnul ne cere să ne purtăm fiecare crucea, crucea lepădării de sine însusi. Fără cruce nu este mântuire; mântuirea nu ne vine numai prin Crucea Domnului ci si prin purtarea propriei cruci. Când trecem printr-o ispită, printr-o boală, printr-o durere, un necaz, ne întâlnim crucea pe care trebuie să o purtăm si ea devine într-adevăr crucea mântuirii noastre.
Să fim convinsi că crucea ne este necesară pentru a ne mântui. Să-I cerem Domnului sănătate si tot ceea ce e bun, dar să-I cerem si puterea de a accepta suferinta atunci când ne este trimisă. Să-I cerem Domnului să ne întărească în credintă pentru a putea face fată tuturor încercărilor care ne vin, să-I cerem Domnului să ne ajute să purtăm cu bucurie suferinta. Sfântul Isaac Sirul spunea: ,Caută un doctor înainte de a fi bolnav si roagă-te înainte de venirea ispitei".
Parintele Teofil
http://www.credo.ro/despre-suferinta.php
Dacă nu putem să ne întelegem propria suferintă, nu vom putea întelege nici suferinta celorlalti. Putem totusi să încercăm să-i ajutăm să-si poarte suferinta. Este chiar o datorie, căci Domnul ne-a chemat să-I fim colaboratori, să ne ajutăm aproapele. Fără a avea puterea de a vindeca, avem datoria de a face tot ce ne stă în putintă pentru a-l ajuta pe cel de lângă noi. Să ne gândim la cei patru care l-au adus în fata Domnului pe paraliticul din Capernaum. Ar fi putut să astepte să se întâlnească cu Domnul, dar ei au simtit nevoia să-l aducă pe prietenul lor cât mai repede în fata Domnului, pentru a fi vindecat. Si-au dat seama că ei nu-l puteau vindeca, dar au stiut că Domnul o poate face.
Totusi, Domnul nu vindecă mereu. Pe unii îi lasă să sufere, pentru binele lor si al celor din jur. Am constatat adesea că oamenii care suferă sau care au trecut prin mari suferinte, sunt oameni puternici. Ei au căpătat o altă perspectivă asupra vietii si au dobândit unele calităti pe care oamenii scutiti de suferintă ne le pot avea. Suferinta poate fi primită ca un dar, ca o îmbogătire. Unii simt suferinta ca pe o nedreptate, ca pe ceva care nu ar fi trebuit să li se întâmple lor. Asta pentru că ei se compară cu ceilalti, ceea ce nu are nici un sens, fiecare om trebuie să-si trăiască viata care i-a fost dată. Fiecare are raportul său cu suferinta, fiecare poate câstiga ceva din suferintă. Cred că ceea ce trebuie să ne ajute este constiinta că Dumnezeu îngăduie această suferintă si că ea are un motiv, chiar dacă noi nu-l stim. Această constiintă, sau mai bine zis această încredere, ne ajută să ne purtăm crucea cu seninătate.
Pot să vă asigur că credinta în Dumnezeu ne ajută să suportăm o mare suferintă. Să ne reamintim însă că dacă am suferit, nici nu ne dorim să suferim, pentru că nici Biserica si nici oamenii nu o doresc. Să evităm suferinta dacă putem? Da! Dar să nu fugim de crucea care ne mântuie. Domnul nu ne binecuvântează o asemenea atitudine. Căci Domnul ne cere să ne purtăm fiecare crucea, crucea lepădării de sine însusi. Fără cruce nu este mântuire; mântuirea nu ne vine numai prin Crucea Domnului ci si prin purtarea propriei cruci. Când trecem printr-o ispită, printr-o boală, printr-o durere, un necaz, ne întâlnim crucea pe care trebuie să o purtăm si ea devine într-adevăr crucea mântuirii noastre.
Să fim convinsi că crucea ne este necesară pentru a ne mântui. Să-I cerem Domnului sănătate si tot ceea ce e bun, dar să-I cerem si puterea de a accepta suferinta atunci când ne este trimisă. Să-I cerem Domnului să ne întărească în credintă pentru a putea face fată tuturor încercărilor care ne vin, să-I cerem Domnului să ne ajute să purtăm cu bucurie suferinta. Sfântul Isaac Sirul spunea: ,Caută un doctor înainte de a fi bolnav si roagă-te înainte de venirea ispitei".
