20 octombrie 2009
Rugaciune
Tata din ceruri,te rog sa-mi binecuvintezi familia,prietenii,rudele si pe cei pe care ii iubesc si pe cei care citesc aceasta rugaciune chiar in acest moment.
Arata-le Tu ,o noua imagine a dragostei si puterii Tale nemarginite.
Duhule Sfant, te rog sa-i ajuti, chiar in acest moment.
Acolo unde exista durere, Te rog sa le daruiesti pacea si mila Ta.
Acolo unde exista indoiala,Te rog sa le inspiri o incredere innoita prin Harul Tau
Unde exista o nevoie,Te rog sa le-o implinesti
.
Binecuvinteaza-le Tu ,caminul,familia,munca,da-le Intelepciune si Lumina in viata lor.
Binecuvinteaza-i cand pleaca si cand se intorc acasa,mergi inaintea lor si deschide-le calea.
Calauzeste-i si ocroteste-i clipa de clipa in toata viata lor.
Iarta-le lor pacatele facute cu voie sau fara de voie,cu stiinta,din nestiinta sau pe cele pe care nu si le amintesc.
Condu-i Tu pe Calea Ta Cea Sfanta,
In Numele Fiului Tau,Iisus Hristos.
Doamne Tata,Fiule si Duhule Sfant iti multumesc ca tu vei face mai mult decat iti pot eu cere
Amin
Viata noastra este plina de surprize...
Las de o parte tot ceea ce simt ,pentru ca sunt condamnata (sunt convinsa ca multi altii) sa trec de la o stare la alta in functie de eveniment. Ne-am confruntat cu o mica problema care ne-a mai rascolit putin sufletul…
Astazi,fetita cea mica a iesit bucuroasa din scoala,mandra de faptul ca a retinut data si ora la care vom avea sedinta cu parintii…Si vine un parinte si spune ca dna invatatoare doreste ca la aceasta sedinta sa vina taticii…Totul se explica prin faptul ca dorind sa facem unele renovari in clasa,dna stie ca barbatii sunt mai priceputi la astfel de munci.
Dar cum sa-I explicit unui copil care vrea sa faca intocmai cum vrea dna invatatoare fara a ii iesi din cuvant?Degeaba am incercat sa-I explic ca va merge acolo “mama-tata”,ca voi fi prezenta si voi discuta cu dna care va intelege situatia…Ca ma voi stradui chiar daca problema ma depaseste intr-o oarecare masura?Reparatiile imi dau batai de cap si acasa,fiind obisnuita sa le faca altcineva…
Cum sa ii explic ca si pe mine ma indurereaza situatia,mai ales ca tatal lor era prezent la fiecare sedinta,la fiecare serbare ,inceput sau sfarsit de an,la fiecare eveniment…
Ne-am agitat,am incercat sa o incurajez…dar rana doare…
Uneori nici nu mai am cuvinte…ma doare atat de tare ca nu mai pot vorbi.Stiu ,trebuie ca ele sa nu simta asta!
Astazi,fetita cea mica a iesit bucuroasa din scoala,mandra de faptul ca a retinut data si ora la care vom avea sedinta cu parintii…Si vine un parinte si spune ca dna invatatoare doreste ca la aceasta sedinta sa vina taticii…Totul se explica prin faptul ca dorind sa facem unele renovari in clasa,dna stie ca barbatii sunt mai priceputi la astfel de munci.
Dar cum sa-I explicit unui copil care vrea sa faca intocmai cum vrea dna invatatoare fara a ii iesi din cuvant?Degeaba am incercat sa-I explic ca va merge acolo “mama-tata”,ca voi fi prezenta si voi discuta cu dna care va intelege situatia…Ca ma voi stradui chiar daca problema ma depaseste intr-o oarecare masura?Reparatiile imi dau batai de cap si acasa,fiind obisnuita sa le faca altcineva…
Cum sa ii explic ca si pe mine ma indurereaza situatia,mai ales ca tatal lor era prezent la fiecare sedinta,la fiecare serbare ,inceput sau sfarsit de an,la fiecare eveniment…
Ne-am agitat,am incercat sa o incurajez…dar rana doare…
Uneori nici nu mai am cuvinte…ma doare atat de tare ca nu mai pot vorbi.Stiu ,trebuie ca ele sa nu simta asta!
