Mi-am deschis ochii în zodia-ncercării
Și-n pas umil de viață m-am călit.
Ștergând din lacrimi, am râs provocării
Și-n vise cu prințese am adormit.
Iar sufletul pierdut printre bandaje
L-am vindecat cu dorul de frumos.
Ce mai contează lipsa din bagaje,
Când omul crește mult mai omenos?
Nu mi-am permis să râd copilăriei,
De s-a jucat, eu sunt în avantaj!
Căci după lacrimi, ploaia bucuriei
Urmează întotdeauna prin curaj.
Și astăzi cerul mi-a întors talanții,
Cu multă dragoste m-a copleșit.
Mă las uimită, prinsă în rotații
De timp ce a dormit și s-a trezit.
Superbe versuri....
RăspundețiȘtergere