Adagio - Café Del Mar Classics - Adagio for Organ Violin & Strings in G Minor

Dor de copilul meu

"Ma copleseste dorul
De copilul meu drag
Rog soarele si cerul
Sa mi-l aduca-n prag.
De este cu putinta
Il rog peDumnezeu
O singura dorinta
Sa-l strang la pieptul meu.
Mi-e dor de a lui privire
De glasul lui cuminte
Spunandu-mi cu iubire
Mama ...si alte cuvinte...
Of!...lacrimi cad pe fata
Si-astept visand mereu
Cand imi voi strange-n brate
Din nou copilul meu.
(de Lenuta Ignat-Dor de copilul meu)

In loc de "La multi ani"(cu sufletul obosit de atata durere si dor)azi,cand ai fi implinit 43 de ani , privesc Cerul si-ti spun Alinul mamei drag:Dumnezeu sa-ti odihneasca sufletul tau bun si curat in ostile ceresti ,alaturi de tata!

Lili Andrei

FIUL BABEI DOCHIA

 Din adâncul somn natura

 Se trezește acum la viață,

 Este pusă  în postura

 De-a -mpărţi flori şi verdeață.

 

 Se agită în zbor spre soare

 Căutându-și cuibul casă,

 Păsările călătoare

 Și mesaj în cale lasă

 De la zeul Dragobete

 Fiul Babei Dochia,

 Fete si baieti in cete

Sus pe deal s-or aduna.

 

 Iubăreț nevoie mare

 Nașul cosmic cobora,

 Unind parcă la întâmplare

 Păsări, tineri, ce-ntâlnea…

 

Și pornind o sărbătoare,

Hora roată se-nvârtea.

Veselia-i a lui stare

Şi pe toţi îi molipsea.

Autor: Marilena Perijoc

Părintele Iustin Pârvu - Învătături si sfaturi duhovnicesti

Secret Garden " Sanctuary"

REÎNNOIM IUBIREA- În dar familiei Peptănaru

        

 Destinul ce ne-a pus inel pecete

 În zi de sărbătoare ne-a unit,

 Ca an de an, noi doi, de Dragobete,

 Să re-nnoim iubirea înzecit.

 

 Prin dragoste să ne îndrumăm copiii

 Și mai târziu nepoții ,scumpul dar…

 Vegheați mereu de fiul Babei Dochii

 Ce ne-a fost martor la Sfântul Altar.

 

 De sus, destinul ne  veghează bine

 Şi-n prag credinţa azi ne-a poposit.

 În suflet  tineri și curați ne ține,

 Exemplul nostru  va rămâne mit. 

Autor: Marilena Perijoc

COSTUMUL POPULAR

Străbunii noștri cinsteau drag pământul

 Ce-i răsplătea cu roade pe ogor.

 Bumbacul alb îl mângâia şi vântul

 Care adia şi îl usca uşor.

 

 Și iscusința lor stă mărturie

 În portul nostru tradițional

 Ce peste ani cultura o ține vie,

 În frumusețe e fenomenal.

 

 În florile pictate-n ac pe ie

 S-a scris poveste plină de temei

 De multe veacuri se păstrează vie

 Și pentru ochi e cânt de clopoței.

 

 Pieptarul cel lucrat cu iscusință

 I-a încălzit în iernile târzii,

 Ele purtau sarică și catrință

 Motivele cusute păreau vii.

 

 Prin haine ce transmit blânde emoții

 Fără cuvinte omul a vorbit,

 La sărbătoare sau în fața morții,

 Cămașa o purtau ca pe un mit.

 

 Și respectau tradiții cu îndemnul

 Ca cei ce vin, să urmeze la fel.

 Costumul popular e însăși semnul

 Prin cele trei culori, ca un  drapel!

  

Autor: Marilena Perijoc