Parintele Teofil
http://www.credo.ro/despre-suferinta.php
16 octombrie 2011
Valul de Lumina la Bucuresti
Am vrut sa va arat si voua o fotografie facuta aseara in Bucuresti ,unde furnicutele din Organizatia EMMA au aprins candelute pentru toti copii inscrisi pe site si in memoria tuturor copiilor plecati de pe pamant
In memoria tuturor copiilor
Narcisa ne trimite trei frumoase fotografii facute de ea aseara in memoria ingerasilor.Stiu ca nu a fost singura care a aprins candelute,Steliana si Lili au fost si ele alaturi de Organizatia EMMA si de mine,dar mai ales cu sufletul alaturi de ingeri...
Va multumesc!
15 octombrie 2011
Val de lumina
Ziua de 15 octombrie este declarata ca “Ziua comemorarii bebelusilor si copiilor”.In aceasta zi de la ora 19 ,ora locala a fiecarei tari se aprind candele in memoria ingerasilor si sunt lasate sa arda timp de o ora.Datorita diferentei de fus orar lumina face inconjurul globului pamantesc si arde timp de 24 de ore…La noi in tara acest eveniment a fost organizat pentru prima data anul trecut la initiativa Organizatiei EMMA si a fondatoarei acesteia Bianca Brad.
Anul acesta multumita organizatiei EMMA am incercat sa participam si noi si sa facem parte din “valul de lumina”aici la Giurgiu.Am avut alaturi doua mamici simpatizante EMMA ,Madalina Breazu si Anca Ciuprun carora le multumesc pentru daruirea cu care s-au implicat in organizarea acestui eveniment pe plan local…
Ne-am intalnit in fata teatrului “Tudor Vianu” unde am asezat candelutele si le-am aprins…Pentru ca ne-am hotarat sa organizam acest eveniment in ultima saptamana nu am avut timp sa facem suficienta mediatizare,asa ca giurgiuvenii au venit intr-un numar restrains…oamenii se opreau pentru putin timp,aprindeau candelute si isi continuau drumul…
Sunt mandra pentru ca in aceasta seara lumini s-au inaltat catre cer din orasul nostru si de sus dintre stele ingerasii le priveau zambind cautandu-si numele…Au fost alaturi de noi imprastiind in bucuria lor norii ,drept dovada faptul ca dupa stingerea candelutelor si plecarea spre casa ploaia a inceput sa cada peste oras ca o rafala de lacrimi pentru ca sarbatoarea a luat sfarsit…
Speram ca anul viitor sa avem mult mai multi oameni alaturi,parinti de ingeri dar si simpatizanti ai acestora si impreuna suflet langa suflet sa inaltam gandurile noastre pline de iubire catre cer…
Remember
O dupa amiaza care ar fi trebuit sa fie un inceput de week end insorit, s-a transformat in cateva secunde intr-un tragic end. Ne-am despartit pe o margine de sosea la kilometrul cu nr… Dar nu conteaza cifra de pe borna. Pentru noi a insemnat kilometrul zero al existentei noastre. Copiilor le-am spus fara sa le vad privirea, pentru ca ochii imi erau raniti si corpul tintuit pe o targa de ambulanta, ”Tata nu mai este” .
Ecourile celor doua festivitati de absolvire (liceul si facultatea) nici nu se stinsera inca bine. Urmau bacalaureatul si licenta. Examene in doliu. Copiii nostri, cu sufletul zdrobit si hainele cernite, aveau sa le sustina in fata unor comisii de profesori, colegi de-ai tatalui lor. Dupa examene, treceau pe la spital, sa ma vada pe mine. Mimam o mica bucurie. Arsura durerii fizice era vie. Rana din suflet, insa, facea ravagii in mine. Copiii rasfatati de viata erau acum garboviti de durere. Familia noastra tandari, ca sticla de parbriz. Un ticalos strain, care se spune ca adormise la volan, ne-a luat din plin. Un nimeni de nicaieri a aparut ca din senin, pe contrasens. Ne-a intrat in viata si ne-a adus o moarte.
