ZEUL SOARE

Soarele deschide ochii

După o lungă hibernare,

Şi priveşte printre norii

De perdea strălucitoare.

Zâmbet larg trimite-n cale,

Bucurie tuturor.

Încălzeşte lungi covoare

Din pământul roditor.

Şi natura înviorată

Freamătă încetişor,

Cât priveşti cu ochii roată

Lumea pare un mărtişor.

Făurit cu măiestrie

În castelul dintre nori.

Şi trimis cu bucurie

Către simplii muritori.

El, zeul din depărtare,

Viaţă poate a le da.

C- o simplă rază de soare

De-i va binecuvânta.

Mecanismul se porneşte,

Anii duc în goana lor

Tot ce aici se pregăteşte

Cu umor şi cu mult spor.

Nimeni nu va încerca

Să-nţeleagă ce rost are.

Viaţa şi-o va dedica

Celui ce-i transmite o stare.

(Ne)Recunoaștere - Versuri Mariana Eftimie Kabbout

Durerea mea,iubi meu...

Mi-am pierdut sotul...Am ramas cu doi copilasi mici.A murit pe 31 Ian dupa o lupta de 3 sapt cu cancer pulmonar cu metastaze.A murit in bratele mele...Ma doare atat de tare, era singura mea familie, mama mea a plecat si ea prea devreme.Era tot pentru mine si isi adora copilasii.Mai are o fata din prima casatorie cu care ma inteleg foarte bine, e ca si sora mea...Dar dupa ce am trecut de soc, ma agat de fiecare persoana, ma plang, ma destainui si povestesc...Dar nu as vrea sa mai intristez pe nimeni, poate tot cu cineva care sufera as putea sa mai vorbesc.De ce mai rasare soarele, de ce mai circula masinile, de ce sa mai face ziua? De ce nu mai parcheaza nimeni in fata blocului?De ce sa ma mai bucur.Am toate durerile si am luat toate pastilele,Ma doare sufletul,deja ma doare fizic inima.Imi vine sa urlu si sa ma ascund in camera zile si nopti, dar copiii mei nu stiu, trebuie sa ma prefac.Mie tare tare greu.Locuiesc in acelasi ap si astept sa vina, sa plece, imi sare inima cand se deschide usa de la camera mea.Stiti voi senzatiile, este si nu este langa mine.Tot astept sa se intample ceva, fazele cu sufletul si cu semnele de dincolo.De ce ai plecat iubi meu, soarele meu?

Adriana C

DRAGOBETELE

Strălucesc în miez de noapte

De te uiţi pe la ferestre,

Ochi ce iscodesc şi şoapte

Spuse de glasuri măiestre.

Fetele vor ca să ştie

În astă noapte din an,

Ce flăcău va fi să fie,

Căutându-l în prim plan.

Obosind să tot privească

Pe poteca satului,

Busuioc pun să rostească

Figura bărbatului.

Chicotind ,sub mândre perne

Reginele odăilor,

Printre degete+şi vor cerne

Chemarea flăcăilor.

Capul pun să-l odihnească,

Somnul îl ademenesc,

Încercând să povestească

Despre zeul omenesc.

Şi când va cânta cocoşul

Pe uluca gardului,

Vor fugi către frumosul

De pe vârful dealului.

Cu feţe îmbujorate

Vor vrea a îi arăta,

Cât sunt ele de gătate.

Şi-un sărut de  pot fura

Legământul se va face

Colo în văzul tuturor,

O nuntă parcă se coace,

Zeul rămâne dator.

Este numai fericire,

Voie bună ,cântec mult,

Astăzi mândra omenire

Dragostea o face scut.

Înalț o rugă recită: Ady Moldovan

PETALELE IUBIRII

Petalele iubirii din noi s-au scuturat

Şi bucuros doar vântul cu ele s-o plimba.

Le împărţim în două scoţând doar un oftat,

Am acceptat că soarta nu o putem schimba.

Ea scris-a pentru noi o clipa de iubire,

Iar când clepsidra vieţii nisipu-şi termina,

Nu am putut opri această despărţire

Şi ştiu că pentru asta, nu noi purtăm vina.

A fost doar o secundă şi drumul rupt în două,

Eu văd numai o parte, tu alta-i apucat.

Te-ai rătăcit de mine ,ca boabele de rouă.

O clipa ai fost aproape şi-n alta ai plecat.

De atunci mereu tot caut să adun mândre petale

 Alergând pe drumuri spre a le regăsi.

