O mamă dragă mai veghează somnul
Copilului ce-i rupt din propriul sânge,
Cu ochii-n lacrimi strigă către Domnul
Să-l liniștească dacă o clipă plânge.
Din a ei viață rupe nopți și zile,
Se dăruiește fără d-așteptări
Ca tu să crești fără de griji copile,
Ferit de rău, în binecuvântări .
Iar mai târziu cu tâmplele albite
Așteaptă-n prag să-ți amintești de ea.
Căci două brațe se
simt părăsite
La piept cu dor să te
strângă ar vrea.
As da orice să o mai pot strânge in brate pe mama...macar o clipa...superbe versuri pup Mari
RăspundețiȘtergereInca o data, citind poeziile doamnei Mari,lacrimile mi-au inundat ochii.versurile ei ating sufletul.
RăspundețiȘtergereMultumesc.
Va imbratisez dragele mele, mi-as dori sa va pot alina acel dor...Mada aici suntem in familie, te rog sa imi spui Mari...
RăspundețiȘtergereO sa incerc sa va spun Mari.va port un respect imens pentru ceea ce ati facut cu acest blog si cat de mult m-ati ajutat.va pup si va imbratisez pe toate asa cum as fi imbratisat-o pe sora mea.
RăspundețiȘtergereAcelasi respect si calde imbratisari draga mea!
RăspundețiȘtergere