24 noiembrie 2015
23 noiembrie 2015
Lacrimi si rugaciune
Cand
umbra mortii isi pune amprenta lumea noastra a celor ramasi se intuneca.Nu mai
conteaza varsta, imprejurarile, cerul invesmantat in griul durerii ne arata ca
o fiinta draga ne-a ramas de acum in suflet si in amintire…
Asa a
ramas si ea, mama mamei mele si implicit mama noastra care ne-a crescut, ne-a
vegheat,ne-a indrumat pasii si mai presus de orice ne-a iubit si pe noi nepotii
si stranepotii ei.
Cuvintele
sunt prea mici si prea sarace sa poata arata cum era ea, o femeie care a trait
intr-un sat dar care a avut priceperea de a le face pe toate( a tesut panza, a
croit-o, a impodobit-o cu flori, a cunoscut mestesugul tesutului in razboi, al
impletitului, o buna gospodina care avea fiecare coltisor de casa sau de curte
aranjat)…care isi spunea supararea razand(numai lacrima ce i se prelingea pe
obraz uneori printre vorbe ne arata durerea) si care ne astepta rabdatoare sa
ii trecem pragul…pentru ca de multi ani lumea ei era camera in care era
imobilizata si noi cei care o vizitam…
Ne
consolam cu speranta ca de acum suferinta ei a luat sfarsit si se bucura de o
lume mai buna , in care durerea trupeasca nu mai exista si in care are multe
alte suflete dragi alaturi.
Sa ne
rugam impreuna pentru acest suflet care tocmai a inceput a urca treptele catre
cer:
Dumnezeu
sa o ierte si sa o odihneasca in pace pe Maria!
2 noiembrie 2015
AI MILĂ DOAMNE !
Miroase
toamna a ploaie şi a sânge,
Din cer se
vede rugul colectiv.
O mama-şi
strigă pruncul şi îl plânge,
O fac mulţi
alţii lângă ea, tardiv.
În frigul
nopţii fumul disperării
Se-ntinde
şi cuprinde tot în jur,
E frica
morţii şi-a înstrăinării,
Mulţi
îngeri îmbrăcaţi într-un alb pur.
E ţară-n
doliu jelind în tăcere
Copiii
ce-au ieşit din nori de fum,
Sunt
glasuri care-n cor strig- a durere
Căci
tinereţea acum e numai scrum.
Ai milă
Doamne de-asta suferinţă
Şi-i
odihneşte pe toţi cei plecaţi.
Iar mamelor
te rog le da putinţă
Şi-mbărbătează-i
astăzi şi pe taţi.
Iar celor
care sunt în suferinţă
Trimite-le
un înger păzitor
Să-i
liniştească de e cu putinţă,
Căci Tu
eşti unicul vindecător.
Autor: Marilena Perijoc
28 octombrie 2015
14 octombrie 2015
POATE-I MAGIE…
Îmi plouă-n
suflet şi miroase a toamnă,
E totul gri
în jur şi-am îngheţat.
Într-un
crâmpei de gând, vara mă cheamă
Cu-n zâmbet
larg pe faţă aşezat.
Poate-i
magie să văd cele bune
Ascunse în
noroiul dimprejur,
În fiecare
om cerul va pune
Credinţă şi
iubire, suflet pur…
În masca
cea urâtă de pe-o faţă
Eu caut
albul chiar de s-a-nnegrit,
Îl colorez
cu-n zâmbet şi-o povaţă
Şi răul de
pe faţă a pierit.
De-mi
amintesc cu drag astă povaţă
Ca-n
fiecare să văd doar ce-i bun,
La orice
frig voi face mereu faţă
Căci până-n seară relele apun.
Autor: Marilena Perijoc
13 octombrie 2015
UNUI NEMULŢUMIT
Când cerul
te răsfaţă cu de toate
Şi
fericirea-n prag ţi-a înnoptat,
O uşă îi
închizi cu răutate
Şi-i spui
că astăzi eşti cam ocupat.
Să vină-n
ziua când vei fi mai bine,
Din timpul
tău n-ai clipe să-i aloci.
Te caute de
vrea musai pe tine,
Aşa cum
ţi-au spus ţie multe voci!
Şi uşurat
de prezenţa-i forţată
Zâmbeşti
când ea plecând te-a ascultat.
N-ai observat
cum clipa blestemată
În locul ei
în casă ţi-a intrat.
Mirat de
dorul ce îţi arde pieptul
Şi chipul
cel străin văzut în geam,
Te miri o
clipă: “ Făcând pe-nţeleptul
Am alungat
din casă ce-mi doream!”