Dar caut în zadar,nu pot ca mândra floare

S-o readuc la viaţă oricat eu mi-aş dori.

UMBRA CĂLDURII

Când jumătatea ţi-a plecat

Te simţi şi mort şi îngropat.

Iar piesa-n care ai jucat

Îţi pare că s-a terminat.

O vreme te comporţi aşa:

Te plângi şi rogi durerea grea

Să facă cu tine ce-o vrea,

Te domină şi-o laşi pe ea...

Să-ţi sfâşie ce-a mai rămas

Din inima plină de flăcări.

Ai vrea să spui doar bun rămas

Şi să te-nalţi spre alte caturi.

Apoi încet simţi cum te-nfurii

Şi vrei să poţi să arăţi cuiva,

Cum te-a călit umbra căldurii

Ce-ţi modelează viaţa ta.

Tu te ridici chiar de n-ai crede

Şi lupţi sperând a demonstra

Cât eşti de viu ,nimeni nu vede

Urme de viaţă –n fiinţa ta.

În mersul tău mai iei cu tine

Şi pe altul care n-o putea

Pe-a lui picioare a se ţine,

Căci l-a lovit durerea grea.

Şi simţi cum ţelul ţi se schimbă,

Zâmbind începi să-naintezi.

Sunt gânduri care ţi se plimbă

Şi viaţa tu începi s-o vezi.

Viaţa, o cometă printre stele

CÂND MĂ VEI ÎNTREBA

Singură încerc să-mi parcurg drumul bine,

Cu zâmbet să-mi pansez durerea grea.

Pe cel ce îl întâlnesc să-l duc cu mine

Şi din a mea putere îi voi da.

De cunoscuţii ce-i aveam odată

O clipă viaţa m-a cam rătăcit.

Tot caut să-i găsesc şi parcurg roată

O rută ce m-aleargă înzecit.

Dar caut şi mă lupt să-i ţin cu mine

Până în clipa când ne-om revedea.

La întrebare să îţi răspund bine

Şi mândru tu să fii de viaţa mea.

Va veni clipa revederii

Când faţă-n faţă la taclale om sta.

Şi îi vom da liber durerii,

Pocalul fericirii vom gusta.

La întrebările ce îmi vei pune

Vreau să-ţi dau doar răspunsul potrivit.

A noastră dragoste nu va apune,

Departe dacă am fost ,nu ne-am dorit.

Mereu cu fruntea sus în a mea cale

Mă-ntreb cum ai vrea pasul a-l muta.

Şi-mi şterg de pe al meu chip întreaga jale

Ştiind că tot ce fac azi, te va bucura.

Tacere

PION ÎN JOCUL SORŢII

Eram foarte bogată, dar nu ştiam se pare,

Alergam ca noi toţi după averi materiale.

Şi din voinţa sorţii sau poate întâmplare,

Jumătate din mine porni pe-o altă cale.

O caut în neştire în ceasuri reci,târzii,

Nu-mi mai doresc nici banii ,nici alte bogăţii.

Tot ce-mi doresc acum ar fi ca să revii,

Am fost doar un pion în jocul crud al sorţii.

Am obosit şi gândul lucid îmi aminteşte

Că pot face orice ,dar n-am să pot schimba.

Păşesc acum pe drumuri şi dorul mă orbeşte,

Mi-e mersul gârbovit şi am uitat vorba.

Vreau ca-n singurătate să pot a mă ascunde,

Acolo ochiul lumii nu va putea vedea.

Să las ca lacrimile de vor să mă inunde

Până în clipa-n care piesa se va-ncheia..

SITA DIN INIMĂ

Mi-e inima sită prin care pătrunde

Lumina trimisă din planul astral.

Şi paşii mă poartă astăzi oriunde

Să mă ascundă de-al sorţii pumnal.

Ce îmi lipseşte, tu ai luat cu tine

În eternitate ,spre a-ţi aminti

De feeria clipelor senine,

De care nu vrei a te despărţi.

Şi câteodată te opreşti în cale,

Privirea spre mine duios ţi-o trimiţi.

Cu a ta lumină îmi topeşti din jale,

Mă faci să zâmbesc la a tale dorinţi.

Părţile lipsă se transformă în ferestre

Pe care căldura pătrunde.

Mesaj coborât din înalturi celeste

Mă îndeamnă tristeţea a mi-o ascunde.

Zâmbesc fără voie şi îmi alung vina

Ştiind că eşti fericit.

Te-nvăluie în ceruri de-a pururi lumina

Şi până am să vin ,rămâi liniştit!

