29 mai 2015

DORUL RUPE SUFLETUL

In memoria Irina Stefania 31.05.1968-30.05.2013 Și vine an de an o zi anume Când dorul rupe sufletul din noi. E vesel și mereu e pus pe glume, Nu-i pasă că ne vede în noroi. Ne amintim de tine dragă soră, Cumnată , nașă, fică a cuiva, O boală grea te-a luat cu forța-n horă, Nu i-a păsat c-o roagă cineva. Și am rămas cu chipul tău în suflet O ramă prețioasă , un altar. Frumoasă dar tăcută, fără un sunet, Oricât ne-am tângui e în zadar. Autor: Marilena Perijoc


......NU TE VOM UITA NICIODATA AMORE STEFY .......FINA SI CUMNATA....

27 mai 2015

DOLIU ÎN POEZIE

E luna când e-n doliu poezia
 Căci tu poete ai plecat spre zei.
 Și numai teiul poartă bucuria
 De a-ți veghea odihna de atei.
 
 Iar din scânteia geniului pe ziduri
 Cu negru de cărbune scrijelit,
 Sub forma versului  în multe rânduri
 Povestea unui suflet s-a găsit.

În fâlfâit de aripi pleacă geniul
 Lacrimi lăsând peste pământ și tei .
 La catafalc rămas în umbră, omul,
Visează-un suflet risipind scântei.

 Spre seară poarta larg a fost deschisă,
 De zidurile reci ai fost scăpat.
 Povestea an de an va fi rescrisă,
 De muritori cu dor ești aclamat.
 
 Trimite-ne tu geniu o scânteie
 Să lumineze negrul dimprejur,
 Durere printre noi să nu mai fie

 Și totul să se facă de-un alb pur. 

Autor: Marilena Perijoc

13 mai 2015

PORŢI DESCHISE


O altă zi când îmi ascund răvașul
 Pe frunza pomului cu ramuri 13,
 Ce va rămâne-n veci singur urmașul
 Sădit din dor și lacrimi ce n-or trece.
 
 În fiecare an sunt porți deschise
 Și către cer se-nalță fluturi mii,
 Sunt gânduri ce le roagă iar pe vise
 Să mijlocească, spre a te -ntâlni.
 
 Și roata pare veșnic nemiloasă
 Deschide ciclic răni cu doruri vii,
 Ce ne-am dori să le-ncuiem în casă
 Și cheia s- aruncăm în bălți pustii.
 
 E încă o zi cu soare, arzătoare,
 Ce mistuie în flăcări inima,
 Pe trupul muritor arsura-l doare

 Și niciodată nu s-o vindeca.

Marilena Perijoc

11 mai 2015

CÂNDVA

Privind în ochii tăi mă regăseam,
"Alunecând"în blânda lor lumină,
La care-ntotdeauna mă-ntorceam,
Când toate-n jur mi se păreau străine..
Privind în ochii tăi mă linișteam,
Citind Iubirea-n"apa"lor senină,
Pe care numai eu o cunoșteam,
Căci o păstraseși numai pentru mine...
Privind în ochii tăi înțelegeam,
Ce însemna o bucurie,plină,
Pe care-atât de simplu o primeam,
În fiecare zi,numai cu tine...
Privind în ochii tăi nu mă temeam,
De nici un rău ce-ar fi putut s-apară,
Pentru că,fără vorbe,deslușeam,
Chiar în ascuns,tandrețe-ocrotitoare...
Privind în ochii tăi deja știam,
Tot ce doreai să-mi spui,fără cuvinte,
Căci în adâncul lor eu descifram,
Povești de fericire infinită...
Privind în ochii tăi abia-nvățam,
Ce-nseamnă,pentru prima dată,viața,
Când în surâsul lor îmi explicam,
Nedumeriri și visuri noi,speranțe...
Privind în ochii tăi nu mă-ndoiam,
De nici o vorbă sau de-un gând anume,
Căci adevărul-n care eu credeam,
Era în ei...și singurul pe lume...
Privind în ochii tăi,mă oglindeam,
Ca în seninul unei nopți de vară;
Dar pe atunci eu încă nu știam,
CĂ AMINTIREA LOR AVEA SĂ DOARĂ.

Adina Barbus

6 mai 2015

POVARA DORULUI

 Eu am plecat când voi erați copile
 Dar vă iubesc și acum la fel de mult
 Mi s-au sfârșit din viață clipe, zile,
 V-am părăsit  chiar dacă m-a durut.
 
 Și am știut că-n urmă o să ţineți
 Povara dorului pe umeri, trei,
 Renasc prin voi mereu în alte vieți
 Aproape să vă fiu mă rog la zei.
 
 Vă las în lume inima-mi jumate
 Să o îngrijiți și s-o păstraţi cu drag
 De mine de vi-i dor prin ea se poate
 Să-mi răsplătiți aşa, firescul prag.
 
 De o lăsați să fie sângerândă
 Și să se risipească-n gânduri mii,
 Cu o zvâcnire va pleca plăpândă
 În căutarea mândrei ciocârlii.
 
 Și atunci cu adevărat veți fi străine
 În lumea aceasta plină de nevoi,
 Dar firul dragostei legați ne-o ține

 De dincolo de nori, de vânt sau ploi. 

Autor: Marilena Perijoc