27 ianuarie 2015

PICĂTURA ROȘIE

 De  îți vorbește blând același sânge,
 Gânduri ascunse c-o mască pe chip,
 Minciuna însăși vrea să te subjuge
 În ochi ți-aruncă pumnu-i de nisip.
 
 Iar tu naivul nu îi dai crezare
 Niciunei voci ce-ncearcă a te  trezi.
 Le vezi pe toate o simplă întâmplare,
 În van se luptă unii a te păzi.
 
 Ba de-ndrăzneşte cineva să-ți spună
 Un adevăr ce-i mult prea dureros,
 Cu o privire ce-ar vrea să-l răpună
 Îi spui ca vorbele-i sunt de prisos.
 
 Doar picătura roșie contează,
 O simți prin vene și te-ncrezi în ea.
 Te răcorește, crește ca o oază

 Și strălucește veșnic ca o stea.

26 ianuarie 2015

POVESTEA DIN GRINDĂ

Zidită-i umbra lui sub temelia
 Bordeiului  ce trupu-i va feri.
 Și banul pus sub prag vrea bogăția
 S-atragă, magic, prin vii straluciri.
 
 Iar vatra arsă este astăzi semnul
 Că au trăit aici umili creștini,
 Ce-au respectat tradiția, îndemnul,
 Averea ce-au primit-o din străbuni.
 
 Pe pragul casei binecuvântarea
 Îi ocrotea de răul dintre lumi.
 Și peste el în brațe-și purta floarea
 Cu care va-mpleti mândre cununi.
 
 Bătrânii lor au pus o cărămidă,
 Unind doi tineri prin căsătorie.
 Povestea lor va fi sculptată-n grindă

 Și va  rămâne aici drept mărturie

Autor: Marilena Perijoc

23 ianuarie 2015

AURUL ALB

Era văzută aur alb al lumii
 Și prețuită ca un sfânt altar,
 Căci sănătate aducea mulțimii
 Și gust la hrană, pusă în sărar.
 
 Mirosul ei alunga duhuri rele
 Ce aruncau spre om cu boală grea.
 Bătrânii noștrii împleteau curele
 La biciul dintre ani și le alunga.
 
 Sub stratul gros ascundea bogăția
 Și tot săpând sperau a o găsi,
 Trăiau în suflete cu bucuria
 Că-n prag norocul le va poposi.
 
 Acum valoarea ei e gustul pâinii,
 Parfumul cel pierdut în univers.
 A amintirii roată smulge  spinii

 Și colții bolilor, opriți din mers.

Autor: Marilena Perijoc

22 ianuarie 2015

MI-AI FURAT IUBIREA

O, soartă crudă, mi-ai furat iubirea
 Când tinerețea aripi îmi punea.
 Și mai apoi râzând mi-ai luat menirea
 De-a mai primi ceva în viața mea.
 
 Încet, încet, dispare câte unul
 Din cei puțini care m-au admirat.
 De-a fost voit sau de pierdut-au drumul
 Îi înțeleg acum de ce-au plecat.
 
 Și casa ce vuia a fericire
 S-a transformat în al vieții mormânt.
Speranţa mea e un strop de iubire
Şi în genunchi mă rog pân-la pământ.

 Dar tânguirea mea atrage furii
 Și plictisește acum pe privitor.
 Când doare rău, perdeaua urii
 Cioplește vorbe grele din topor.
 
 Acum ce vei putea să smulgi din mine,
 Cu ce pedepse te vei amuza?
 Sunt singură și nu mai am suspine,

 Îmi iei singurătatea? Te-aș scuza! 

Autor: Marilena Perijoc

21 ianuarie 2015

GANDURI CATRE...