Au nevoie de ajutor

Cunoastem cu totii lipsa si greutatea,astazi am primit inca o rugaminte de a face cunoscut un caz disperat.Cred ca fiecare avem cazul nostru disperat dar cand cineva isi pune in tine speranta, iti doresti sa poti ajuta.Va redau mai jos mesajul primit si va las pe voi sa decideti daca aveti lucruri care le-ar putea fi de ajutor.

Fac mentiunea ca la intrebarea mea  doamna a fost de acord sa ii postez numele si numarul de telefon la care o puteti contacta.Va pot da si adresa daca sunteti interesati.

"Buna seara!...mamici iar vin in fata voastra cu un nou caz de apel umanitar...ptr o famile necajita si incercata de multe necazuri . din pacate nu pot da numele din cauza ca mamica respectiva este marginalizata de alte persoane rau intentionate....dar cine doreste si poate ma poate contacta si va pot pune la dispozitie tot ce doriti sa stiti dar pe privat....mamica are 2 copii...fetita si baiat .... si din pacate mi-a spus ca sunt zile cand nu are nici macar o bucata de paine sa le dea...vreau sa spun ca nu a cerut nimic...chiar s-a oferit sa doneze la altcineva din lucrusoarele ramase de la fetita ei...... de accea m-am gandit sa apelez la voi mamici care aveti care puteti...lucrusoare care nu le mai poarta copilasii dvoastra..incaltaminte...o jucarie care sta aruncata intr-un colt... alimente....ce aveti ce puteti e bine venit....( mentionez ca mama respectiva nu a cerut bani si nici macar ajutor....am zis ca putem sa o ajutam...mic cu mic....se face mare)...multumesc din suflet ptr rabdarea acordata sa cititi acest mesaj si multumesc mamicilor anticipat care vor sa doneze din putinul lor si altor persoane cu nevoi....ptr detalii legate de acest caz ..vb pe privat.....o seara buna tuturor"

Tudorache Liliana

0726 248661

PALMA PRIMITĂ

Se-ntâmplă nasul la purtare

Să ţi-l mai iei uneori.

O palmă îţi primeşti în cale,

Să te trezeşti de printre nori.

Şi redevii atunci nimicul

Ce pe pământ a poposit.

Nu vrei să fii tu inamicul

Unui alt suflet rătăcit.

Fără să vrei în a ta cale

Răneşti persoane ce –ţi sunt dragi,

În suflet le strecori o jale

Şi pietre după tine-ţi tragi.

Oricât încerci să îndrepţi starea

Care tristeţe a creat,

Vezi că nu poţi şi atunci mirarea

Pe chipul tău s-a impregnat.

Fără succes te rogi ca timpul

O clipă-n urmă să mai stea,

Să poţi tu ocoli veninul

Ce urme lasă-n calea ta.

Nu poţi şi-atunci îţi ceri iertare,

Dar nimeni nu te-o auzi.

Şi-ncerci să transformi în uitare,

Eşti vinovat şi nu acuzi!

Te-nchizi în umbra casei tale,

Nu vrei din ea a mai ieşi.

Şi construieşti ziduri din jale

Până când simţi c-oi obosi.

Oameni simpli

Oamenii simpli se nasc si vor sa ramana asa...incearca pe cat posibil sa isi pastreze puritatea,sa imparta zambete in jur si sa ofere cat mai multa bucurie sufleteasca.

Iubesc sa traiasca asa simplu si in anonimat,doar cu izbanda unui suras razlet surprins pe fata cuiva,mimica ce le aduce o mare implinire in suflet.

Am intalnit in jurul meu multi oameni simpli,oameni pe care ii respect si ii iubesc,oameni de la care incerc sa invat si pe care mi-i doresc ca model.

As vrea sa pot sterge grijile si tristetea,dorul sau nelinistea din jur.

Lupt si cand imi inchipui ca reusesc ma lovesc de intamplari care imi arata ca realitatea este departe de adevar...ca oricat vreau sa multumesc pe toata lumea nu reusesc,ba dimpotriva ranesc si aduc furtuna cu mine...

Aceasta furtuna face parte acum din viata mea,traieste alaturi de mine...fara sa vreau se pare ca o transmit si altora...

Ce pot sa fac?caut inca solutii,imi doresc sa inventez cutia miraculoasa in care sa o pot inchide si tine captiva,(chiar cu pretul de a o lasa sa imi devoreze viata si sentimentele), cu bucuria ca toti cei din jur vor scapa de ea,vor avea viata numai soare si fata numai zambet,se vor bucura de viata asa cum este ea.