De ce niste destine complet straine se intersecteaza in acelasi punct al aceluiasi drum, pentru a spulbera o mare fericire? Nu am gasit nici pana azi, raspuns.
Lacramioara Salajan
14 octombrie 2011
Ma leaga durerea
Cand dorul va fi tot mai mare
Te va apasa tot mai greu,
Sa-ti amintesti ca langa tine
Eu voi veni tot mereu.
Din linistea ce-o port cu mine,
Iti voi transmite ne-ncetat.
Si cu a mea stralucire
Te voi inconjura imediat.
Caci de tu suferi plang si eu,
In lumea mea nu-mi este bine.
Si nu primesc din ce mi-e dat
Daca tu suferi pentru mine.
As vrea sa merg catre lumina
Dar de te vad plangand mi-e greu.
Si roata dau pe langa tine,
Dar nu ma vezi si plang si eu.
Si ingerii ma cheama acuma
In zbor cu ei sa ma ridic.
Dar eu spre tine-mi plec privirea
Si de durerea ta,pic!
Cad din inalt si stau cu tine,
Chiar de sunt singur pe pamant,
Nu pot pluti in fericire
Si sa te las aici plangand.
Mai stau putin pana-ti va trece
Si apoi in zbor eu voi pleca.
Voi cauta planeta rece
Si te voi astepta pe ea.
Te va apasa tot mai greu,
Sa-ti amintesti ca langa tine
Eu voi veni tot mereu.
Din linistea ce-o port cu mine,
Iti voi transmite ne-ncetat.
Si cu a mea stralucire
Te voi inconjura imediat.
Caci de tu suferi plang si eu,
In lumea mea nu-mi este bine.
Si nu primesc din ce mi-e dat
Daca tu suferi pentru mine.
As vrea sa merg catre lumina
Dar de te vad plangand mi-e greu.
Si roata dau pe langa tine,
Dar nu ma vezi si plang si eu.
Si ingerii ma cheama acuma
In zbor cu ei sa ma ridic.
Dar eu spre tine-mi plec privirea
Si de durerea ta,pic!
Cad din inalt si stau cu tine,
Chiar de sunt singur pe pamant,
Nu pot pluti in fericire
Si sa te las aici plangand.
Mai stau putin pana-ti va trece
Si apoi in zbor eu voi pleca.
Voi cauta planeta rece
Si te voi astepta pe ea.
12 octombrie 2011
Jugul
Cand unii mari se cred in viata,
Cu avutii si cu scoli multe,
Pe cel mai slab ei il inhata
Pe vrute sau nevrute.
Nu le mai pasa ca pe cap,
Bocancul greu il apasa.
Ii pun la jugul ce il trag,
Cazuti in a lor plasa.
Ei uita ca un suflet au
Si acei pribegi prin lume.
Si nici crezare nu le dau
Nici pret pe al lor nume.
Dar va veni si vremea cand
Raspunsuri cautand,
Pe cel sarac rugand cu sarg
Iertare implorand.
Dar el e bun, caci toata viata
Simti ce-i umilinta.
Si cu bucurie va da
Iertare si cainta.
Suntem cu totii pe asta cale
Copii din univers.
Si sanse noi avem egale,
Nu cautam un sens.
Iubiti la fel suntem in toate
De Tatal Cel Ceresc.
Si legea El o face acuma
De sus din univers.
Cu avutii si cu scoli multe,
Pe cel mai slab ei il inhata
Pe vrute sau nevrute.
Nu le mai pasa ca pe cap,
Bocancul greu il apasa.
Ii pun la jugul ce il trag,
Cazuti in a lor plasa.
Ei uita ca un suflet au
Si acei pribegi prin lume.
Si nici crezare nu le dau
Nici pret pe al lor nume.
Dar va veni si vremea cand
Raspunsuri cautand,
Pe cel sarac rugand cu sarg
Iertare implorand.
Dar el e bun, caci toata viata
Simti ce-i umilinta.
Si cu bucurie va da
Iertare si cainta.
Suntem cu totii pe asta cale
Copii din univers.
Si sanse noi avem egale,
Nu cautam un sens.
Iubiti la fel suntem in toate
De Tatal Cel Ceresc.
