Nori in suflet

Astazi pe cerul sufletului meu s-au adunat norii,au gonit din calea lor soarele si i-au umbrit razele jucause care ar fi trebuit sa straluceasca toata ziua...este o zi importanta din viata mea...dar ce mai este important? Este o zi ca oricare alta...Sunt trista si imi cer public scuze fata de voi daca v-am necajit,nu am avut niciodata intentia aceasta...dimpotriva...

Sunt si eu om,am defectele mele si in ultima vreme poate am avut si motive sa stau „ la distanta”...A fost o „ distanta” impusa,nu intentionata...mi s-a facut dor de voi ca dovada ca v-am scris cand am putut...

Nu am stiut cand ati avut nevoie sa va fiu aproape si nici nu v-am mai aratat ca sunt cu sufletul acolo langa voi,ca ma gandesc zilnic la fiecare chiar daca nu am posibilitatea de a va vorbi...si ca inca mai visez la ziua cand va pot imbratisa...pe cei care mai doriti sa imi dati voie sa o fac...

Stiu ca nu exista cuvinte care sa stearga ranile din suflet,v-am demonstrat acum ca sunt un simplu muritor plin de defecte si nu un inger cum imi spuneau unii...de v-am gresit imi cer iertare!Sper sa intelegeti ca am si eu aceleasi stari ca si voi,aceleasi probleme si aceleasi nevoi...sunt aici mereu cand vreti sa imi vorbiti si mereu langa fiecare dintre voi-CU SUFLETUL

Giuvaier

Din ape negre-nvolburate

Nascute-n negru hau

Ce catre un tarm se vor purtate

Ducand ecoul sau,

Apare un mandru giuvaier

Timid,neslefuit…

Ce sta retras si cam stingher

Nestiind ca-i dorit.

Se crede doar o simpla piatra

Lipsita de valoare

Si nu o opera de arta

Ce straluceste-n soare.

Pe a lui fata e mirare

Si cu rabdare asteapta

Ca cei din jur cu-a lor strigare

Sa faca acum o fapta.

O lauda oricat de mica

Ce suna a –ncurajare

E confirmarea ce-l ridica

Hranindu-l cu urale.

Tanjeste si se vrea iubit

De toti in a lui cale,

Nu stie cat e de dorit

Nici ce valoare are.

Doar un poet cu al sau condei

Mai poate sa aline

Din dorul fara de temei

Ce-n inima il tine.

Si literele apar pe rand

Ca dintr-o spuma a marii

Ca-ntr-o parada vin dorind

Sa raspunda chemarii.

Sa-i spuna cat e de frumos

Si iubit e,in toate,

E darul cel mai pretios

Ce s-a nascut spre noapte.

Si a adus cu el iubirea

In focul din privire,

Nestiind care-i e menirea

Si a lui pretuire.

Doar cei ce-l vad ramanand muti

La a lui frumusete

Se simt mereu pe loc vrajiti

De a lui tinerete.

Si vad pe rand a lui valoare

Dintr-o simpla privire

Privesc  spre el ca spre un soare

Nascut din nemurire…

Cu gandul la voi...

Ma opresc astazi din tot ce am de facut pentru ca mi s-a facut dor de povestile cu voi,mi-e dor sa va aud,sa-mi povestiti ce ati mai facut cu bune si cu rele...pentru ca stiu care sunt de acum starile noastre sufletesti(foarte schimbatoare).

A fost o vreme cand ma bucuram de orice,eram vesela si fericita...apoi intr-o secunda destinul si-a impus voia si totul s-a schimbat...priveam ratacita de jur imprejur si nu intelegeam ce mai am de facut,cine sunt si ce rost mai am pe acest pamant.

Dupa o vreme am realizat cat m-am schimbat si mai ales cum percep cei din jur aceasta „schimbare” si am inceput lupta cu mine sa imi revin...Sigur ca nimic nu va mai fi cum a fost...nici eu nu mai pot fi la fel...

Desi mi-am revenit in mare parte la ritmul normal pe care il aveam candva(recunosc ca mi-au trebuit cativa ani)lipseste ceva...jumatate din inima mea...si ma straduiesc sa supravietuiesc cu partea ramasa.

Cei care ma vad nu vor sti,nu vor intelege...dar voi stiti...