Celor pe care i-am ranit imi cer iertare si celor care ma iubesc asa cum sunt(cu bune si cu rele) le ofer pe tava ca semn al devotamentului si pretuirii inima mea...ce a mai ramas din ea...

Va multumesc,va iubesc si imi doresc sa traiesc simplu alaturi de voi oameni dragi!

STTV - Alina Nita

CÂND SINGUR LUPŢI

Vezi cum eşti ocolit în a ta cale,

Singur lupţi spre a înainta.

Şi uneori te laşi cuprins de jale,

Nu înţelegi care e vina ta.

Le găseşti scuze,lupţi din greu cu tine

Noi ocupaţii spre a îţi găsi.

Te obişnuieşti şi încerci să-ţi fie bine

Până când simţi că începi a obosi.

O punte faci din dorurile tale

Spre cel care te susţinea cândva,

Răspuns să-ţi dea, ai vrea în a ta cale

Să schimbe tot ce simţi în altceva.

Într-un final ştii că a ta este vina

Şi meriţi ce primeşti în jurul tău.

Nu-ţi mai doreşti decât să tragi cortina,

Să te ascunzi de tot ce este rău.

Ce ai greşit?De vrei,nu poţi pricepe!

Şi mintea a obosit a căuta.

Cum cei din jur nu pot acum percepe

Câtă durere e în viaţa ta?

Cu fruntea-n jos ,te ascunzi de ochii lumii,

Nu vrei a molipsi pe cineva.

Încerci să dai crezare şi minciunii

Că meriţi ce primeşti în viaţa ta!

Lansare Tabara de sprijin pentru vaduve - conferinta de presa 5 feb 2013

Fa loc adevaratei vindecari sa se petreaca!

Atunci am decis, constient, ca voi sta fata in fata cu toate temerile mele, indiferent de orice s-ar putea intampla mai apoi. Am decis ca este momentul sa spun lucrurilor pe nume. Sa admit faptul ca de multe ori mi-e teama. Ca de multe ori nu ma cunosc suficient de bine, ca de multe ori nu stiu raspunsurile pe care oamenii se asteapta sa le stiu. Ca am parti din mine, din viata mea, de care nu sunt multumita si pe care le reprim, de teama ca pot fi mai apoi judecata. Ca de multe ori, nu-mi place de mine, de ceea ce vad in oglinda. Ca de multe ori nu sunt sincera si autentica. Ca multe ori judec, chiar daca neintentionat. Ca de multe ori nu am incredere in mine, ci din contra, ajung sa-mi creez fel de fel de scenarii care-mi fac rau si imi afecteaza imaginea de sine. Ca uneori nu ma simt bine in pielea mea. Ca de multe ori sunt inconstienta si reactionez inconstient, ranindu-i pe ceilalti.

Si da, sunt multe alte umbre pe care l-am tot reprimat. Au fost multe momentele in care am mancat pe furis, au fost multe momentele in care nu am fost multumita si n-am apreciat ce am avut in acel moment. De asemenea, au fost multe momentele in care am fost geloasa pe ceilalti, in care am spus cuvinte urate la adresa lor, au fost multe momentele in care am crezut ca sunt o victima si i-am creat pe toti din afara mea responsabili pentru dezamagirile mele.

Tania Tita

http://ghidultuturorfemeilor.ro/3259/fa-loc-adevaratei-vindecari-sa-se-petreaca/

Sfinti si părinti duhovnici

CAMPANIA DE INFORMARE ŞI SPRIJIN “FEBRUARIE – LUNA CELOR ÎNDRĂGOSTIŢI DE UN ÎNGER”

SCOP CAMPANIE: În premieră în România, facem informare publică despre problemele cu care se confruntă persoanele care rămân văduve (de tinere) şi despre căile prin care pot fi sprijinite să îşi regăsească locul în societate.

NEVOIE: La momentul februarie 2013, peste 50.000 de femei şi bărbaţi români sub 60 de ani trebuie să înveţe cum să trăiască după moartea partenerului de viata. Ei parcurg (deseori singuri) o criză majoră de identitate, izolare, îmbolnăviri, multe responsabilităţi noi. Luna februarie, cu Sfântul Valentin şi Dragobete (cadouri şi declaraţii, excursii romantice în toate mass-media) înseamnă chin pentru cei care iubesc un înger, pentru că ei nu îl vor mai săruta, îmbrăţisa şi simţi mângâiere, cere ajutor la cumpărături ori cu cei mici, şopti şi auzi “Te iubesc!” niciodată.