Si legea El o face acuma
De sus din univers.
11 octombrie 2011
Linistea dupa furtuna
"Stiu ca nu-s mitel si inteleg ca niciodata n-ai Sa te intorci
Dar te astept"
Da tata... te astept inca...
Am cerut un semn sa stiu ca tata e langa mine! Ieri am vazut ca tata e langa mine! L-am vazut pe tata in persoana fratelui meu...
Ne-am hotarat ieri (fiind zi libera), cu iertare lui Dumnezeu ca era Duminica, sa mai facem una alta in curtea parinteasca, sa mai aranjam sa mai mutam lucrurile. Vre-o cateva ore am fost ocupati, eu si fratele meu ne intelegem tare bine mai ales cand muncim impreuna, tare ne place sa mai "organizam" curtea!
La fiecare obiect mutat, atins, la fiecare pas ne gandeam la tata, el era cel ce se ocupa de toate astea, era un om tare harnic si mereu cauta ceva de lucru. Mai faceam cate o remarca la adresa lui, mai zambeam cu dor, ne mai intristam... Asa ne-am petrecut dupamasa eu si fratele meu, pana ploaia si-a spus cuvantul si nu ne-a mai lasat sa stam afara (poate era si asta un semn ca totusi e Duminica sau ca e destul!)
Oricum, ce vroiam sa zic e ca dupa ce am intrat in casa si ne-am pus la masa, eu stand in fata fratelui mei, ma uitam la el si am realizat cat de mult seamana cu tata, tata traieste prin el, prin gesturi, prin expersii, prin felul lui de a gandi si de a munci. Cand eram afara il priveam si zambeam ca si tata cand depunea efort avea un fel al lui de a-si incorda buzele, acest gest il vedeam la fratele meu...
Am cerut, un semn si l-am primit! Il primisem si alta data dar nu am fost suficient de atenta sa-l vad! L-am observat tocmai acum cand aveam nevoie mai mare de el! Noaptea de dinainte m-a doborat cu nelinistea din suflet, cu o oarecare disperare ca sunt singura si nu fac fata vietii grele, ca voi cadea impiedecata de necazuri si durere. Tata mi-a aratat ca e alaturi de noi si am vazut in asta, fiind acasa cu mama si fratele meu, ca poate tata imi arata iar cat de importanta e familia, nucleul acela care te tine langa cei cu acelasi sange. Cum orice greutate te-ar apasa si orice necaz te-ar lovi, familia e cea care te protejeaza si te apara de rau!
Dumnezeu e langa noi, doar ca noi suntem uneori orbi si surzi la semnele ce ni le da!
Tuchi
Dar te astept"
Da tata... te astept inca...
Am cerut un semn sa stiu ca tata e langa mine! Ieri am vazut ca tata e langa mine! L-am vazut pe tata in persoana fratelui meu...
Ne-am hotarat ieri (fiind zi libera), cu iertare lui Dumnezeu ca era Duminica, sa mai facem una alta in curtea parinteasca, sa mai aranjam sa mai mutam lucrurile. Vre-o cateva ore am fost ocupati, eu si fratele meu ne intelegem tare bine mai ales cand muncim impreuna, tare ne place sa mai "organizam" curtea!
La fiecare obiect mutat, atins, la fiecare pas ne gandeam la tata, el era cel ce se ocupa de toate astea, era un om tare harnic si mereu cauta ceva de lucru. Mai faceam cate o remarca la adresa lui, mai zambeam cu dor, ne mai intristam... Asa ne-am petrecut dupamasa eu si fratele meu, pana ploaia si-a spus cuvantul si nu ne-a mai lasat sa stam afara (poate era si asta un semn ca totusi e Duminica sau ca e destul!)
Oricum, ce vroiam sa zic e ca dupa ce am intrat in casa si ne-am pus la masa, eu stand in fata fratelui mei, ma uitam la el si am realizat cat de mult seamana cu tata, tata traieste prin el, prin gesturi, prin expersii, prin felul lui de a gandi si de a munci. Cand eram afara il priveam si zambeam ca si tata cand depunea efort avea un fel al lui de a-si incorda buzele, acest gest il vedeam la fratele meu...