1.N-am sa stiu de azi va e mai bine,
Insa stiu ca scopul v-ati atins;
De-ati dorit,cand m-ati ales pe mine,
Sa"plec",bucurati-va:ati invins...
2.Umbra sa mai am nu se mai poate,
Nici sa trec de ziua de Atunci...
Si de-aceeasi disperata noapte,
Ce-a deschis in urma-mi rani adanci...
3.Nu asa"a fost"sa se intample;
Faptelor le caut inteles;
"Noaptea"m-a atins deja la tample,
Nu mai sunt...caci nu mi-ati dat de-ales.
4.Nu-nteleg de ce tocmai pe mine,
Insa stiu ca m-ati lovit in plin;
Tot ce-am construit e in ruine,
Caci mi-ati hotarat un alt destin...
5.Si mi-ati luat si ceea ce,se poate,
Ar fi fost o sansa,de-a mai fi-
Ultima...de-a nu fi azi departe,
Insa,numai clipele pustii,
6.Insotesc durerea mea deplina,
Pentru-acei ce stiu ca m-au iubit...
Caci de-a fost cumva sa am vreo vina,
E c-am vrut s-ajut...dar am"platit"...
7.Cu aceasta trista"intamplare",
Dupa care n-a mai fost nimic;
Numai semne mute de-ntrebare,
Si al vostru suflet...mult prea mic...
8.V-ati dorit ca mie,-aceasta viata,
Sa imi fie scurta-orice-ar fi...
Doar un"Nu"fatal,si-o dimineata,
De cosmar...sunt tot ce-ati vrut a fi...
9.Sa-mpliniti...si nu stiu ce masura,
Ar putea sa puna un"egal",
Unei hotarari-si nu cu ura,
Va vorbesc...dar ar fi fost"banal",
10.Doar un"da"-de s-ar fi putut spune,
Insa...stiti prea bine-nu s-a vrut...
Chiar n-am inteles de ce anume,
Insa...mai conteaza ?.NU MAI SUNT !
11.N-am sa stiu de ce m-ati vrut pe mine,
Nici nu pot afla acel motiv,
Insa sper ca astazi va e bine:
Cum doreati:lipsesc.Definitiv.
V-ati facut din asta ideal...
Constiinta insa-i pas...fatal.(Autor:ADINA BARBUS-19.01.2015)

19 ianuarie 2015

~TIE~...

1.Dincolo de tot ce se mai vede,
Mie mi-este dat sa vad mai mult;
Iti si spun si poate ma vei crede,
Ca te vad si-n vorbe cand te-ascult...
2.Nu gasesc cuvinte,n-au valoare,
Nu pot spune cum te vad ca esti:
Cea mai draga lacrima de soare,
Ce si-acum in suflet mi-nfloresti...
3.Nu conteaza daca timpul trece,
Sa nu-l crezi nici daca-l simti trecand-
Imi doresc,sa poti a intelege:
Numai tu imi esti...in orice gand.
4.Caci te vad in zi,te vad in noapte,
Spusele,cand dormi,ti le aud;
Si-ti acopar visele cu soapte,
Amintindu-ti clipe din trecut,
5.Care-mi dau o mie de motive,
Sa incerc sa te conving,cand spun:
Nu exista"nopti"definitive-
Orice-ar fi,in preajma ta raman.
6.Sufletul si astazi imi e"casa",
Pentru tine...chiar de mi-am"ascuns",
In cuvinte...dragostea ramasa,
Din toti anii adunati"in plus",
7.Dintr-o zi...dar n-am sa fiu departe:
Am sa vin...cand vrei sa ma gasesti;
Unii nu-nteleg,asa e,poate:
Cum"sa fii",cand tu de fapt...lipsesti.
8.Insa tu-ntelegi...din ce se vede,
Mi-esti fereastra-n timpul viitor,
Care mi-a fost luat...dar ma vei crede,
De-am sa-ncerc sa-ti iau putin din Dor:
9.Cu lumina bucuriei noastre,
Ce-as dori-o-n tine inflorind-
Chiar de locuiesc in"zari albastre",
Doar ca...TE IUBESC...e tot ce simt.(Autor:ADINA BARBUS-18.01.2015).

18 ianuarie 2015

DORUL RUPE SUFLETUL


 Și vine an de an o zi anume
 Când dorul rupe sufletul din noi.
 E vesel  și mereu e pus pe glume,
 Nu-i pasă că ne vede în noroi.
 
 Ne amintim de tine dragă soră,
 Cumnată , nașă, fică a cuiva,
 O boală grea te-a luat cu forța-n horă,
 Nu i-a păsat c-o roagă cineva.
 
 Și am rămas cu chipul tău în suflet
 O ramă prețioasă , un altar.
 Frumoasă dar tăcută, fără un sunet,
 Oricât ne-am tângui e în zadar.
 
Autor: Marilena Perijoc

17 ianuarie 2015

PLECAT PE POARTA NEMURIRII


                      In memoria Dani Adrian 
 Iubitul meu din clipa care a fost
 Sortită pentru noi în astă viață
 Voi face o odă, spusă pe de rost
 Să îmi aline sufletul prin ceață.
 
 M-ai înălțat pe culmea fericirii,
 Cu dragoste mereu m-ai răsfățat
 Și te-ai pierdut pe poarta nemuririi,
 Dar singur de aici tu ai plecat.
 