Ce cuprinde programul de sprijin dedicat celor îndrăgostiţi de un înger:

Toţi cei interesaţi trebuie doar să completeze un scurt formular, disponibil pe site-ul www.existaviatadupadoliu.ro sau să sune la 0745.55.66.02 şi vor fi informaţi despre :

1. Un set de materiale (self-help): exerciţii terapeutice, poezii, poveşti ale altor văduvi, pliant. 
2. Webinar live pe 9 martie 2013 – “Mi-e dor de soţul meu / soţia mea – abordări terapeutice”
3. Întâlniri cu un psihoterapeut faţă în faţă sau pe internet (Skype)
4. Întâlniri de sprijin cu alte văduve şi văduvi, atât online, cât şi la biblioteca publică din oraş.
5. Tabăra de sprijin pentru văduve (doar femei) - 26-29 aprilie 2013, Predeal.  

Serviciile sunt gratuite în limita fondurilor existente din donaţii, 2% şi sponsorizări.
Demersul este inspirat de: www.campwidow.org, http://www.careforthefamily.org.uk/wysweekend, http://www.wayfoundation.org.uk


Asociatia "Exista viata dupa doliu"

PLÂNSETUL FOCULUI

Focul arde-n vatră lemne ce trosnesc,

Mă hipnotizează cu a sa lucire.

În a lui căldură simt că mă topesc,

Îl las să cuprindă îngheţul din mine.

Privesc al său dans,

Gându-mi pierd în noapte.

Şi ca într-un balans

Legănat de şoapte,

Ascult tânguirea

Ce vrea să îngâne,

Asta-i e menirea

Plânset şi suspine.

Apare într-o clipă

Spre a bucura

Şi apoi în pripă

Se va consuma.

Din frumosul dans

Ce suflete îmbată,

Negru a rămas

Şi urât în vatră.

Tot aşa şi-n suflet

După ce-a fost ars,

Urme adânci în cuget

Pe veci au rămas.

Oricât încercăm

Să spălăm cenuşa,

Stăm şi cugetăm,

Sau închidem uşa.

Nu vom reuşi

Fără partea arsă,

Nu mai putem fi

Foc lucind în casă.

MĂ VEGHEZI

Paşii mă poartă pe alei pustii,

Tristă te chem lângă mine.

Te caut în zadar ştiu că n-ai să vii

Şi plâng cu dor dupa tine.

De ploaie mă fac,tu soare îmi eşti,

Mă luminezi şi mi-e bine.

Te regăsesc printre poveşti,

O clipă mai stai cu mine.

Când mare de lacrimi lovesc cu putere,

Nisip eşti spre a aduna,

Tot ce din mine arunc fără vrere,

Alungi furtuna mea.

Îngheţ dacă sunt ,mă ningi cu blândeţe,

În albul veşmânt cu drag m-oi găta,

Să încălzeşti a mea tinereţe

Şi gerul mi-oi alunga.

Căldură mă fac,tu zâmbet îmi eşti,

Te văd permanent lângă mine,

Urci spre-a coborî scările cereşti

Rămâi,mă veghezi şi mi-e bine!

TE POT CITI

Dar vai! Săgeata adânc în inimă pătrunse

Şi norul de tristeţe pe loc mă-nvălui,

Căci iată ,ai uitat cum gândurile ascunse

Ca pe-o carte deschisă eu pot a le citi.

Se-ntâmplă să-mi apară uitându-mă în fântână

Un film ,în apa vieţii a mi se derula...

Imagini se succed cu viteză nebună

De parcă-n altă viaţă am fost altcineva.

Ce legătură oare ni s-a făcut stăpână,

De vieţi şi vieţi la rând venim spre a ne –ntâlni?

Ne sprijinim pe cale şi ne ţinem de mână,

Trăim cu drag prezentul ce-n veci va dăinui.

Chiar de ne uităm chipul, apare o întâmplare

Şi într-un punct anume noi ne vom regăsi,

Să ne mirăm ...cum oare trăim aceeaşi stare!?

Murim spre a renaşte şi-n veacul ce va fi.

Mereu mână în mână cu zâmbet vom străbate,

Furtunile ce spală noroiul din trecut.

Şi vrem să uşurăm sufletul de păcate

Făcute peste timp, de chipul cel de lut.

Directioneaza 2% pentru sanatate in perioada de doliu!