Am cerut, un semn si l-am primit! Il primisem si alta data dar nu am fost suficient de atenta sa-l vad! L-am observat tocmai acum cand aveam nevoie mai mare de el! Noaptea de dinainte m-a doborat cu nelinistea din suflet, cu o oarecare disperare ca sunt singura si nu fac fata vietii grele, ca voi cadea impiedecata de necazuri si durere. Tata mi-a aratat ca e alaturi de noi si am vazut in asta, fiind acasa cu mama si fratele meu, ca poate tata imi arata iar cat de importanta e familia, nucleul acela care te tine langa cei cu acelasi sange. Cum orice greutate te-ar apasa si orice necaz te-ar lovi, familia e cea care te protejeaza si te apara de rau!
Dumnezeu e langa noi, doar ca noi suntem uneori orbi si surzi la semnele ce ni le da!
Tuchi
10 octombrie 2011
Valul de lumina -la Giurgiu
Pe 15 octombrie, la ora 19.00 (ora locala din fiecare tara) se aprind lumanari, in memoria copiilor plecati prea curand dintre noi. Timp de o ora lumanarile sunt lasate sa arda si astfel, datorita diferentei de fus orar, se va crea un „Val de Lumina” care va face inconjurul globului si va dura 24 de ore.
In Romania aceasta miscare s-a organizat pentru prima oara in 2010, la initiativa Biancai Brad, fondatoarea Organizatiei E.M.M.A.
Evenimentul s-a desfasurat simultan in 16 orase in care, la ora 19.00 s-au aprins sute de lumanari in memoria copilasilor deveniti ingerasi.
Si in acest an, E.M.M.A. va organiza acest eveniment in Bucuresti si in alte orase ale tarii. De asemenea se va organiza si de romanii -simpatizanti EMMA care locuiesc in strainatate.
Oricine poate participa la acest eveniment deosebit, fie prin prezenta fizica, fie aprinzand lumanari in acea zi si in acel interval orar (15 octombrie, 19.00 - 20.00).
Fotografiile respective vor fi postate
http://www.organizatiaemma.ro/node/671
Anul acesta evenimentul va avea loc si in Giurgiu in fata teatrului “Tudor Vianu”.Va astept alaturi de mine sa aprindem o candela in memoria copiilor deveniti ingerasi, la ora 19.
Pilde-film ortodox rusesc
Filmul “Pritci” este realizat în cel mai ortodox mod, fiind produs de cel mai modern cinematograf ortodox din zilele noastre. În fiecare dintre cele trei episoade spectatorului i se pune în fata câte o pilda folositoare de suflet. Pildele sunt povestite cu o sinceritate asemanatoare celei pe care o au parintii cînd le citesc copiilor seara cîte o poveste
8 octombrie 2011
Eternitate
Privesc atent mirificul Pamant,
Neindurator ma chinuie un gand,
Ca va veni si ziua cand,
Acest rotund va deveni mormant.
Miscarea care da culoare lumii,
Va deveni o trista amintire,
Si toata stralucirea lunii,
Va fi o vesnica adormire.
Si tot ce-a fost odata-naltator
Va disparea-n abis fulgerator.
Si existenta noastra milenara,
Intr-o clipa in bezna neagra o sa dispara.
Doar cerul va pastra pe veci,
Dorinta noastra de a fi regi,
Si Soarele,maritul rege peste astre,
Va murmura etern povestea vietii noastre.
F.S.Craioveanu
Neindurator ma chinuie un gand,
Ca va veni si ziua cand,
Acest rotund va deveni mormant.
Miscarea care da culoare lumii,
Va deveni o trista amintire,
Si toata stralucirea lunii,
Va fi o vesnica adormire.
Si tot ce-a fost odata-naltator
Va disparea-n abis fulgerator.
Si existenta noastra milenara,
Intr-o clipa in bezna neagra o sa dispara.
Doar cerul va pastra pe veci,
Dorinta noastra de a fi regi,
Si Soarele,maritul rege peste astre,
Va murmura etern povestea vietii noastre.
F.S.Craioveanu
7 octombrie 2011
Muzica de ingeri
Pe albastrul cer danseaza norii
Pe muzica de ingeri stapanita,
Arcusul lor da glas viorii,
Natura toata canta.
