Copilul ce-a crescut într-o căsuță
Dintr-un mic sat cu oameni gospodari
Pe-o uliță abruptă și desculță
La poarta cea din lemn bătută-n pari
Cu străduință la învățătură
A ajuns domn vestit pe la oraș,
Dar tot cu sufletul în bătătură
Și gândul pe ogor la un cosaș.
Se așeza mereu cu bucurie
Pe deal deasupra gropilor de lut
Își lua puteri de la străbuni și glie,
Înțelepciunea cea din început.
Căci modestia îi era averea
Ce-l ridica pe-o scară tot mai sus
Și se hrănea cu dorul și plăcerea
De-a se întoarce de unde s-a dus.
Autor: Marilena Perijoc
Foto: Mirel Matei
Cu gandul la poetul Petre Ghelmez...In imagine dealul pe care poposea poetul, de unde privea satul si se inspira pentru creatiile sale.
Nimic nu se compara cu frumusețea naturii intr un sat...
RăspundețiȘtergereSi cea mai de pret amintire este amintirea copilariei alaturi de bunici,la tara.Asta este bucuria vietii,clipele fara grija si pline de fericire cand bunicii ne faceau toate poftele.
RăspundețiȘtergere