FLUTURAȘI ZGLOBII

 Miroase-a ghiocei și-a primăvară,

 Din două inimi fluturași zglobii

 Din colț de rai spre lume lin coboară,

 Pe razele de soare aurii.

 

 Și lumea pare că este perfectă,

 Iar răul doar în basme  exista.

 Doar gelozia uneori suspectă

 Un zmeu spre ceruri va mai înălța.

 

 Culorile sunt astăzi mai aprinse,

 Parfumul florilor le-a îmbătat.

 Din jurăminte și iubiri promise

 O punte aurită au înălțat.

 

 Și fericirea pare o primăvară

 Ce viață-aduce-n suflet și în gând,

 Cu pana în a iubirii călimară

 Va completa legenda rând pe rând.

  02.03.2016

Autor: Marilena Perijoc

SIMPLITATEA NAȘTE BOGĂȚIE

 Din întuneric am zărit lumina

 Ce-n suflet încălzind a strălucit.

 Și din nimic s-a ridicat cortina,

 Actorii joacă- un rol spre infinit.

 

 Căldura sufletului lasă-amprenta

 Ce peste ani etern va dăinui,

 Iar bucuria din viața prezentă

 Niciun obstacol n-o va nărui.

 

 Căci simplitatea naște bogăție

 Iar bogăția modestă va fi,

 Suprema și măreața avuție

 E tot ce luăm cu noi în orice zi.

 

 Pe-un taler în balanță stă valoarea

 Culeasă  zi de zi prin fapte noi.

 Si prețuind-o fapta e ca floarea

 Ce-am ridicat-o mândri din noroi. 

Autor: Marilena Perijoc

FLORI DE LACRIMI

 M-am rătăcit de lume pe-o cărare

 Cu multe văi și spini de mărăcini.

 Am apucat pe ea din întâmplare,

 Cei întâlniți în cale-mi sunt străini.

 

 Și dacă spinul mi se-nfige în talpă

 Degeaba aștept să primesc ajutor.

 Durerea-și cântă sufletul la harpă,

 Din ochi cad flori de lacrimi în covor.

 

 Străinul ce-l zăresc o avea milă

 Când cel știut în cale m-a lăsat?

 Sau văzând rana i s-o face silă

 M-o ocoli cu un pas apăsat?

 

 Sunt singura ce-aduce vindecarea

 Pe trupul gârbovit străpuns de-un spin.

 Și soarta pare c-a pierdut cărarea

 Mai scapă câteodată un suspin. 

Autor: Marilena Perijoc

FRUCTUL PUTERNIC

 Un alt cadran și-o clipă blestemată

 Mi-a fost sortit în cale să-ntâlnesc,

 Degeaba-n fericire-s camuflată

 Secundele la mine se opresc.

 

 După o rană doare altă rană,

 Sau pic cu pic de sânge s-a golit.

 Și cerul plânge uneori a mană

 Dar fructul cel puternic a rodit.

 

 Doar eu cu mine și cu vântu-n plete

 Voi continua pe drumul ce-am pornit,

 De lacrimile mele de ți-e sete

 Cu bucurie acum ți le-am jertfit. 

Autor: Marilena Perijoc

FIRIDA MINȚII

 Și mână-n mână prinși în hora vieții

 Ne-om învârti spre stele și-napoi

 Pe față purtând roua dimineții

 Și-n suflet doar dorințe vechi sau noi .

 

 Atingerea transmite-o siguranță

 Ce-n altă viață blând m-a ocrotit,

 Aici fără așteptări, fără speranță,

  Doar inima cântând și-a amintit.

 

 Căci dincolo de vremuri și de lume

 Într-o firidă-a minții un sentiment

 Ne amintește veșnic și ne spune 

Că-n viața mea cândva ai fost prezent.

Autor: Marilena Perijoc

In memoria Alexandrei

TU SA MA IERTI CA OCHII MEI SUNT TRISTI

CA PLANG SI-ACUM ACEEASI CRUNTA ZI

SI IARTA-MA TE ROG,PENTRU TRECUT,

PENTRU GRESELI CE N-AS FI VRUT SA FIE.

UNDE ESTI AZI?CUM AI PUTUT PLECA?

FARA SA-MI SPUI UN ULTIM,,RAMAS BUN"

UNDE MAI ESTI?CUM OARE ,,AI PLECAT"?

FARA SA VEZI CE LASI IN URMA TA?

CUM AI PUTUT SA RUPI CE NE LEGA?

EU CUM VOI MAI TRAI IN LIPSA TA?

Madalina

ÎN INIMA TA

 Pe un scrin vechi o cheie ruginită

 Mă-ndeamnă să m-opresc și s-o privesc.

 Și îmi șoptește că e hărăzită

 Să îmi deschidă un alt drum, lumesc…

 

 Cu ea de vreau să pot deschide-o ușă

 La o-ncăpere din inima ta.

 Și acolo pe o masă să-mi las pusă

 O părticică din inimă mea.

 

 Apoi ieșind s-arunc această cheie,

 Ușa pe veci închisă să o țin.

 Din tine să rămână o scânteie

 Să lumineze-n nopțile ce vin. 

Autor: Marilena Perijoc