Iubire vine acum din univers,
O picatura sta pe aceasta lume,
Pentru a le da tuturor un sens
Viata sa si-o rezume.
Sa aleaga daca-n drumul greu
Ce duce catre stele,
Treptele vor urca mereu
Lipsiti de ganduri rele.
Cand sufletul este usor
Se-nalta ne-ncetat,
El urca ca invingator
La tot ce-a adunat.
Si cand aproape el va fi
De stele si de ingeri,
Cu norii pe cer va pluti
Pe o muzica de ingeri.
Pe muzica de ingeri stapanita,
Arcusul lor da glas viorii,
Natura toata canta.
Iubire vine acum din univers,
O picatura sta pe aceasta lume,
Pentru a le da tuturor un sens
Viata sa si-o rezume.
Sa aleaga daca-n drumul greu
Ce duce catre stele,
Treptele vor urca mereu
Lipsiti de ganduri rele.
Cand sufletul este usor
Se-nalta ne-ncetat,
El urca ca invingator
La tot ce-a adunat.
Si cand aproape el va fi
De stele si de ingeri,
Cu norii pe cer va pluti
Pe o muzica de ingeri.
6 octombrie 2011
Film
Astazi va recomandam un film artistic cu mesaje profunde legate de viata si de moarte: "Dincolo de viata", in regia lui Clint Eastwood. Un film deosebit, o viziune profunda asupra vietii de dupa moarte, care ofera speranta si exploreaza posibilitatea de comunicare intre planul terestru si planul sufletelor. Va invitam sa va alocati timp pentru a privi cu altii ochi, pentru doua ore, viata, moartea, disparita, renasterea si frumusetea experientei de a fi om.
O femeie care a trait o experienta in preajma mortii, un medium care poate vorbi cu cei plecati in alt plan de existenta si un copil care si-a pierdut fratele - ei sunt personajele care va vor insoti in aceasta calatorie. Dati-le sansa sa va transmita din lectiile lor de viata.
http://www.aimee.ro/Spiritualitate/Evolutie-spirituala/film-artistic-qdincolo-de-viataq.html
Filmul aici:
http://www.filme-xlino.com/load/filme_drama/hereafter_online/9-1-0-436
O femeie care a trait o experienta in preajma mortii, un medium care poate vorbi cu cei plecati in alt plan de existenta si un copil care si-a pierdut fratele - ei sunt personajele care va vor insoti in aceasta calatorie. Dati-le sansa sa va transmita din lectiile lor de viata.
http://www.aimee.ro/Spiritualitate/Evolutie-spirituala/film-artistic-qdincolo-de-viataq.html
Filmul aici:
http://www.filme-xlino.com/load/filme_drama/hereafter_online/9-1-0-436
5 octombrie 2011
Poveste de viata
La un timp după dispariţia copilului meu, eram în staţiune, la Soveja. Spre seară, cerul s-a întunecat dintr-o dată şi a început să tune şi să fulgere năprasnic. Stropi mari de ploaie cădeau cu putere şi vântul urla prin pădurea din faţa hotelului precum o haită de lupi flămânzi. Am citit până târziu pentru că nu îmi era somn. De fapt, simţeam şi eu, în toată fiinţa mea, acelaşi zbucium şi aceeaşi nelinişte, ca şi natura detlănţuită de-afară. Într-un târziu, am stins televizorul şi lampa de pe noptierţ şi m-am "obligat" să dorm. Auzeam tot ce se întâmplă afară şi, totuşi, dormeam sau aşa credeam...
Mult după miezul nopţii, am aprins lampa, am luat pixul şi notes-ul, pe care le ţin întotdeauna la îndemână, am scris ceva, apoi am adormit liniştită până dimineaţă, deşi afară era prăpăd.
Dimineaţa, 15 august, zi de sfântă sărbătoare, Adormirea Maicii Domnului, am rupt din notes foile pe care scrisesem noaptea şi, fără să citesc, le-am pus în mapă. Au rămas acolo...