Intrebari
Ce faceti cand simtiti ca pierdeti controlul si furia incepe sa castige lupta cu calmul si luciditatea?Poate o sa imi raspundeti ca numarati pana la cinci,respirati adanc si trece…am incercat si asta
Astazi vreau sa vorbim despre un subiect controversat…motivul? Sunt furioasa!...
Subiectul este Amway si nu vreau sa facem o discutie PROsau CONTRA MLM,asta se stie …parerile sunt impartite.Noi oamenii percepem lucrurile diferit si avem dreptul la opinie…
Dar vreau sa spun ca eu am intalnit oameni care activeaza in aceasta afacere,care pentru mine nu au grad de comparatie…
Cunoscutii mei m-au compatimit poate in momentul tragediei,mi-au spus condoleante si atat.Rutina si timpul m-au facut sa ma pierd…dar eu sunt cea condamnata…eu simt si traiesc zilnic anumite lucruri…
Persoanele cunoscute de curand ma sprijina atunci cand am nevoie…Cand simt ca lupta e grea si ma doboara singuratatea ,ei sunt langa mine…Nu de putine ori cand aveam tendinta sa ma ascund,sa raman singura departe de tot si de toate m-au convins ca trebuie sa ies din casa,sa ma ridic si sa lupt…si mai ales sa inteleg oamenii si comportamentul acestora…De ce ?Datorita programului de pregatire…datorita faptului ca au invatat sa ajute pe cei din jur,ba chiar le face o mare placere sa asculte,sa inteleaga…
Si vin unii care privesc de sus si spun cu scarba chiar ca-i o prostie,o spalare de creier,o jegmaneala…Eu cred ca ar trebui sa se informeze putin,sa cunoasca oamenii care o fac,sa le asculte motivele si abia apoi sa arunce cu piatra…Ne petrecem tot timpul vaitandu-ne ca avem lipsuri dar nu facem nimic pentru a le indrepta;ne plangem de cel care ne e aproape dar nu facem nimic pentru a ne schimba pe noi…si mai dureros nu stim sa pretuim…Traim intr-o lume in care predomina raul,dar nu ne facem mai buni pentru a schimba ceva…E usor sa te pretuiesti pe tine indiferent de nivelul la care te afli,sa ii privesti de sus pe cei ca mine si sa spui poate”saraca si-a pierdut mintile!’’dar e mai greu sa ajuti pe cineva in a se indrepta…La un seminar vorbitorul spunea”Aveti prieteni buni?Cat v-ati gandit la ei astazi?Tot atat s-au gandit si ei la voi!”Adica deloc! Vedeti ? pana si comportamentul asta egoist are o explicatie!
Spuneti-mi voi ce sa fac cand simt ca pierd contolul?Ca nu mai am raspunsuri sau nu mai vreau sa gandesc logic pentru a ii intelege pe cei de langa mine si asta datorita fapului ca ma doare prea tare?
Poate ca ar trebui sa ma rog…
Imi cer iertare pentru cuvintele spuse,nu intentionez sa jignesc sau sa judec pe nimeni…
Fiecare este liber sa faca ce vrea,unii poate ca joaca la loto eu vreau sa imi arunc banii pe carti…
Vreau sa imi spuneti parerea voastra despre calitatea umana,despre valori si daca avem dreptul sa alegem ceva fara a fi priviti de sus…
Sotul meu obisnuia sa spuna atunci cand aveam pareri diferite "Depinde din care unghi privesti lucrurile" ,iar eu cred la fel ...avem dreptul la propria decizie si fara a fi considerati nebuni!
Astazi vreau sa vorbim despre un subiect controversat…motivul? Sunt furioasa!...
