ANCORĂ FRAGILĂ

 Ne străduim în lume cât se poate

 Să avem faimă, funcții sau averi,

 Uitând de clipa când vom pierde toate

 Lăsând în urma noastră doar păreri.

 

 Și alergăm dorind să lungim timpul

 Pe care ne văităm că nu-l avem,

 Mândria noastră este însăși clipul

 În care actorii principali părem.

 

 Este așa fragil firul de ață

 Ce de pământ ne ține ancorați,

 Acum suntem veseli și plini de viață

 Iar peste o clipă către cer plecați.

 

 Să adunăm în suflet bogăție,

 E singura pe care o vom lua.

 Și de folos pe drum o să ne fie

 Deschizând ușa spre ce va urma.

  

Autor: Marilena Perijoc

Dramatic.

Comisarul şef Tudorel Pălici, din cadrul Penitenciarului Giurgiu, şi-a pierdut viaţa ieri, într-un accident de circulaţie pe DN 5 Giurgiu-Bucureşti, la ieşirea din Daia. 

Detalii pe site: http://www.giurgiuveanul.ro/stiri/dramatic-comisarul-sef-teodor-palici-plecat-la-plimbare-cu-bicicleta-si-fost-calcat-de-autoutilitara/#ixzz3YQbuthCD

CERUL,AICI,SEAMANA CU TATA

CERUL,AICI,SEAMANA CU TATA:Calm,daca nu apare cate un zgomot care sa-i perturbe poezia.Putin nelinistit,daca nu vine o limpezime prea apasata care sa-i adoarma spiritul.Agitat,cand luam lucrurile de la capat fara sa le gasim vreodata vreun final.Tandru,cand se uita la mine si ma striga cu un alint.Albastru,incredibil de albastru,cand lucreaza pe schimbul trei cu vesnicia cuvintelor si cu rimele incrucisate.Calduros,cand nu se gasesc solutii pentru a putea conserva lumina soarelui pentru zilele de iarna nimicitoare.Rece,cand pustiul acopera mai mult decat trebuie din peisaj.Viscolit,cand nu se uita nimeni in Sus.Inlacrimat,cand se uita fix in ochii Lui DUMNEZEU.Cenusiu,cand se lasa peste toate un fel de moarte si mai multe feluri de noapte.Sigur pe el,cand primaverile risipesc alb in ciresi innoindu-ne bucuria.Aritmic,cand inima nu stie daca sa mai ramana in corp sau sa se duca mult mai departe,unde numai propriul ei puls o mai poate gasi.Cuminte,cand pasii si gandurile gasesc drumul catre taceri dezghetate cu versuri.Visator,cand alarmele nu seamana cu nici un fel de regret si cand regretele nici nu incap pe lista de prioritati a mileniului ce trece.Speriat,cand parintii incep sa se stinga si cand lumanarile se incuie si ele in ceara topita atingand cu pleoapele micsorate ascunzisul frunzelor de Aprilie.Milos,cand tot ce ne mai ramane e doar El,privindu-ne de deasupra si o rugaciune ascunsa in buzunarul din dreptul inimii.Negru,cand vine doliul si trece strada pe rosu,in cautare de oameni pe care n-ar trebui sa-i lasam niciodata sa plece.Innorat,cand ni se aglomereaza sufletele de vesti proaste,cand nu mai distingem vorbele de lacrimi.Incruntat,cand oglinzile prin care priveste lumea se aburesc si nu mai pot distinge clar abisul,de singuratati marcate de inghetul palmelor.Rebel,cand nu mai vrea sa dea sansa nici unui"Ieri"sa aduca in prezent urmele pasilor anulati cu ceva decenii in urma.Obosit,cand datoriile fata de cei din jur sunt cu mult mai mari decat sansele de bucurie simpla.Bun cu mine,cand imi doresc sa inteleg ce se intampla si cand deschid ochii dimineata incercand sa pastrez ceva din Amintiri pentru a putea regasi o farama de suras.Inconjurat de fronturi indoliate carora nu li se poate opune si din care nu exista invingatori pentru ca uneori nu e nevoie de invingatori in lupta cu Viata.Grijuliu,intotdeauna.CERUL,AICI,SEAMANA CU TATA".


Adina Barbus

MÂNAT DE RĂU

 Poate ești mândru călcând în picioare

 Pe sufletul ce-o carte ți-a deschis.

 Și când te supără sau rău te doare

 Să-i amintești cum totu-i interzis.

 

 Nici nu îți pasă dacă-și duce chinul

 Cu fruntea sus sau mergând prin noroi,

 Te bucură să-i vezi amar declinul

 Ce îi marchează drumul cu nevoi.

 

 Și crezi că ai învins mințind odată

 Când scopul ți-ai atins în mod murdar,

 Uitând că ești și tu pe-aceeași roată

 Şi soarta închină zilnic un pahar.

 

 Ciocnind spre tine, eşti protagonistul,

 Ai rolul principal în filmul său,

 Ești dezarmat de zâmbet și de visul

 În care te amuzai mânat de rău. 

OCHIUL RĂULUI

E banul ochiul răului din tine

 Ce strălucește fals, fără valori,

 Și cu un lanț de el legat te ține,

 Nimic nu te mai scapă de strânsori.

 

 Uitat-am c-am venit în astă lume

 Cu-o bogăție de la Dumnezeu.

 De-ncearcă cineva să ne-o rezume,

Nu mai ştim ce e bine şi ce-i rău.

 

 Primit-am haina albă a biruinței

 Când am făcut popas pe-acest pământ.

 Am murdărit-o cu lipsa credinței

Şi-al banului molipsitor descânt.

 

 Să ne gândim că ne-om întoarce acasă

 Și  Tatăl ne așteaptă blând în prag,

 Ce-i ducem noi dacă azi nu ne pasă?

 Căci El pe Om l-a plămădit cu  drag. 

Marilena Perijoc

FALSE VALORI

În faţa altora purtăm o mască,

Uitând că trupul e făcut din lut.

Are menirea să îi păcălească

Pe cei ce-şi vând şi viaţa pe pământ.

 Și ne grupăm acum după palate

 Sau după mărci de haine și mașini.

 Uitând de mamă, soră, sau de frate,

 Ne căutăm iubirea prin străini.

 

 Facem confuzii și la sentimente

 De parcă inima s-ar fi împietrit,

 Căci bogăția pare să îmbete

 Banul te cumpără și te-a orbit.

 

 Nu te întrebi, de-l pierzi, câtă valoare

 Mai pune omul de la masa ta?

 Pe trupul cel clădit în lut și soare

 Tatăl ceresc l-o binecuvânta ?

 

 Se va muta râzând la altă masă,

 Fără regrete, iute te-o schimba!

 Rătăcitor de-ai fost, te-ntorci acasă

 Și cei răniți de ani, te-or aștepta. 

Autor: Marilena Perijoc

Floare nemuritoare

22 de petale,

O floare nemuritoare,

 Strălucind în lumi astrale

 Aproape de soare.

 

 Pe pământ o veșnicie,

 Doruri, lacrimi în cădere,

 Între stele bucurie

 De-așa revedere.

 

 O secundă-n astă lume

 Pune amprenta pe un suflet,

 Viața poate să-i transforme

 În tristeți și plânset.

 

 Într-o lume paralelă

 Frumusețe și armonie,

 O mireasmă de pansela

 Şi cântec de glie.

Marilena Perijoc