Si anii trec aducand in goana lor evenimente,date...care candva ne bucurau iar acum ne dau o stare de nervozitate,de dor...de lipsa...

Nu conteaza cat de tare doare rana din suflet,nici cat ne straduim sa ne ascundem lacrima,atata vreme cat cei apropiati care stau cu ochii pe noi(analizandu-ne comportamentul pentru ca ne vor fericiti) se mai pot bucura cand ne vad zambind...

Viata ne-a supus la un test nemilos si greu,nu e usor,suntem insa datori sa ii facem fata si sa luptam,sa ramanem cu fruntea sus,sa nu ne lasam doborati sau invinsi...in memoria celor iubiti care au plecat si care ne privesc de undeva de sus...mandrii de tot ce facem...

Stiu ca toate aceste stari le aveti si voi si ma simt relaxata si linistita stiind ca ma intelegeti,voi cititi printre randuri si nu aveti nevoie de explicatii...de cuvinte...

Cum v-au schimbat acesti ani de dor? Cum ati reusit sa le faceti fata?

ULTIMUL CUVANT

As da orice sa te mai vad odata

Si sa-ti mai spun si ultimul cuvant

Cu ochii imprejur cautand roata

Mi-am ratacit si ultimul avant.

Nu am stiut a pretui odata

Secundele cand langa mine ai fost

Si dorul meu nu poate sa strabata

Si totul pare straniu,fara rost...

Zadarnic strig acum prin reci unghere

Ascunsa de priviri in al meu drum

Nu imi raspunzi,trimiti o adiere

Sa imi transforme chinul in parfum

Caci dorul meu te-ntoarce dintre stele

Si-ncerci cum poti acum sa ma mangai

Imi alungi azi si gandurile grele

Arati cum poti ca mai vrei sa ramai...

In amintirea celor dragi care ne-au parasit

STEAUA TA

O vreme am fost norocoasa

Caci te-am avut ,maicuta mea,

Atat de balanda si frumoasa

Ma mangaiai cu vorba ta.

Ai fost si mama ai fost si tata,

Puternica, de neinfrant.

Mereu de tine-mbarbatata

Am facut fata-n ploi si vant.

Şi am ramas debusolata

Cand catre cer te-ai indreptat.

De ingeri te-ai lasat purtata

Cand misiunea ai incheiat.

Şi ma privesti duios de sus

Cand lacrimi vars in calea ta,

Caci pentru mine a apus

O stea ce cald ma lumina.

Duios tu fruntea mi-o mangai

Şi dorul vrei a mi-l prelua.

Azi fericita sa ramai

Maicuta sus,pe steaua ta!

CASCADE DE NORI

Cand repezi cascade de nori se aduna

Pe soare grabiti alungand,

Un fulger luminand ne anunta ca tuna

Si picaturi mari cad azi vuind.

Le las sa ma ploua,sa amestece ele

Cu lacrimi din suflet iesind,

Dureri ce le-nalt catre stele

Din inima picurand.

Iar ochiul ce vede nu poate distinge

Torentul ce m-a lovit.

Si cu mirare nu poate atinge

Un suflet imbatranit.

Durerea din mine nu are culoare

Si nimeni n-o poate vedea,

Ei vad numai razele de soare

Ce-mi lumineaza fata.

Si vreau sa arat cum iese din mine

Un zambet spre-a incuraja,

Pe cel plin de dor ce in spate vine

Doresc a putea proteja.

Caci nu are vina daca in a lui cale

Un fulger a intalnit

Si cu a lui iluminare

Pe data l-a pacalit.

Mereu ratacind cautand acum calea

Si  drumul pierdut a gasi,

Cu greutate inabuse jalea

Sprea a putea razbi

Balsam pentru suflet

Cum ne comportam fata de oamenii in suferinta ?

Acest rezumat nu este disponibil. Dați clic aici pentru a vedea postarea.