Subiectul este Amway si nu vreau sa facem o discutie PROsau CONTRA MLM,asta se stie …parerile sunt impartite.Noi oamenii percepem lucrurile diferit si avem dreptul la opinie…
Dar vreau sa spun ca eu am intalnit oameni care activeaza in aceasta afacere,care pentru mine nu au grad de comparatie…
Cunoscutii mei m-au compatimit poate in momentul tragediei,mi-au spus condoleante si atat.Rutina si timpul m-au facut sa ma pierd…dar eu sunt cea condamnata…eu simt si traiesc zilnic anumite lucruri…
Persoanele cunoscute de curand ma sprijina atunci cand am nevoie…Cand simt ca lupta e grea si ma doboara singuratatea ,ei sunt langa mine…Nu de putine ori cand aveam tendinta sa ma ascund,sa raman singura departe de tot si de toate m-au convins ca trebuie sa ies din casa,sa ma ridic si sa lupt…si mai ales sa inteleg oamenii si comportamentul acestora…De ce ?Datorita programului de pregatire…datorita faptului ca au invatat sa ajute pe cei din jur,ba chiar le face o mare placere sa asculte,sa inteleaga…
Si vin unii care privesc de sus si spun cu scarba chiar ca-i o prostie,o spalare de creier,o jegmaneala…Eu cred ca ar trebui sa se informeze putin,sa cunoasca oamenii care o fac,sa le asculte motivele si abia apoi sa arunce cu piatra…Ne petrecem tot timpul vaitandu-ne ca avem lipsuri dar nu facem nimic pentru a le indrepta;ne plangem de cel care ne e aproape dar nu facem nimic pentru a ne schimba pe noi…si mai dureros nu stim sa pretuim…Traim intr-o lume in care predomina raul,dar nu ne facem mai buni pentru a schimba ceva…E usor sa te pretuiesti pe tine indiferent de nivelul la care te afli,sa ii privesti de sus pe cei ca mine si sa spui poate”saraca si-a pierdut mintile!’’dar e mai greu sa ajuti pe cineva in a se indrepta…La un seminar vorbitorul spunea”Aveti prieteni buni?Cat v-ati gandit la ei astazi?Tot atat s-au gandit si ei la voi!”Adica deloc! Vedeti ? pana si comportamentul asta egoist are o explicatie!
Spuneti-mi voi ce sa fac cand simt ca pierd contolul?Ca nu mai am raspunsuri sau nu mai vreau sa gandesc logic pentru a ii intelege pe cei de langa mine si asta datorita fapului ca ma doare prea tare?
Poate ca ar trebui sa ma rog…
Imi cer iertare pentru cuvintele spuse,nu intentionez sa jignesc sau sa judec pe nimeni…
Fiecare este liber sa faca ce vrea,unii poate ca joaca la loto eu vreau sa imi arunc banii pe carti…
Vreau sa imi spuneti parerea voastra despre calitatea umana,despre valori si daca avem dreptul sa alegem ceva fara a fi priviti de sus…
Sotul meu obisnuia sa spuna atunci cand aveam pareri diferite "Depinde din care unghi privesti lucrurile" ,iar eu cred la fel ...avem dreptul la propria decizie si fara a fi considerati nebuni!
19 octombrie 2009
Despre necazul unor parinti ce si-au pierdut copiii
Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră!
De întristat, nu aveţi cum să nu vă întristaţi. Este un lucru atât de firesc, încât şi
Domnul, Care pretutindenea este, văzând suferinţa voastră, nu va fi jignit de faptul că
întâmpinaţi cu durere în inimă ceea ce El - bineînţeles, din dragoste faţă de voi - a
binevoit să vă trimită. Aşadar, întristaţi-vă, dar cu măsură, precum Iov. Lui Iov i s-au
luat zece copii deodată... Bineînţeles, şi el s-a întristat, dar n-a lăsat întristarea sa să se
reverse peste măsură, ci a biruit-o prin seninătatea cea născută din încredinţarea în voia
lui Dumnezeu. „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat",
încorda-ţi-vă şi Dumneavoastră să vă înălţaţi la treapta unei asemenea credinţe în
Dumnezeu. Dacă nu veţi avea destulă credinţă, strigaţi către Dumnezeu, Care este
aproape şi ajută grabnic, iar El vă va plini lipsa.
Dumneavoastră înşivă aţi arătat izvorul de unde trebuie să luaţi mângâiere:
credinţa în faptul că odraslele voastre se află lângă Dumnezeu în mai bună stare decât
erau în braţele Dumneavoastră părinteşti. Ei nu sunt lipsiţi nici de împărtăşirea cu
Dumneavoastră, ci vă sunt aproape. Eu cred că sunt foarte miraţi văzând că plângeţi şi
se întreabă unul pe altul: „De ce plâng tăticul şi mămica ? Nouă ne e atât de bine. Nu
vrem înapoi, ci vrem ca ei să se mute la noi mai repede".
