Amintirea lui va deveni o comoara

25.06.1987-05.06.2011

 Silviu Cizmas s-a nascut la data de 25 iunie 1987, avandu-l ca frate geaman pe Paul, de care s-a nascut la o diferenta de 5 minute.

         Impreuna au fost minunea parintilor Ioan si Silvia. Acasa i-a asteptat sora lor mai mare Adina, care a avut grija de ei intotdeauna.

         Nedespartiti, au urmat Scoala Generala Nr. 18, Liceul Henri Coanda iar apoi Facultatea de Informatica.

         Cu toate ca oamenii i-au confundat intotdeauna, personalitatile lor au fost foarte diferite.

         Silviu a avut un suflet cald, generos si intotdeauna era langa ceilalti cand aveau nevoie.

         A avut o inteligenta uimitoare, un umor iesit din comun, o energie si pofta de viata rar intalnite.

         A facut o pasiune pentru masinile lui si viitoarea lui casa, pe care a planuit-o in cel mai mic detaliu. Un alt lucru care ii aducea fericirea, erau copiii si joaca cu ei.

         A fost persoana pe care oricine dorea sa o aiba in preajma, insufletea orice incapere printr-o singura gluma.

         In scurta lui calatorie in aceasta viata, a cunoscut multe bucurii si realizari, pe care alti oameni nu ar fi reusit sa le obtina intr-o viata intreaga. Toate aceste lucruri le-a facut in speranta de a-si gasi marea dragoste, care a ramas neimplinita.

         A lasat in urma o mama indurerata, un tata de neconsolat, o sora care ii era a doua mama, si sa nu uitam de sufletul lui pereche Paul, alaturi de care formau un intreg.

         Rudele, prietenii si cunostintele il vor pastra in sufletele lor, si astfel, el va trai vesnic. Amintirea lui va deveni o comoara pentru noi toti.

         Silviu, te-am iubit, te iubim si te vom iubi mereu!

Silvia Cizmas

Intre bucurie si tristete

Astazi este o zi a bucuriei, ziua cand a coborat pe pamant Luceafarul poeziei romanesti si ziua cand am aratat cititorului noul meu volum de poezie “Litere din nisip”.

 Volumul a aparut la sfarsitul anului 2014 la Editura Sfantul Ierarh Nicolae din Braila cu sprijinul financiar al Primariei si al Consiliului Local al Municipiului Giurgiu. Pe langa poezie contine o prefata semnata de poeta si scriitoarea Dunia Palangeanu, ilustratie Daniel Grecu, coperta Ana Maria Perijoc si ca postfata aprecieri literare la adresa creatiilor mele semnate de Dunia Palangeanu si Mariana Minca.Nu exista cuvinte care sa exprime multumirea mea fata de toti cei mentionati mai sus si fata de cei care m-au sprijinit la aparitia acestei carti, pentru ca ele sunt prea mici in comparatie cu recunostinta si pretuire mea.

Dupa cum spuneam se anunta o zi a bucuriei dar a inceput cu o veste care pe mine m-a durut si m-a scandalizat totodata, vestea ca sunt oameni care considera ca pe facebook poezia postata de o persoana pentru prima data pe o pagina ii apartine…Exista pagini pe internet care preiau anumite poezii fara a specifica autorul si admitem ca o fac numai din durere sufleteasca si fara o rea intentie, dar daca sunt rugati sa specifice autorul si nu vor, ba mai mult iti raspund oarecum zeflemitor ca trebuie sa aduci dovezi ca iti apartin versurile altfel esti doar o persoana care vrei sa te afirmi cred ca se trece in altceva…

Povestea relatata mai sus se refera la Adina Barbus, cea pe care o cunoasteti, ale caror versuri v-au incantat pe paginile mele si care are un stil al ei neconfundabil de a scrie.Eu cred ca noi toti cei care o citim si care ii suntem recunoscatori pentru ca ne-a incalzit sufletul cu ceva suntem dovada, ca volumul pe care l-a tiparit de poezie poate fi o dovada si ca nu ar trebui sa facem astfel de afirmatii care nu fac altceva decat sa adanceasca o suferinta…pentru ca Adina este atat de dezamagita incat simte ca nu trebuie sa mai posteze nimic…si oricare dintre noi am primi un astfel de raspuns am proceda la fel…

Facand referire la pagina respectiva, o pagina care este deschisa in memoria unei finite plecate dintre noi si din respect pentru aceasta fiinta nu dau nume am gasit acolo si versuri care imi apartin fara a fi specificat autorul si ma intreb oare si eu voi primi acelasi raspuns? Sau va trebui sa aduc dovezi ca imi apartin?