Vara următoare, mă pregăteam să plec din nou în staţiune. Am scos ce iau de obicei cu mine şi, când să pun în mapă pixurile, hîrtia, caietele am dat peste foile scrise în noaptea aceea zbuciumată de august... Am inceput să citesc. Erau două poezii, nu ale mele, nu compuse de mine, ci dictate de băiatul meu... Sau cel puţin aşa cred eu. Sunt total diferite de ceea ce am scris sau scriu eu câteodată... Iată-le!
AICI
Tu, iartă-mă mamă,
C-atunci am plecat.
Aşa a fost scris
De când m-am format
În pântecul tău
Cel cald, primitor
Să fiu pentru tine
Speranţă şi dor.
Eu nu sunt departe,
Ţi-am spus: sunt AICI...
De-ntinzi doar o mână
Tu poţi să atingi
Steluţa aceea ce-ades o priveşti
Când în noapte n-ai somn
Şi-amar tu jeleşti...
Nu plânge, o mamă,
Eu sunt fericit,
AICI am de toate,
De sfinţi sunt iubit
Şi Maica cea Sfântă
La pieptu-I mă strânge.
Şi-AICI, sus, la mine
Nimic nu m-atinge,
Nici ură, nici lacrimi, nici răutate.
Nu plânge o mamă,
Eu nu sunt departe.
Zâmbeşte steluţei
Şi nu mai ofta,
Mă doare o, mamă,
Lacrima ta...
Titlu indescifrabil
Acolo sus, din înălţimi,
La pieptul unei stele
Adesea stau şi curios
Privesc ce se întâmplă jos
În casa mamei mele...
Ea nu mă vede,
Eu o văd,
Şi-n noaptea ce se-ntinde
Tip-til cobor la geamul ei
Când becu-n casă-aprinde...
Ce tristă e mama...
Deschide o carte
Atentă citeşte
Şi uită de toate...
(câteva rânduri indescifrabile)
O clipă m-apropii,
N-am voie mai mult,
O mângâi pe frunte,
Cu dor o sărut
Şi mama zâmbeşte,
Mă vede în vis,
Ar vrea să m-atingă,
Dar e interzis...
Jucăuş precum vântul -
Ca să o distrez
Alerg printre stele,
M-ascund printre nori
Şi mă pierd în îngeri
Când se lasă-n flori
Noaptea cea neagră,
Obosită şi grea...
Îmi pare rău, mamă,
Nu mai pot sta...
http://www.roportal.ro/discutii/topic/27289-mesaje-din-lumea-de-dincolo/
Mult după miezul nopţii, am aprins lampa, am luat pixul şi notes-ul, pe care le ţin întotdeauna la îndemână, am scris ceva, apoi am adormit liniştită până dimineaţă, deşi afară era prăpăd.
Dimineaţa, 15 august, zi de sfântă sărbătoare, Adormirea Maicii Domnului, am rupt din notes foile pe care scrisesem noaptea şi, fără să citesc, le-am pus în mapă. Au rămas acolo...
Vara următoare, mă pregăteam să plec din nou în staţiune. Am scos ce iau de obicei cu mine şi, când să pun în mapă pixurile, hîrtia, caietele am dat peste foile scrise în noaptea aceea zbuciumată de august... Am inceput să citesc. Erau două poezii, nu ale mele, nu compuse de mine, ci dictate de băiatul meu... Sau cel puţin aşa cred eu. Sunt total diferite de ceea ce am scris sau scriu eu câteodată... Iată-le!
AICI
Tu, iartă-mă mamă,
C-atunci am plecat.
Aşa a fost scris
De când m-am format
În pântecul tău
Cel cald, primitor
Să fiu pentru tine
Speranţă şi dor.
Eu nu sunt departe,
Ţi-am spus: sunt AICI...
De-ntinzi doar o mână
Tu poţi să atingi
Steluţa aceea ce-ades o priveşti
Când în noapte n-ai somn
Şi-amar tu jeleşti...
Nu plânge, o mamă,
Eu sunt fericit,
AICI am de toate,
De sfinţi sunt iubit
Şi Maica cea Sfântă
La pieptu-I mă strânge.
Şi-AICI, sus, la mine
Nimic nu m-atinge,
Nici ură, nici lacrimi, nici răutate.
Nu plânge o mamă,
Eu nu sunt departe.
Zâmbeşte steluţei
Şi nu mai ofta,
Mă doare o, mamă,
Lacrima ta...