Vă sporiţi jalea pentru cei răposaţi şi prin închipuirea înşelătoare a stării lor de după
moarte. Vă închipuiţi cum zac în mormânt, cum sunt coborâţi în pământul umed şi
întunecat. De fapt, îndată ce sufletul a ieşit din trup, merge pe altă cale. Trebuie să vă
închipuiţi sufletele lor „în loc luminat, în loc de răcoare". Iar Dumneavoastră vă
chinuiţi aproape degeaba. Binevoiţi a vă linişti puţin câte puţin, până ce vă veţi linişti
cu totul. Nu uitaţi nici să înălţaţi mulţumită către Dumnezeu, căci pentru toate se
cuvine să mulţumim lui Dumnezeu. Vă doresc deplină reuşită în aceasta. Dumnezeu a
toată mângâierea să vă mângâie cu mângâierea Sa părintească.
Ce învăţăm de aici ? Trebuie să arătăm atât lui Dumnezeu cât şi oamenilor că nu în
desert ni s-au tot repetat adevărurile dumnezeieşti.
Domnul să vă binecuvânteze şi să vă mângâie.
Al Dumneavoastră rugător către Dumnezeu,
Episcopul Teofan
www.eucred.ro
De întristat, nu aveţi cum să nu vă întristaţi. Este un lucru atât de firesc, încât şi
Domnul, Care pretutindenea este, văzând suferinţa voastră, nu va fi jignit de faptul că
întâmpinaţi cu durere în inimă ceea ce El - bineînţeles, din dragoste faţă de voi - a
binevoit să vă trimită. Aşadar, întristaţi-vă, dar cu măsură, precum Iov. Lui Iov i s-au
luat zece copii deodată... Bineînţeles, şi el s-a întristat, dar n-a lăsat întristarea sa să se
reverse peste măsură, ci a biruit-o prin seninătatea cea născută din încredinţarea în voia
lui Dumnezeu. „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat",
încorda-ţi-vă şi Dumneavoastră să vă înălţaţi la treapta unei asemenea credinţe în
Dumnezeu. Dacă nu veţi avea destulă credinţă, strigaţi către Dumnezeu, Care este
aproape şi ajută grabnic, iar El vă va plini lipsa.
Dumneavoastră înşivă aţi arătat izvorul de unde trebuie să luaţi mângâiere:
credinţa în faptul că odraslele voastre se află lângă Dumnezeu în mai bună stare decât
erau în braţele Dumneavoastră părinteşti. Ei nu sunt lipsiţi nici de împărtăşirea cu
Dumneavoastră, ci vă sunt aproape. Eu cred că sunt foarte miraţi văzând că plângeţi şi
se întreabă unul pe altul: „De ce plâng tăticul şi mămica ? Nouă ne e atât de bine. Nu
vrem înapoi, ci vrem ca ei să se mute la noi mai repede".
Vă sporiţi jalea pentru cei răposaţi şi prin închipuirea înşelătoare a stării lor de după
moarte. Vă închipuiţi cum zac în mormânt, cum sunt coborâţi în pământul umed şi
întunecat. De fapt, îndată ce sufletul a ieşit din trup, merge pe altă cale. Trebuie să vă
închipuiţi sufletele lor „în loc luminat, în loc de răcoare". Iar Dumneavoastră vă
chinuiţi aproape degeaba. Binevoiţi a vă linişti puţin câte puţin, până ce vă veţi linişti
cu totul. Nu uitaţi nici să înălţaţi mulţumită către Dumnezeu, căci pentru toate se
cuvine să mulţumim lui Dumnezeu. Vă doresc deplină reuşită în aceasta. Dumnezeu a
toată mângâierea să vă mângâie cu mângâierea Sa părintească.
Ce învăţăm de aici ? Trebuie să arătăm atât lui Dumnezeu cât şi oamenilor că nu în
desert ni s-au tot repetat adevărurile dumnezeieşti.
Domnul să vă binecuvânteze şi să vă mângâie.
Al Dumneavoastră rugător către Dumnezeu,
Episcopul Teofan
www.eucred.ro
POVAŢĂ CĂTRE O VĂDUVĂ
Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră!
Tot sunteţi necăjită. Este în firea lucrurilor, însă durerea va trece. Simţămintele
de mâhnire se vor potoli şi va rămâne amintirea lină.