Ceata timpului

“Cand te opresti sa alergi dupa lucrurile gresite, le dai lucrurilor bune sansa de a te gasi”

Nu mai fugi de probleme. Infrunta-le cu capul sus. Nu, nu va fi usor. Nu este nicio persoana in lume care poate depasi fara greseala toate complicatiile cu care viata ne pune fata in fata. Nu suntem facuti sa rezolvam instant toate probleme aparute. Nu asa am fost creati. De fapt, am fost creati sa ne suparam, sa ne intristam, sa fim raniti, sa ne impiedicam si sa cadem. Pentru ca tocmai asta este intregul scop al vietii – sa ne infruntam problemele, sa invatam din ele, sa ne adaptam si sa le rezolvam in timp. Asta e, in cele din urma, modul in care devenim persoanele care suntem.

Nu te mai minti. Poti minti pe oricine din lumea intreaga, insa nu te poti pacali pe tine.Vietile ni se imbunatatesc numai cand acceptam provocarile care ne apar in cale. Iar cea mai dificila dintre provocari este aceea de a fi sinceri cu noi insine.

Nu-ti pune la nesfarsit nevoile la finalul propriei liste de prioritati. Cel mai dureros lucru este sa te pierzi, pe tine ca persoana, atunci cand iubesti pe cineva prea mult. Si sa uiti ca si tu esti special. Da, ajuta-i pe ceilalti, dar ajuta-te si pe tine. Daca exista vreodata vreun moment perfect pentru a-ti urma visul sau pentru a face ceva care conteaza pentru tine, acel moment e acum.

Nu mai incerca sa fii ceea ce nu esti. Una dintre cele mai mari provocari in viata este sa sa fii tu insuti intr-o lumea care incearca sa te faca precum toti ceilalti. Cineva va fi intotdeauna mai frumos ca tine, mai destept sau mai tanar, insa nimeni nu poate fi ca tine. Nu te schimba ca oamenii sa te placa. Fii tu insuti si oamenii potriviti te vor iubi pe tine, cel adevarat.

Nu mai tine cu dintii de trecut. Nu vei putea incepe urmatorul capitol din viata ta, daca vei continua sa il citesti pe ultimul.

Nu iti mai fie frica sa gresesti. Facand ceva si obtinand un rezultat gresit este mai productiv decat sa nu faci nimic. Orice reusita are o urma de esec in spatele ei si orice esec te conduce spre succes. Vei ajunge sa regreti mai mult lucrurile pe care nu le-ai facut decat pe cele pe care le-ai facut.

http://anatolbasarab.me/2012/07/09/cand-te-opresti-sa-alergi-dupa-lucrurile-gresite-le-dai-lucrurilor-bune-sansa-de-a-te-gasi/

Marturii din moarte clinica

In amintirea celor dragi care ne-au parasit

De ziua ta pe-acest pamant

Copilul meu, e ziua ta
Din nou, pe acest pamant
Nu pot sa spun, a fost, era
Prea-i trist acest cuvant

Si-n gand voi sti ca esti prezent
Acum pe-aceasta lume
Si vom sarbatori decent
In locul cu-al tau nume

In locul asta linistit
Plin de lumanarele
Vom asculta tacut un cant
Un tril de pasarele.

Chiar daca nu sarbatorim
Cu muzica si fast
Putem in suflet s-auzim
Ecoul ce-a ramas.

Din ziua cand la majorat
In urma cu 2 ani
Cu totii-n cor ti-am dedicat
Un sincer "La multi ani!"

Acuma doar putem spera
Ca Domnul e cu tine
Si printre ingeri poti zbura
Iar noi sa-ti putem spune

"La multi ani" copil iubit
Inger printre stele
S-ai pe cerul infinit
Bucurii eterne!