 Oricât încerc să bat în astă poartă
 N-o pot găsi să te cer înapoi.
 Sunt doar o mică și umilă fată
 Rămasă singură în vânt și ploi.
 
 Te voi purta în suflet pe vecie
 Și când voi da de greu în drumul meu,
 Voi ruga visul să mi te reînvie
 Să păcălesc o clipă dorul greu.


Autor: Marilena Perijoc

16 ianuarie 2015

Amintirea lui va deveni o comoara

25.06.1987-05.06.2011




 Silviu Cizmas s-a nascut la data de 25 iunie 1987, avandu-l ca frate geaman pe Paul, de care s-a nascut la o diferenta de 5 minute.
         Impreuna au fost minunea parintilor Ioan si Silvia. Acasa i-a asteptat sora lor mai mare Adina, care a avut grija de ei intotdeauna.
         Nedespartiti, au urmat Scoala Generala Nr. 18, Liceul Henri Coanda iar apoi Facultatea de Informatica.
         Cu toate ca oamenii i-au confundat intotdeauna, personalitatile lor au fost foarte diferite.
         Silviu a avut un suflet cald, generos si intotdeauna era langa ceilalti cand aveau nevoie.
         A avut o inteligenta uimitoare, un umor iesit din comun, o energie si pofta de viata rar intalnite.
         A facut o pasiune pentru masinile lui si viitoarea lui casa, pe care a planuit-o in cel mai mic detaliu. Un alt lucru care ii aducea fericirea, erau copiii si joaca cu ei.
         A fost persoana pe care oricine dorea sa o aiba in preajma, insufletea orice incapere printr-o singura gluma.
         In scurta lui calatorie in aceasta viata, a cunoscut multe bucurii si realizari, pe care alti oameni nu ar fi reusit sa le obtina intr-o viata intreaga. Toate aceste lucruri le-a facut in speranta de a-si gasi marea dragoste, care a ramas neimplinita.
         A lasat in urma o mama indurerata, un tata de neconsolat, o sora care ii era a doua mama, si sa nu uitam de sufletul lui pereche Paul, alaturi de care formau un intreg.
         Rudele, prietenii si cunostintele il vor pastra in sufletele lor, si astfel, el va trai vesnic. Amintirea lui va deveni o comoara pentru noi toti.
         Silviu, te-am iubit, te iubim si te vom iubi mereu!

Silvia Cizmas

15 ianuarie 2015

Intre bucurie si tristete

Astazi este o zi a bucuriei, ziua cand a coborat pe pamant Luceafarul poeziei romanesti si ziua cand am aratat cititorului noul meu volum de poezie “Litere din nisip”.
 Volumul a aparut la sfarsitul anului 2014 la Editura Sfantul Ierarh Nicolae din Braila cu sprijinul financiar al Primariei si al Consiliului Local al Municipiului Giurgiu. Pe langa poezie contine o prefata semnata de poeta si scriitoarea Dunia Palangeanu, ilustratie Daniel Grecu, coperta Ana Maria Perijoc si ca postfata aprecieri literare la adresa creatiilor mele semnate de Dunia Palangeanu si Mariana Minca.Nu exista cuvinte care sa exprime multumirea mea fata de toti cei mentionati mai sus si fata de cei care m-au sprijinit la aparitia acestei carti, pentru ca ele sunt prea mici in comparatie cu recunostinta si pretuire mea.

Dupa cum spuneam se anunta o zi a bucuriei dar a inceput cu o veste care pe mine m-a durut si m-a scandalizat totodata, vestea ca sunt oameni care considera ca pe facebook poezia postata de o persoana pentru prima data pe o pagina ii apartine…Exista pagini pe internet care preiau anumite poezii fara a specifica autorul si admitem ca o fac numai din durere sufleteasca si fara o rea intentie, dar daca sunt rugati sa specifice autorul si nu vor, ba mai mult iti raspund oarecum zeflemitor ca trebuie sa aduci dovezi ca iti apartin versurile altfel esti doar o persoana care vrei sa te afirmi cred ca se trece in altceva…

Povestea relatata mai sus se refera la Adina Barbus, cea pe care o cunoasteti, ale caror versuri v-au incantat pe paginile mele si care are un stil al ei neconfundabil de a scrie.Eu cred ca noi toti cei care o citim si care ii suntem recunoscatori pentru ca ne-a incalzit sufletul cu ceva suntem dovada, ca volumul pe care l-a tiparit de poezie poate fi o dovada si ca nu ar trebui sa facem astfel de afirmatii care nu fac altceva decat sa adanceasca o suferinta…pentru ca Adina este atat de dezamagita incat simte ca nu trebuie sa mai posteze nimic…si oricare dintre noi am primi un astfel de raspuns am proceda la fel…

