COLINDÂND PĂMÂNTUL

Un vuiet lung coboară,

Dansează peste sat.

În joacă ,astăzi vântul

E pus pe scuturat.

Copaci îngălbeniţi

Îşi pitesc frunzele

Ce i-au ţinut gătiţi

În toate zilele.

Din calea lui ,gonite

Se-nsoţesc păsările,

Spre locuri însorite

Mutând cântările.

Zâmbeşte mândru vântul

De-aşa întâmpinare,

Se miră de impactul

Făcut cu-a sa intrare.

Şi după el ascunsă,

Zâmbeşte cald o zână.

Şi lin se lasă dusă

Ţinându-se de mână.

E toamna ce coboară

Să-aducă bogăţie,

Cu chipu-i de fecioară

Pe oameni să îmbie.

Va poposi o clipă

Strângându-şi roadele,

Pe-a vântului aripă

Colindând satele.

Şi când pe drum în spate

Va urla Crivăţul,

Va merge mai departe

Colindând tot pământul.

3 ANI...

O ZI DE SEPTEMBRIE CU TIMP MOHORAT
MA UIT IN JUR SI TOTU-I URAT
NIMIC NU E VESEL SI CERU E-NCHIS
SI SUFLETUL NOSTRU DE 3 ANI ESTE TRIST!

DAC-AR FI O PUNTE INTRE TINE SI NOI 
AM TRECE DINCOLO SI TE-AM ADUCE-NAPOI
SI CU TOTII DIN NOU AM FI FERICITI 
CRISTINA SI NOI ,PARINTII TAI IUBITI.

DAC-AR FI O FERESTRA INTRE PAMANT SI CER
AM DESCHIDE-O LARG CA SFANTUL ETER
SA ITI POARTE-NAPOI INTREAGA FIINTA
AR FI PENTRU NOI CEA MAI MARE DORINTA!

DAC-AR FI O MINUNE S-O FACA DUMNEZEU
TU ,CRISTINA ,TATU SI EU
IMPREUNA AM FI NEDESPARTITI
OF ,DOAMNE ,AM FI DIN NOU FERICITI!

DAR,INGERUL NOSTRU ,NIMIC NU SE POATE
IN VIATA ACEASTA , SA TE MAI AVEM APROAPE
INCERCAM INSA SI NADAJDUIM
CA-NTR-O ZI CAND VREA DOMNUL CU TINE-O SA FIM!

NUTi IGNAT

Legea Iubirii

FIORI DE NOSTALGIE

Văzând copaci ce îşi pierd frunza

Mă trec fiori de nostalgie.

Sunt trişti sau vor să-şi schimbe bluza

Purtată-n toamna ruginie?

Şi peste ei aleargă anii

Urme lăsând ,ca şi la noi,

Suntem grăbiţi să strângem banii

Să înotăm prin vânt şi ploi.

Închidem ochii când natura

Se mai încruntă către noi,

Încercăm să-i închidem gura

Nu recunoaştem că-i gunoi.

Tot noi cei cu pretenţii multe

Mormanele le-am adunat.

Şi ca urmare să rezulte

Din fapte ,ce la schimb am dat.

PARFUM DE PARĂ

Sunt ca o frunză în cădere

Din pomul toamnei scuturat.

Eliberată de durere,

Cu doru’ în suflet încuiat.

Planează lin cu bucuria

C-o viaţă a primit în dar.

Şi o trăieşte cu magia

Că n-a parcurs-o în zadar.

Pluteşte-n aer fericirea,

Miroase a parfum de pară,

Pe briza vieţii-mi las menirea,

Purtată lin,ea mă coboară...

SUFLETUL MEU...

Sufletul meu ,palmă deschisă

Cu faţa îndreptată spre cer.

Şi printre degete se lasă prelinsă

Iubirea şi dorul stingher.

Tot curge ca râul şi poartă la vale

Ce până acum a ştiut aduna,

Prin vreme senină sau prin rafale

Răul în urmă să-l lase ar vrea.

Să spele în cale şi să dea strălucire

Altor scântei peste care va da

Şi prin a vieţii dură şlefuire

Îşi va mări în timp valoarea.

Durere omenească

În noaptea minţii am ascuns durerea

Şi am rugat uitarea s-o păzească.

Pe jumătate i-am tăiat puterea

Şi parcă este mult mai omenească.

În cămăruţe prin cotlonul minţii

Se aşează praful peste amintiri.

În ciudă parcă azi făcându-i sorţii,

Am tras cortina peste a lor spini.

Mă păcălesc aşa că-s  protejată,

Nicio durere nu mă va răpune.

Pe drumul vieţii mă tot las purtată

Şi vreau să adun doar clipele senine.