In memoria Alexandrei

TU SA MA IERTI CA OCHII MEI SUNT TRISTI

CA PLANG SI-ACUM ACEEASI CRUNTA ZI

SI IARTA-MA TE ROG,PENTRU TRECUT,

PENTRU GRESELI CE N-AS FI VRUT SA FIE.

UNDE ESTI AZI?CUM AI PUTUT PLECA?

FARA SA-MI SPUI UN ULTIM,,RAMAS BUN"

UNDE MAI ESTI?CUM OARE ,,AI PLECAT"?

FARA SA VEZI CE LASI IN URMA TA?

CUM AI PUTUT SA RUPI CE NE LEGA?

EU CUM VOI MAI TRAI IN LIPSA TA?

Madalina

ÎN INIMA TA

 Pe un scrin vechi o cheie ruginită

 Mă-ndeamnă să m-opresc și s-o privesc.

 Și îmi șoptește că e hărăzită

 Să îmi deschidă un alt drum, lumesc…

 

 Cu ea de vreau să pot deschide-o ușă

 La o-ncăpere din inima ta.

 Și acolo pe o masă să-mi las pusă

 O părticică din inimă mea.

 

 Apoi ieșind s-arunc această cheie,

 Ușa pe veci închisă să o țin.

 Din tine să rămână o scânteie

 Să lumineze-n nopțile ce vin. 

Autor: Marilena Perijoc

ACELAȘI MAI

 Îmi tună-n suflet și miroase-a ploaie,

 Prin gânduri bate-un vânt plin de venin .

 Tăcerea o aștern pe-o albă foaie

 Ce mi-a lăsat-o-n prag al meu destin. 

 

 Un zâmbet fals arată că mi-e bine

 Chiar dacă astăzi nu sunt curioși.

 Anii-au adus cu ei clipe senine

 Care străbat prin norii vaporoși .

 

 Mă tot agit în mine și mă doare

 Un gând ce alții parcă l-au uitat,

 E-aceeași zi de mai, același soare,

 Doar plânsul în tăcere l-am schimbat.

 

 Iar adevărul ce se-ascunde-n mine

 Îl știi doar tu și-n secret îl păstrezi .

 Trimiți un zâmbet să-mi fie mai bine

 Și în a mea tărie mereu crezi.

12.05.2017

Autor: Marilena Perijoc

BARBUS ADINA - DE CE-AI"PLECAT"?

                                        Alexandra Daniela Nicolae   24.09.1986-15.11.2016

De ce-ai"plecat", in plina primavara, 

Fara sa-ti iei macar un"ramas-bun"?

De ce-ai"plecat", stiai c-o sa ma doara, 

Caci te iubeam, chiar fara sa ti-o spun...

De ce-ai"plecat", acum e Sarbatoare, 

Si tu nu esti, decat la mine-n gand;

De ce-ai"plecat", ma-ntreb, a cata oara, 

Chiar daca nu stiu ce sa imi raspund...

De ce-ai"plecat", mi-e atat de dor de tine, 

Ca-n fiecare clipa, de...Atunci;

De ce-ai"plecat", cum ai"uitat"de mine, 

In umbra caror Ceruri te ascunzi?

De ce-ai"plecat"-e iarasi primavara, 

Si te mai pot"gasi"numaiin vis;

De ce-ai"plecat", cum poate sa dispara, 

Cu tine-odata, tot ce mi-ai promis?.

PORŢI DESCHISE

O altă zi când îmi ascund răvașul

 Pe frunza pomului cu ramuri 13,

 Ce va rămâne-n veci singur urmașul

 Sădit din dor și lacrimi ce n-or trece.

 

 În fiecare an sunt porți deschise

 Și către cer se-nalță fluturi mii,

 Sunt gânduri ce le roagă iar pe vise

 Să mijlocească, spre a te -ntâlni.

 

 Și roata pare veșnic nemiloasă

 Deschide ciclic răni cu doruri vii,

 Ce ne-am dori să le-ncuiem în casă

 Și cheia s- aruncăm în bălți pustii.

 

 E încă o zi cu soare, arzătoare,

 Ce mistuie în flăcări inima,

 Pe trupul muritor arsura-l doare

 Și niciodată nu s-o vindeca.

AMPRENTĂ

                      

                            Poetului Petre Ghelmez

 În luna cu miros de primăvară

 Și raze jucăușe prinse-n plete,

 În satul de pe deal într-o căscioară

 Ușa la tindă-i dată de perete.

 

 Poetul își așteaptă musafirii

 Ce an de an binețe îi tot dau,

 Coboară din castelul nemuririi

 La cititorii ce în prag îi stau.

 

 Și lampa îi veghează colțul hornii

 La care-n ierni târzii s-a încălzit,

 Ținându-l treaz în nopți din miezul iernii

 Scriind un vers din gându-i iscusit.

 

Aici în curtea simplă din poveste

Amprentă-a unor oameni gospodari,

Din fir de grâu legenda se tot țese

Prin iscusința unor cărturari.

Autor: Marilena Perijoc 

Foto: Ioana Nicolae

DOMN PE LA ORAȘ

 Copilul ce-a crescut într-o căsuță

 Dintr-un mic sat cu oameni gospodari

 Pe-o uliță abruptă și desculță

 La poarta cea din lemn bătută-n pari

 

 Cu străduință la învățătură

 A ajuns domn vestit pe la oraș,

 Dar tot cu sufletul în bătătură

 Și gândul pe ogor la un cosaș.