Facand referire la pagina respectiva, o pagina care este deschisa in memoria unei finite plecate dintre noi si din respect pentru aceasta fiinta nu dau nume am gasit acolo si versuri care imi apartin fara a fi specificat autorul si ma intreb oare si eu voi primi acelasi raspuns? Sau va trebui sa aduc dovezi ca imi apartin?
Personal am o mare durere in suflet , aceste discutii si proceduri nu isi au locul mai ales daca pretindem ca am simtit durerea pierderii unei persoane dragi, ar fi ca si cum am intina acea memorie si ele fiintele care locuiesc printre ingeri nu merita sa auda aceasta rautate oameneasca…Din dragoste si respect pentru ele ar trebui sa le pastram memoria vie intr-un mod cinstit si curat. Eu postez si scriu chiar si la cerere pentru voi cei care traiti aceasta durere, va regasiti si va bucurati cu versurile mele, singura recunostinta pe care o astept este sa nu fiu pusa in fata unei astfel de situatii cand mi se cere dovada scrierii unei poezii. Puteti distribui orice poezie cu rugamintea de a specifica autorul pentru a nu se ajunge intr-un astfel de punct cand iti doresti sa te opresti si sa nu mai postezi nimic pe internet…
Sau daca considerati ca aceasta pagina sau ce postam aici nu sunt de folos va rugam sa ne anuntati si ne retragem…

Ce i-am putea spune Adinei Barbus, care ar fi mesajul vostru?


7 ianuarie 2015

"UNUI INGER"

"Iubire sfanta,"buna dimineata"
Te-astept cu rasaritul ca sa vii
Cu roua din priviri iti mangai fata
Si te privesc in clipele tarzii.
Din vise,cand in ochii tai se joaca
Luceferi ce-ti prind chipul in culori
Si gandurile vor sa se intoarca
Sa-mi stearga cu iubire acest dor
Ce-n lipsa ta dezleaga,trist,izvoare
De lacrimi ce se impletesc tacut
Cu amintirea ta ce inca doare
De-atata timp de cand nu te ascult
Iubire sfanta,dimineata buna
Te mai astept sa vii din Infinit
Si,tandru,sa-mi soptesti doar"noapte buna"
Sa nu cumva sa uit cat m-ai iubit
Caci,vreau,de poti,sa-mi iei si azi suspinul
Ramas in urma ta de cand nu esti
Caldura zambetului si seninul
Din suflet,sa-mi oferi...Ma mai iubesti ?".


Autor: Adina Barbus

6 ianuarie 2015

Odihna vesnica!



Suntem cu sufletul alaturi de Ela Nicolau care deplange disparitia din aceasta viata a mamei sale.Sincere regrete familiei indurate!
Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

5 ianuarie 2015

FERICIRE DEPLINĂ

Averea toată le era pământul
 Și datina rămasă din străbuni.
 Se încălzeau cu vreascuri și cu cântul
 Și ca podoabă ei purtau cununi.
 
 Se pregăteau de sfânta sărbătoare
 Spoindu-și casa dragă-n var și lut.
 În jurul mesei mici cu trei picioare,
 Bătrâni și tineri, toți au încăput.
 
 Pe masă o mămăligă și-o tigaie
 Era festinul care-i răsfață.
 În horna focul mirosea  a paie,
 De boală și de rău îi curăța.
 
 Și fericirea lor era deplină
 Chiar dacă multe poate le lipseau.
 Aveau credință, dragoste divină

 Ce-n suflet cu iubire îi umpleau. 

Autor: Marilena Perijoc

3 ianuarie 2015

Odihna vesnica!



Alergam grabiti print timp , ne bucuram sau lacrimam si dincolo de secunde sau de oamenii intalniti ne ramane dorul…dorul dupa o persoana ratacita pe o alta cifra a ceasului…

Astazi suntem cu sufletul alaturi de Lili care trece prin chinul de acum un an cand Marin sotul ei  a plecat pe un alt drum, drumul catre steaua lui Alin…si este cumplit ca in aceeasi luna sa traiesti an de an durerea pierderii celor mai importante si mai dragi finite din viata ta.


Ne rugam astazi pentru sufletul lui Marin ca  Dumnezeu sa ii ierte greselile si sa il odihneasca intr-un colt din gradina Sa si pentru Lili sa o intareasca si sa o sustina in drumul pe care il mai are de parcurs!