MI-AI FURAT IUBIREA

O, soartă crudă, mi-ai furat iubirea

 Când tinerețea aripi îmi punea.

 Și mai apoi râzând mi-ai luat menirea

 De-a mai primi ceva în viața mea.

 

 Încet, încet, dispare câte unul

 Din cei puțini care m-au admirat.

 De-a fost voit sau de pierdut-au drumul

 Îi înțeleg acum de ce-au plecat.

 

 Și casa ce vuia a fericire

 S-a transformat în al vieții mormânt.

Speranţa mea e un strop de iubire

Şi în genunchi mă rog pân-la pământ.

 Dar tânguirea mea atrage furii

 Și plictisește acum pe privitor.

 Când doare rău, perdeaua urii

 Cioplește vorbe grele din topor.

 

 Acum ce vei putea să smulgi din mine,

 Cu ce pedepse te vei amuza?

 Sunt singură și nu mai am suspine,

 Îmi iei singurătatea? Te-aș scuza! 

Autor: Marilena Perijoc