( Nuti Ignat- De ziua ta pe-acest pamant)- mama

Pentru ca ieri nu am avut curent electric,si aseara am "sarbatorit" la cimitir ziua cand ar fi trebuit Cosmin sa implineasca 20 de ani ,impreuna cu cei care au dorit sa mai fie inca alaturi de el si acolo unde doar trupul se odihneste ,la mormant ,i-am servit cu tort,prajiturile lui preferate,alba ca zapada,bere,suc si s-a facut tarziu cand am ajuns acasa sa mai pot intra pe net sa va trimit si voua gandurile si trairile mele care au fost foarte profunde inca de sambata de cand am inceput pregatirile pentru ieri si pentru duminica,pentru ca am facut si parastas la biserica.Si pentru ca stiind ca tinerilor nu le place la biserica ,ei nu au rabdare sa astepte,i-am invitat la cimitir ieri si am stat impreuna ,la Cosmin,pana s-a intunecat .A fost trist,coplesitor si in acelasi timp induiosator sa constat ca toti au dat curs invitatiei mele si au fost in jur de 25 de persoane.Lumina lumanarilor au inconjurat mormantul si totusi ,in aceeasi durere care o port de atata timp ,am simtit la un moment o bucurie venita de undeva...o senzatie ca ...Cosmin trebuie sa apara ,sa vina...adica ...practic parca imi dicta cineva "'fa totul asa cum ar fi Cosmin in viata ,pentru ca el va veni si se va bucura de tot".Duminca de dimineata cat am pregatit toate pentru parastas la biserica,lumina se stingea si se aprindea ...de cateva ori s-a intrerupt asa,...in fata casei 4 randunele au inceput sa ciripeasca si sa sa zboare prin fata usii ,apoi s-au asezat pe un cablu din fata casei ....pe lumanrea pe care o tineam in mana in timpul  slujbei parastasului ,scria stampilat cifra 09....cristinei aseara i s-a deschis singur aerul conditionat de la masina pe care o conducea..Nu-i asa ca toate astea au fost semne din partea lui Cosmin?Cred ca cel mai convingator semn pe care l-am crezut cu tarie a fost cifra de pe lumanare!Se spune ca ei ,ne trimit semne prin cifre,litere,obiecte...si am plans  de bucurie  ca spiritul lui Cosmin,sufletelul lui s-a incarcat de energie si a reusit sa ne aduca in fata ochilor toate semnele astea si va spun voua ,care va scriu  aceste randuri...cei dragi ai nostri EXISTA! Sunt in lumea pe care noi nu o vedem si o lume din care ei incearca cu toata energia lor spirituala sa ne trimita mesaje !Trebuie sa ne rugam pentru sufletele lor ,sa intram in comuniune cu ei ,sa primeasca de Dumnezeu LUMINA,care ne-o trimit noua cu toata dragostea !

Puterea unei imbratisari

Este bine dovedit ca toti avem nevoie de contactul fizic cu cei dragi. Imbratisarea este forma cea mai importanta de transmitere a aceste miraculoase calduri umane.
Cand ne atingem intr-o imbratisare afectuoasa, ne invioram intens simturile si reafirmam incredere in propriile sentimente.
Deseori nu gasim cuvintele potrivite pentru a exprima ce simtim, acea imbratisare este coplesitoare. Alteori nu indraznim sa spunem ce simtim. ori din timiditate, ori ca sentimentele ne tulbura si in acest caz imbratisarea isi dovedeste amploarea.

Imbratisarile pe langa senzatia de bine ce ne-o lasa, alina durerea, depresia si anxietatea. Provoaca stimulari psihice si fiziologice pozitive, la cel ce imbratiseaza precum si la cel imbratisat . Este o comuniune intensa de bine ce se transmite de la unul la altul.

Este important de stiut: imbratisarile prin aceasta ampla manifestare afectuoasa in compania semenilor, sunt chiar necesare pentru dezvoltarea personalitatii.

Oamenii de stiinta, in urma multor studii, au ajuns sa redescopere ceea ce mamele stiu de mult timp si anume ca o imbratisare tandra aduce mai mult bine decat un tratament pe baza de medicamente, deoarece atingerea iti amelioreaza durerea.


http://suntsanatos.ro/spiritualitate/puterea-unei-imbratisari.html

Iubirea de sine

Până când ... nimic nu ne va despărţi!

Poveşti frumoase de iubire, încheiate prea devreme. Un proiect inspirat de:http://www.facebook.com/media/set/?set=a.10150875570170810.400155.40540845809&type=1   si preluat la noi prin intermediul asociatiei "Exista viata dupa doliu"


https://www.facebook.com/media/set/?set=a.387782017937674.79996.145394118843133&type=1&fb_source=message

Calatoria unei mame prin doliu

Nimic nu este intamplator

Suntem cu sufletul alaturi de domnul Marin  si de Lili care tocmai si-au condus pe ultimul drum mama si soacra.Sincere condoleante!Dumnezeu sa o ierte pe Alecsandrina!

Tacerea