Vă rog, de
vă-ntâlniţi cu fericirea
Rugaţi-o să
se-ntoarcă-n viaţa mea.
Acum când
am trăit dezamagirea
E singura
ce-o vreau, numai pe ea!
Autor: Marilena Perijoc
28 septembrie 2015
HAINĂ ARĂMIE
Pământul şi-a
pus haină arămie,
Ca portocala-i
soarele-n apus,
E agitaţie
pe-ntreaga glie
Căci vara
de pe aici acum s-a dus.
Grăbite
animalele-n câmpie
Îşi caută
un loc pentru iernat.
Pe cer, se
văd trecând păsări o mie
Spre ţări
mai calde zborul şi-au luat.
Şi oamenii
în febra recoltării
Adună
roadele de peste an
Ademeniţi
de magia iernării
Strâng în
hambare punând ban pe ban.
Trece un an
cu bune şi cu rele,
Se-
aşteaptă altul, poate mai bogat,
Cu cerul
limpede şi plin de stele
Şi sărbători
cu sufletul curat.
Autor: Marilena Perijoc
22 septembrie 2015
ÎN DEPĂRTARE
Vuiet lung
în depărtare,
Plânge
cerul lacrimi mii.
Multe
păsări călătoare
Trec în zbor
peste câmpii.
Soarele
şi-a pus o haină
Peste
straiul lucitor,
Pregătindu-se
de iarnă
Zâmbeşte către
ogor.
Mustul
a-nroşit pământul
Semn c-a
fost un an bogat,
Amorţit
parcă de cântul
Celor care
l-au jucat.
Auriul din
hambare
Dă curaj ţăranului
Să mai iasă
pe ogoare
Pentru
hrana satului.
29 mai 2015
DORUL RUPE SUFLETUL
In memoria Irina Stefania
31.05.1968-30.05.2013
Și vine an de an o zi anume
Când dorul rupe sufletul din noi.
E vesel și mereu e pus pe glume,
Nu-i pasă că ne vede în noroi.
Ne amintim de tine dragă soră,
Cumnată , nașă, fică a cuiva,
O boală grea te-a luat cu forța-n horă,
Nu i-a păsat c-o roagă cineva.
Și am rămas cu chipul tău în suflet
O ramă prețioasă , un altar.
Frumoasă dar tăcută, fără un sunet,
Oricât ne-am tângui e în zadar.
Autor: Marilena Perijoc
......NU TE VOM UITA NICIODATA AMORE STEFY .......FINA SI CUMNATA....
......NU TE VOM UITA NICIODATA AMORE STEFY .......FINA SI CUMNATA....
27 mai 2015
DOLIU ÎN POEZIE
E luna când
e-n doliu poezia
Căci tu poete ai plecat spre zei.
Și numai teiul poartă bucuria
De a-ți veghea odihna de atei.
Iar din scânteia geniului pe ziduri
Cu negru de cărbune scrijelit,
Sub forma versului în multe rânduri
Povestea unui suflet s-a găsit.
În fâlfâit
de aripi pleacă geniul
Lacrimi lăsând peste pământ și tei .
La catafalc rămas în umbră, omul,
Visează-un suflet
risipind scântei.
Spre seară poarta larg a fost deschisă,
De zidurile reci ai fost scăpat.
Povestea an de an va fi rescrisă,
De muritori cu dor ești aclamat.
Trimite-ne tu geniu o scânteie
Să lumineze negrul dimprejur,
Durere printre noi să nu mai fie
Și totul să se facă de-un alb pur.
Autor: Marilena Perijoc
13 mai 2015
PORŢI DESCHISE
O altă zi
când îmi ascund răvașul
Pe frunza pomului cu ramuri 13,
Ce va rămâne-n veci singur urmașul
Sădit din dor și lacrimi ce n-or trece.
În fiecare an sunt porți deschise
Și către cer se-nalță fluturi mii,
Sunt gânduri ce le roagă iar pe vise
Să mijlocească, spre a te -ntâlni.
Și roata pare veșnic nemiloasă
Deschide ciclic răni cu doruri vii,
Ce ne-am dori să le-ncuiem în casă
Și cheia s- aruncăm în bălți pustii.
E încă o zi cu soare, arzătoare,
Ce mistuie în flăcări inima,
Pe trupul muritor arsura-l doare
Și niciodată nu s-o vindeca.
Marilena Perijoc
11 mai 2015
CÂNDVA
Privind în ochii tăi mă regăseam,
"Alunecând"în blânda lor lumină,
La care-ntotdeauna mă-ntorceam,
Când toate-n jur mi se păreau străine..