 

 Se așeza mereu cu bucurie

 Pe deal deasupra gropilor de lut

 Își lua puteri de la străbuni și glie,

 Înțelepciunea cea din început.

 

 Căci modestia îi era averea

 Ce-l ridica pe-o scară tot mai sus

 Și se hrănea cu dorul și plăcerea

 De-a se întoarce de unde s-a dus. 

Autor: Marilena Perijoc 

Foto: Mirel Matei

Cu gandul la poetul Petre Ghelmez...In imagine dealul pe care poposea poetul, de unde privea satul si se inspira pentru creatiile sale. 

OCHI ÎN CĂUTARE

18.03.1993-19.03.1993

24 de ani fara tine...Zbor lin Andrei!

 În luna când se-anunță mai mult soare
 Și muguri jucăuși plesnesc a viață,
 Este o zi când despărțirea doare
 Și ochii rătăcesc fără speranță.
 
 Natura an de an și-urmează cursul,
 Mă ninge-n plete cu albe petale.
 Pe undeva îmi rătăcește râsul
 Ce s-a pierdut cândva pe-o altă cale.
 
 Și mi-a rămas doar un strop de visare
 Ce îmi alină dorul dintre lumi.
 Sunt tot spre cer cu-n ochi a căutare,
 Ești mult prea sus în vârf de-nalțe culmi. 

Autor: Marilena Perijoc

Foto: Organizatia EMMA

DRUM CĂTRE STELE

 De-ați auzit că am plecat spre stele

 Nu mă jeliți, nu mă chemați –napoi,

 Doar va rugați ca drumurile mele

 Să fie line, fără de nevoi.

 

 Și gând cu gând rostiți o rugăciune

 Dacă în suflet dragă mă păstrați

 Ca Domnul să-mi aducă iertăciune,

 Cele lumești din mine curățați.

 

 

 Atât aș vrea din dragoste de mine

 Când cerul pe-nserat îl veți privi

 Să vă rugați ca să îmi fie bine

 Și eu de sus duios vă voi zâmbi.

 

 De m-ajutați în drumul către stele

 Voi străluci c-un zâmbet către voi,

 Mă voi ruga să fiți feriți de rele

 Vă voi întoarce gândul înapoi.

Autor: Marilena Perijoc

15.03.2017

 

Primăvara şi femeia -- versuri Angelina Nădejde

SINGURĂ ÎN BALANS

 Pe-aripi de dans o strânsă-mbrățișare

 Mi-a alungat amurgul din priviri.

 Parfum de primăvară și de floare

 Mi-a transformat tristețea-n străluciri.

 

 Aș fi valsat cu tine o viață-ntreagă

 De-ai fi avut curajul să mai stai

 Și să-mi arăți timid că îți sunt dragă,

 O simfonie scrisă pentru nai.

 

 Aștept și astăzi un semn de la tine

 Ce m-ar chema pe-același ring de dans.

 Dar el s-a rătăcit și nu mai vine,

 Rămas-am singură azi în balans. 

DĂRUIRE

 O mamă dragă mai veghează somnul

 Copilului ce-i rupt din propriul sânge,

 Cu ochii-n lacrimi strigă către Domnul

 Să-l liniștească dacă o clipă plânge.

 

 Din a ei viață rupe nopți și zile,

 Se dăruiește fără d-așteptări

 Ca tu să crești fără de griji copile,

 Ferit de rău, în binecuvântări .

 

 Iar mai târziu cu tâmplele albite

 Așteaptă-n prag să-ți amintești de ea.

Căci două brațe se simt părăsite

La piept cu dor să te strângă ar vrea.

NU TE LĂSA ÎNVINS

 Când inima rănită crunt te doare

 În jur nu vezi nimic, e înnorat,

 Să râzi până la îngeri și la soare

 Nu te lăsa învins sau supărat.

  

 Te-a vitregit a sorții ursitoare

 Și-n cale îți presare numai spini?

 Arată-i sufletul, dragostea mare,

 Prin ochii mari, albaștri și senini.

 

 De s-ar desprinde din tine fărâme

 Trasând o urmă de brun și roșcat,

 Să nu-i permiți nicicând să te dărâme

 Întinde-i mâna și v-ați împăcat.

 

 Acea sclipire ce o ai în tine

 Îți dă tăria de a continua,

 La semeni le arată că ești bine

 Și suferința o va diminua. 

Marilena Perijoc

CÂNT DE NAI

 Să râzi cu lacrimi căci gluma e bună

 Când singur ești și foarte-mpovărat

 Dar mult invidiat, sufletul urnă

 Se umple de amarul adunat.

 

 Și tu ai vrea să faci schimb cu oricare

 De-ai sta s-analizezi la fel ca ei.

 Dar sufletul răspunde cu mirare,

 Durerea poartă la gât clopoței.

 

 Și cântă și se face auzită

 Pe altceva nu ai vrea să o dai.

 Dacă așa prin viață ai fost sortită

 Zâmbești spre cei ce te văd cânt de nai. 

Marilena Perijoc

DACA AS PUTEA FI UNDE ESTI TU...

Craiova. Viata care ne traieste