DORUL RUPE SUFLETUL

In memoria Irina Stefania 31.05.1968-30.05.2013 Și vine an de an o zi anume Când dorul rupe sufletul din noi. E vesel și mereu e pus pe glume, Nu-i pasă că ne vede în noroi. Ne amintim de tine dragă soră, Cumnată , nașă, fică a cuiva, O boală grea te-a luat cu forța-n horă, Nu i-a păsat c-o roagă cineva. Și am rămas cu chipul tău în suflet O ramă prețioasă , un altar. Frumoasă dar tăcută, fără un sunet, Oricât ne-am tângui e în zadar. Autor: Marilena Perijoc


......NU TE VOM UITA NICIODATA AMORE STEFY .......FINA SI CUMNATA....

DOLIU ÎN POEZIE

E luna când e-n doliu poezia

 Căci tu poete ai plecat spre zei.

 Și numai teiul poartă bucuria

 De a-ți veghea odihna de atei.

 

 Iar din scânteia geniului pe ziduri

 Cu negru de cărbune scrijelit,

 Sub forma versului  în multe rânduri

 Povestea unui suflet s-a găsit.

În fâlfâit de aripi pleacă geniul

 Lacrimi lăsând peste pământ și tei .

 La catafalc rămas în umbră, omul,

Visează-un suflet risipind scântei.

 Spre seară poarta larg a fost deschisă,

 De zidurile reci ai fost scăpat.

 Povestea an de an va fi rescrisă,

 De muritori cu dor ești aclamat.

 

 Trimite-ne tu geniu o scânteie

 Să lumineze negrul dimprejur,

 Durere printre noi să nu mai fie

 Și totul să se facă de-un alb pur. 

Autor: Marilena Perijoc

PORŢI DESCHISE

O altă zi când îmi ascund răvașul

 Pe frunza pomului cu ramuri 13,

 Ce va rămâne-n veci singur urmașul

 Sădit din dor și lacrimi ce n-or trece.

 

 În fiecare an sunt porți deschise

 Și către cer se-nalță fluturi mii,

 Sunt gânduri ce le roagă iar pe vise

 Să mijlocească, spre a te -ntâlni.

 

 Și roata pare veșnic nemiloasă

 Deschide ciclic răni cu doruri vii,

 Ce ne-am dori să le-ncuiem în casă

 Și cheia s- aruncăm în bălți pustii.

 

 E încă o zi cu soare, arzătoare,

 Ce mistuie în flăcări inima,

 Pe trupul muritor arsura-l doare

 Și niciodată nu s-o vindeca.

Marilena Perijoc

CÂNDVA

Privind în ochii tăi mă regăseam,
"Alunecând"în blânda lor lumină,
La care-ntotdeauna mă-ntorceam,
Când toate-n jur mi se păreau străine..

Privind în ochii tăi mă linișteam,
Citind Iubirea-n"apa"lor senină,
Pe care numai eu o cunoșteam,
Căci o păstraseși numai pentru mine...

Privind în ochii tăi înțelegeam,
Ce însemna o bucurie,plină,
Pe care-atât de simplu o primeam,
În fiecare zi,numai cu tine...

Privind în ochii tăi nu mă temeam,
De nici un rău ce-ar fi putut s-apară,
Pentru că,fără vorbe,deslușeam,
Chiar în ascuns,tandrețe-ocrotitoare...

Privind în ochii tăi deja știam,
Tot ce doreai să-mi spui,fără cuvinte,
Căci în adâncul lor eu descifram,
Povești de fericire infinită...

Privind în ochii tăi abia-nvățam,
Ce-nseamnă,pentru prima dată,viața,
Când în surâsul lor îmi explicam,
Nedumeriri și visuri noi,speranțe...

Privind în ochii tăi nu mă-ndoiam,
De nici o vorbă sau de-un gând anume,
Căci adevărul-n care eu credeam,
Era în ei...și singurul pe lume...

Privind în ochii tăi,mă oglindeam,
Ca în seninul unei nopți de vară;
Dar pe atunci eu încă nu știam,
CĂ AMINTIREA LOR AVEA SĂ DOARĂ.

Adina Barbus

POVARA DORULUI

 Eu am plecat când voi erați copile

 Dar vă iubesc și acum la fel de mult

 Mi s-au sfârșit din viață clipe, zile,

 V-am părăsit  chiar dacă m-a durut.

 

 Și am știut că-n urmă o să ţineți

 Povara dorului pe umeri, trei,

 Renasc prin voi mereu în alte vieți

 Aproape să vă fiu mă rog la zei.

 

 Vă las în lume inima-mi jumate

 Să o îngrijiți și s-o păstraţi cu drag

 De mine de vi-i dor prin ea se poate

 Să-mi răsplătiți aşa, firescul prag.

 

 De o lăsați să fie sângerândă

 Și să se risipească-n gânduri mii,

 Cu o zvâcnire va pleca plăpândă

 În căutarea mândrei ciocârlii.

 

 Și atunci cu adevărat veți fi străine

 În lumea aceasta plină de nevoi,

 Dar firul dragostei legați ne-o ține

 De dincolo de nori, de vânt sau ploi. 

Autor: Marilena Perijoc