"Alunecând"în blânda lor lumină,
La care-ntotdeauna mă-ntorceam,
Când toate-n jur mi se păreau străine..
Privind în ochii tăi mă linișteam,
Citind Iubirea-n"apa"lor senină,
Pe care numai eu o cunoșteam,
Căci o păstraseși numai pentru mine...
Citind Iubirea-n"apa"lor senină,
Pe care numai eu o cunoșteam,
Căci o păstraseși numai pentru mine...
Privind în ochii tăi înțelegeam,
Ce însemna o bucurie,plină,
Pe care-atât de simplu o primeam,
În fiecare zi,numai cu tine...
Ce însemna o bucurie,plină,
Pe care-atât de simplu o primeam,
În fiecare zi,numai cu tine...
Privind în ochii tăi nu mă temeam,
De nici un rău ce-ar fi putut s-apară,
Pentru că,fără vorbe,deslușeam,
Chiar în ascuns,tandrețe-ocrotitoare...
De nici un rău ce-ar fi putut s-apară,
Pentru că,fără vorbe,deslușeam,
Chiar în ascuns,tandrețe-ocrotitoare...
Privind în ochii tăi deja știam,
Tot ce doreai să-mi spui,fără cuvinte,
Căci în adâncul lor eu descifram,
Povești de fericire infinită...
Tot ce doreai să-mi spui,fără cuvinte,
Căci în adâncul lor eu descifram,
Povești de fericire infinită...
Privind în ochii tăi abia-nvățam,
Ce-nseamnă,pentru prima dată,viața,
Când în surâsul lor îmi explicam,
Nedumeriri și visuri noi,speranțe...
Ce-nseamnă,pentru prima dată,viața,
Când în surâsul lor îmi explicam,
Nedumeriri și visuri noi,speranțe...
Privind în ochii tăi nu mă-ndoiam,
De nici o vorbă sau de-un gând anume,
Căci adevărul-n care eu credeam,
Era în ei...și singurul pe lume...
De nici o vorbă sau de-un gând anume,
Căci adevărul-n care eu credeam,
Era în ei...și singurul pe lume...
Privind în ochii tăi,mă oglindeam,
Ca în seninul unei nopți de vară;
Dar pe atunci eu încă nu știam,
CĂ AMINTIREA LOR AVEA SĂ DOARĂ.
Ca în seninul unei nopți de vară;
Dar pe atunci eu încă nu știam,
CĂ AMINTIREA LOR AVEA SĂ DOARĂ.
Adina Barbus
6 mai 2015
POVARA DORULUI
Eu am plecat când voi erați copile
Dar vă iubesc și acum la fel de mult
Mi s-au sfârșit din viață clipe, zile,
V-am părăsit
chiar dacă m-a durut.
Și am știut că-n urmă o să ţineți
Povara dorului pe umeri, trei,
Renasc prin voi mereu în alte vieți
Aproape să vă fiu mă rog la zei.
Vă las în lume inima-mi jumate
Să o îngrijiți și s-o păstraţi cu drag
De mine de vi-i dor prin ea se poate
Să-mi răsplătiți aşa, firescul prag.
De o lăsați să fie sângerândă
Și să se risipească-n gânduri mii,
Cu o zvâcnire va pleca plăpândă
În căutarea mândrei ciocârlii.
Și atunci cu adevărat veți fi străine
În lumea aceasta plină de nevoi,
Dar firul dragostei legați ne-o ține
De dincolo de nori, de vânt sau ploi.
Autor: Marilena Perijoc
28 aprilie 2015
ANCORĂ FRAGILĂ
Ne străduim în lume cât se poate
Să avem faimă, funcții sau averi,
Uitând de clipa când vom pierde toate
Lăsând în urma noastră doar păreri.
Și alergăm dorind să lungim timpul
Pe care ne văităm că nu-l avem,
Mândria noastră este însăși clipul
În care actorii principali părem.
Este așa fragil firul de ață
Ce de pământ ne ține ancorați,
Acum suntem veseli și plini de viață
Iar peste o clipă către cer plecați.
Să adunăm în suflet bogăție,
E singura pe care o vom lua.
Și de folos pe drum o să ne fie
Deschizând ușa spre ce va urma.
Autor: Marilena Perijoc
27 aprilie 2015
Dramatic.
Comisarul şef Tudorel Pălici, din cadrul Penitenciarului Giurgiu, şi-a pierdut viaţa ieri, într-un accident de circulaţie pe DN 5 Giurgiu-Bucureşti, la ieşirea din Daia.