Cu privire la soarta răposatului, care din muritori poate spune ceva limpede ? în
duhul credinţei noastre însă, nu avem cum să nu nutrim nădejdea că Domnul Cel
Milostiv va face cu el după mila Sa. Această nădejde este întărită de starea în care ştim
că a petrecut răposatul în vremea dinaintea morţii.
Gospodăritul nu e un lucru complicat, în curând o să vă daţi seama care e
rânduiala lucrurilor şi nimic nu o să vi se mai pară atât de greu. Trebuie să nu arătaţi
însă nepăsare. Gospodăria şi toate cele ce ţin de ea sunt dar al lui Dumnezeu, care
trebuie păzit şi lucrat, atâta doar că scopul trebuie să fie slava Lui. Păziţi cu sfinţenie
acest sfat: faceţi parte nevoiaşilor, însă după putere, nu mai presus de putere, şi totul va
merge bine.
Rugaţi-vă cu osârdie pentru cel adormit.
www.eucred.ro
Tot sunteţi necăjită. Este în firea lucrurilor, însă durerea va trece. Simţămintele
de mâhnire se vor potoli şi va rămâne amintirea lină.
Cu privire la soarta răposatului, care din muritori poate spune ceva limpede ? în
duhul credinţei noastre însă, nu avem cum să nu nutrim nădejdea că Domnul Cel
Milostiv va face cu el după mila Sa. Această nădejde este întărită de starea în care ştim
că a petrecut răposatul în vremea dinaintea morţii.
Gospodăritul nu e un lucru complicat, în curând o să vă daţi seama care e
rânduiala lucrurilor şi nimic nu o să vi se mai pară atât de greu. Trebuie să nu arătaţi
însă nepăsare. Gospodăria şi toate cele ce ţin de ea sunt dar al lui Dumnezeu, care
trebuie păzit şi lucrat, atâta doar că scopul trebuie să fie slava Lui. Păziţi cu sfinţenie
acest sfat: faceţi parte nevoiaşilor, însă după putere, nu mai presus de putere, şi totul va
merge bine.
Rugaţi-vă cu osârdie pentru cel adormit.
www.eucred.ro
5 octombrie 2009
O viata mai buna
A UNSPREZECEA REGULA:
Razi de tine si de viata.Nu in batjocura sau vaitandu-te si plangandu-ti de mila, ci ca un remediu, un medicament miraculos care iti va usura durerea,iti va vindeca depresia si te va ajuta sa pui in perspectiva acea aparenta infrangere momentana.Alunga tensiunea,ingrijorarea,razand de situatia ta penibila, si in felul acesta iti vei elibera mintea si vei gandi clar,gasind solutia.Nu te lua prea in serios niciodata.
A DOUASPREZECEA REGULA:
Nu neglija niciodata amanuntele.Nu te zgarci niciodata cu privire la un efort in plus, la cateva minute suplimentare, la un cuvant delicat de lauda sau de multumire, la straduinta de a face lucrurile cat mai bine cu putinta.Nu conteaza ce cred altii,ci doar ce crezi tu despre tine.Nu vei putea sa obtii performanta, daca faci lucrurile de mantuiala si eviti asumarea responsabilitatilor.Esti special.Actioneaza in consecinta.Nu neglija niciodata amanuntele!
Og Mandino
Razi de tine si de viata.Nu in batjocura sau vaitandu-te si plangandu-ti de mila, ci ca un remediu, un medicament miraculos care iti va usura durerea,iti va vindeca depresia si te va ajuta sa pui in perspectiva acea aparenta infrangere momentana.Alunga tensiunea,ingrijorarea,razand de situatia ta penibila, si in felul acesta iti vei elibera mintea si vei gandi clar,gasind solutia.Nu te lua prea in serios niciodata.
A DOUASPREZECEA REGULA:
Nu neglija niciodata amanuntele.Nu te zgarci niciodata cu privire la un efort in plus, la cateva minute suplimentare, la un cuvant delicat de lauda sau de multumire, la straduinta de a face lucrurile cat mai bine cu putinta.Nu conteaza ce cred altii,ci doar ce crezi tu despre tine.Nu vei putea sa obtii performanta, daca faci lucrurile de mantuiala si eviti asumarea responsabilitatilor.Esti special.Actioneaza in consecinta.Nu neglija niciodata amanuntele!
Og Mandino
Abonați-vă la:
Postări (Atom)