Sunt oameni ce-şi pun viaţa pe-o hârtie
Şi inima pe jos, pe caldarâm.
Şi dăruiesc din ei fărâme o mie,
Construind puntea către alt tărâm.
Ei sunt săraci deşi sunt printre stele,
Nimeni în lume n-o să-i recunoască.
Mereu pe drum cu dorurile grele,
Apreciere nu vor să primească.
Iar când şi-or termina a lor menire,
Vor schimba ruta către univers.
În urmă se-aud voci de preţuire
Şi lumea toată parca a stat din mers.
Le vor aduce ode triumfale
Şi flori şi cântece s-or auzi,
Doar vântul care bate în rafale
Spre cer pe note i-or călăuzi.
Cu ochii-n jos şi cuprinşi de mirare
Trimit dorinţa lor un ultim vers,
Tot ce au scris rămână ca
amnare
Şi numele să nu le fie şters!
Ador poeziile tale,uneori nici nu stiu cum sa comentez,vreau doar sa stii ca sunt mandra de tine ,pup ingerul meu.
RăspundețiȘtergere