Personal am o mare durere in suflet , aceste discutii si proceduri nu isi au locul mai ales daca pretindem ca am simtit durerea pierderii unei persoane dragi, ar fi ca si cum am intina acea memorie si ele fiintele care locuiesc printre ingeri nu merita sa auda aceasta rautate oameneasca…Din dragoste si respect pentru ele ar trebui sa le pastram memoria vie intr-un mod cinstit si curat. Eu postez si scriu chiar si la cerere pentru voi cei care traiti aceasta durere, va regasiti si va bucurati cu versurile mele, singura recunostinta pe care o astept este sa nu fiu pusa in fata unei astfel de situatii cand mi se cere dovada scrierii unei poezii. Puteti distribui orice poezie cu rugamintea de a specifica autorul pentru a nu se ajunge intr-un astfel de punct cand iti doresti sa te opresti si sa nu mai postezi nimic pe internet…

Sau daca considerati ca aceasta pagina sau ce postam aici nu sunt de folos va rugam sa ne anuntati si ne retragem…

Ce i-am putea spune Adinei Barbus, care ar fi mesajul vostru?

"UNUI INGER"

"Iubire sfanta,"buna dimineata"

Te-astept cu rasaritul ca sa vii

Cu roua din priviri iti mangai fata

Si te privesc in clipele tarzii.

Din vise,cand in ochii tai se joaca

Luceferi ce-ti prind chipul in culori

Si gandurile vor sa se intoarca

Sa-mi stearga cu iubire acest dor

Ce-n lipsa ta dezleaga,trist,izvoare

De lacrimi ce se impletesc tacut

Cu amintirea ta ce inca doare

De-atata timp de cand nu te ascult

Iubire sfanta,dimineata buna

Te mai astept sa vii din Infinit

Si,tandru,sa-mi soptesti doar"noapte buna"

Sa nu cumva sa uit cat m-ai iubit

Caci,vreau,de poti,sa-mi iei si azi suspinul

Ramas in urma ta de cand nu esti

Caldura zambetului si seninul

Din suflet,sa-mi oferi...Ma mai iubesti ?".

Autor: Adina Barbus

Odihna vesnica!

Suntem cu sufletul alaturi de Ela Nicolau care deplange disparitia din aceasta viata a mamei sale.Sincere regrete familiei indurate!
Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

FERICIRE DEPLINĂ

Averea toată le era pământul

 Și datina rămasă din străbuni.

 Se încălzeau cu vreascuri și cu cântul

 Și ca podoabă ei purtau cununi.

 

 Se pregăteau de sfânta sărbătoare

 Spoindu-și casa dragă-n var și lut.

 În jurul mesei mici cu trei picioare,

 Bătrâni și tineri, toți au încăput.

 

 Pe masă o mămăligă și-o tigaie

 Era festinul care-i răsfață.

 În horna focul mirosea  a paie,

 De boală și de rău îi curăța.

 

 Și fericirea lor era deplină

 Chiar dacă multe poate le lipseau.

 Aveau credință, dragoste divină

 Ce-n suflet cu iubire îi umpleau. 

Autor: Marilena Perijoc

Odihna vesnica!

Alergam grabiti print timp , ne bucuram sau lacrimam si dincolo de secunde sau de oamenii intalniti ne ramane dorul…dorul dupa o persoana ratacita pe o alta cifra a ceasului…

Astazi suntem cu sufletul alaturi de Lili care trece prin chinul de acum un an cand Marin sotul ei  a plecat pe un alt drum, drumul catre steaua lui Alin…si este cumplit ca in aceeasi luna sa traiesti an de an durerea pierderii celor mai importante si mai dragi finite din viata ta.

Ne rugam astazi pentru sufletul lui Marin ca  Dumnezeu sa ii ierte greselile si sa il odihneasca intr-un colt din gradina Sa si pentru Lili sa o intareasca si sa o sustina in drumul pe care il mai are de parcurs!

Există viață după doliu: Ce faceţi pentru beneficiari?