Detalii pe site: http://www.giurgiuveanul.ro/stiri/dramatic-comisarul-sef-teodor-palici-plecat-la-plimbare-cu-bicicleta-si-fost-calcat-de-autoutilitara/#ixzz3YQbuthCD
Detalii pe site: http://www.giurgiuveanul.ro/stiri/dramatic-comisarul-sef-teodor-palici-plecat-la-plimbare-cu-bicicleta-si-fost-calcat-de-autoutilitara/#ixzz3YQbuthCD
30 martie 2015
CERUL,AICI,SEAMANA CU TATA
CERUL,AICI,SEAMANA
CU TATA:Calm,daca nu apare cate un zgomot care sa-i perturbe poezia.Putin
nelinistit,daca nu vine o limpezime prea apasata care sa-i adoarma
spiritul.Agitat,cand luam lucrurile de la capat fara sa le gasim vreodata vreun
final.Tandru,cand se uita la mine si ma striga cu un alint.Albastru,incredibil
de albastru,cand lucreaza pe schimbul trei cu vesnicia cuvintelor si cu rimele
incrucisate.Calduros,cand nu se gasesc solutii pentru a putea conserva lumina
soarelui pentru zilele de iarna nimicitoare.Rece,cand pustiul acopera mai mult
decat trebuie din peisaj.Viscolit,cand nu se uita nimeni in Sus.Inlacrimat,cand
se uita fix in ochii Lui DUMNEZEU.Cenusiu,cand se lasa peste toate un fel de
moarte si mai multe feluri de noapte.Sigur pe el,cand primaverile risipesc alb
in ciresi innoindu-ne bucuria.Aritmic,cand inima nu stie daca sa mai ramana in
corp sau sa se duca mult mai departe,unde numai propriul ei puls o mai poate
gasi.Cuminte,cand pasii si gandurile gasesc drumul catre taceri dezghetate cu
versuri.Visator,cand alarmele nu seamana cu nici un fel de regret si cand
regretele nici nu incap pe lista de prioritati a mileniului ce
trece.Speriat,cand parintii incep sa se stinga si cand lumanarile se incuie si
ele in ceara topita atingand cu pleoapele micsorate ascunzisul frunzelor de
Aprilie.Milos,cand tot ce ne mai ramane e doar El,privindu-ne de deasupra si o
rugaciune ascunsa in buzunarul din dreptul inimii.Negru,cand vine doliul si
trece strada pe rosu,in cautare de oameni pe care n-ar trebui sa-i lasam
niciodata sa plece.Innorat,cand ni se aglomereaza sufletele de vesti
proaste,cand nu mai distingem vorbele de lacrimi.Incruntat,cand oglinzile prin
care priveste lumea se aburesc si nu mai pot distinge clar abisul,de
singuratati marcate de inghetul palmelor.Rebel,cand nu mai vrea sa dea sansa
nici unui"Ieri"sa aduca in prezent urmele pasilor anulati cu ceva
decenii in urma.Obosit,cand datoriile fata de cei din jur sunt cu mult mai mari
decat sansele de bucurie simpla.Bun cu mine,cand imi doresc sa inteleg ce se
intampla si cand deschid ochii dimineata incercand sa pastrez ceva din Amintiri
pentru a putea regasi o farama de suras.Inconjurat de fronturi indoliate carora
nu li se poate opune si din care nu exista invingatori pentru ca uneori nu e
nevoie de invingatori in lupta cu Viata.Grijuliu,intotdeauna.CERUL,AICI,SEAMANA
CU TATA".
Adina Barbus
Adina Barbus
24 martie 2015
MÂNAT DE RĂU
Poate ești mândru călcând în picioare
Pe sufletul ce-o carte ți-a deschis.
Și când te supără sau rău te doare
Să-i amintești cum totu-i interzis.
Nici nu îți pasă dacă-și duce chinul
Cu fruntea sus sau mergând prin noroi,
Te bucură să-i vezi amar declinul
Ce îi marchează drumul cu nevoi.
Și crezi că ai învins mințind odată
Când scopul ți-ai atins în mod murdar,
Uitând că ești și tu pe-aceeași roată
Şi soarta închină zilnic un pahar.
Ciocnind spre tine, eşti protagonistul,
Ai rolul principal în filmul său,
Ești dezarmat de zâmbet și de visul
În care te amuzai mânat de rău.
23 martie 2015
OCHIUL RĂULUI
E banul
ochiul răului din tine
Ce strălucește fals, fără valori,
Și cu un lanț de el legat te ține,
Nimic nu te mai scapă de strânsori.