Titlu indescifrabil
Acolo sus, din înălţimi,
La pieptul unei stele
Adesea stau şi curios
Privesc ce se întâmplă jos
În casa mamei mele...
Ea nu mă vede,
Eu o văd,
Şi-n noaptea ce se-ntinde
Tip-til cobor la geamul ei
Când becu-n casă-aprinde...
Ce tristă e mama...
Deschide o carte
Atentă citeşte
Şi uită de toate...
(câteva rânduri indescifrabile)
O clipă m-apropii,
N-am voie mai mult,
O mângâi pe frunte,
Cu dor o sărut
Şi mama zâmbeşte,
Mă vede în vis,
Ar vrea să m-atingă,
Dar e interzis...
Jucăuş precum vântul -
Ca să o distrez
Alerg printre stele,
M-ascund printre nori
Şi mă pierd în îngeri
Când se lasă-n flori
Noaptea cea neagră,
Obosită şi grea...
Îmi pare rău, mamă,
Nu mai pot sta...
http://www.roportal.ro/discutii/topic/27289-mesaje-din-lumea-de-dincolo/
Ganduri
Versurile mele vor prinde valoare atunci cand semenii mei se regasesc in ele.Atunci voi fi pe deplin rasplatita.
M.Perijoc
M.Perijoc
4 octombrie 2011
As vrea...
Aş vrea să mă cuibăresc în braţele tale,
Pentru a mă încărca
Cu pacea şi liniştea
Venite de la tine.
Mică să mă fac
Şi toate gândurile negre
Să dispară,
Să le apuci cu forţă
Şi să le alungi de la mine
Cum făceai mereu.
Să mă îmbăt din nou
De fericirea ta
Şi optimismul tău molipsitor,
De dragostea de frumos,
De satisfacţia împlinirii
Ţelului măreţ.
Veghează-mă acum
De sus din univers.
Pentru a mă încărca
Cu pacea şi liniştea
Venite de la tine.
Mică să mă fac
Şi toate gândurile negre
Să dispară,
Să le apuci cu forţă
Şi să le alungi de la mine
Cum făceai mereu.
Să mă îmbăt din nou
De fericirea ta
Şi optimismul tău molipsitor,
De dragostea de frumos,
De satisfacţia împlinirii
Ţelului măreţ.
Veghează-mă acum
De sus din univers.
3 octombrie 2011
Atunci cand pierzi pe cineva drag...
Pentru toti acei care trec ca si noi prin procesul de doliu,sa incercam sa punctam starile prin care noi am trecut,vazute din punctul nostru de vedere al celor care le-am trait- nu le-am citit din carti.
La inceput este socul,nu realizezi ca este adevarat,apoi negarea”Nu ti se intampla tie”,”Nu este adevarat”,”cel drag este plecat undeva si se va intoarce”.Apar o multime de regrete”nu mi-am petrecut suficient timp cu el”,”nu i-am spus cat de mult il(o) iubesc”
Apar acele stari de rau fizic care probabil se datoreaza depresiei:nu ai chef de nimic,iti pierzi pofta de mancare,de oricare alte activitati,te simti obosit,ai insomnii,ai chef sa te ascunzi intr-un colt unde sa nu te vada si sa nu te deranjeze nimeni.
Din cate am observat sunt unele persoane pe care le ajuta sa isi descarce sufletul si sa vorbeasca despre cel plecat,sa priveasca la fotografii si la tot ce ii aminteste de el si sunt persoane care refuza toate acestea pentru ca simt o durere mult prea mare.
Unele persoane simt ca viata li s-a sfarsit si se simt pierdute pe undeva in trecut,in timp ce altii refuza sa isi aminteasca si rup orice relatie cu tot ce le aminteste acest trecut…
Despre toate aceste stari sunt foarte multe de spus,de aceea va rog sa ma completati pentru ca cei care trec prin asa ceva sa inteleaga ca nu sunt singurii,ca este normal sa simta asa…ca si altii au aceleasi stari in asemenea situatii
De multe ori trecand prin toate acestea te macina intrebarea”Oare mi-am pierdut mintile sau e normal?”
Voi ce stari ati avut?
2 octombrie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)