Uitat-am c-am venit în astă lume
Cu-o bogăție de la Dumnezeu.
De-ncearcă cineva să ne-o rezume,
Nu mai ştim
ce e bine şi ce-i rău.
Primit-am haina albă a biruinței
Când am făcut popas pe-acest pământ.
Am murdărit-o cu lipsa credinței
Şi-al
banului molipsitor descânt.
Să ne gândim că ne-om întoarce acasă
Și
Tatăl ne așteaptă blând în prag,
Ce-i ducem noi dacă azi nu ne pasă?
Căci El pe Om l-a plămădit cu drag.
Marilena Perijoc
19 martie 2015
FALSE VALORI
În faţa
altora purtăm o mască,
Uitând că
trupul e făcut din lut.
Are menirea
să îi păcălească
Pe cei
ce-şi vând şi viaţa pe pământ.
Și ne grupăm acum după palate
Sau după mărci de haine și mașini.
Uitând de mamă, soră, sau de frate,
Ne căutăm iubirea prin străini.
Facem confuzii și la sentimente
De parcă inima s-ar fi împietrit,
Căci bogăția pare să îmbete
Banul te cumpără și te-a orbit.
Nu te întrebi, de-l pierzi, câtă valoare
Mai pune omul de la masa ta?
Pe trupul cel clădit în lut și soare
Tatăl ceresc l-o binecuvânta ?
Se va muta râzând la altă masă,
Fără regrete, iute te-o schimba!
Rătăcitor de-ai fost, te-ntorci acasă
Și cei răniți de ani, te-or aștepta.
Autor: Marilena Perijoc
Floare nemuritoare
22 de petale,
O
floare nemuritoare,
Strălucind în lumi astrale
Aproape de soare.
Pe
pământ o veșnicie,
Doruri, lacrimi în cădere,
Între stele bucurie
De-așa revedere.
O
secundă-n astă lume
Pune
amprenta pe un suflet,
Viața poate să-i transforme
În
tristeți și plânset.
Într-o lume paralelă
Frumusețe și armonie,
O
mireasmă de pansela
Şi
cântec de glie.
Marilena Perijoc
18 martie 2015
22
22 de petale
Și o
floare călătoare,
Străluciri ca de mărgele,
Aripi zburătoare.
Gânduri plutesc înălțate
Către lumea dintre stele,
Sunt
în doruri îmbrăcate
Și
lucesc ca ele.
Alergând la întâmplare,
Căutând ceva pe cale,
Tânjesc după o îmbrățișare
Și
cântă a jale..
Artificii colorate,
Tort, lumini și clar de lună,
Către stele înălțate
De-o
minte bătrână.
22
de ani lumină
E
distanța ce străbate
Dorul, ce poartă o vină
Nu
vrea să mi te-arate.
22 de dorinţe
Toate acum realizate,
Sunt prinse într-o cunună
Pentru tine toate!
17 martie 2015
ÎN TĂCERE
După o
vreme, găsești echilibrul
Pe care alergând îl căutai.
Și speri să fie acesta ultim, drumul,
Ce-ţi va deschide o poartă către rai.
Nu mai nădăjduiești la fericire,
Doar liniște în suflet vrei să ai.
Împarți în cale zâmbet cu iubire
Și simți parfumul florilor de mai.
Dar soarta îți arată o altă mască,
O faţă nouă ce n-o cunoșteai.
Ți-ai lăsat garda, știe să lovească
În punctul cel mai slab pe care-l ai.
O lacrimă prelinsă în tăcere
Și un oftat în gând, înăbușit,
O inimă ce n-a -ncetat să spere
Că și necazul
va fi părăsit.
Marilena Perijoc
16 martie 2015
ÎNTREBĂRI
Când rămâi
singur, te-ntrebi cu uimire
Unde e granița între real și vis,
Pe ce mai poți să pui azi prețuire,
La fericire drumu-i interzis?
De ce spun mulți că vor să te ajute
Când țintuit te simți, fără ajutor,
Și tâmplele de acum le vezi cărunte,
Pe unde te-ai pierdut căzut din zbor?
Cum e posibil ca în furnicarul
Ce se foiește-n lume zi de zi,
Să te împiedici și să simți amarul,
Să țipi când nimeni nu te-o auzi?
Problema e la tine sau afară
De mână cu ajutorul ce-așteptai?
Și gândul e plecat în altă țară,
Nu poți decât să te-oprești și să stai!
Autor: Marilena Perijoc
10 martie 2015
DOAR...IUBIRE
Te-astept in visul meu,sa mai strabati,
Cu pas de stea:sa-mi spui doar"noapte buna",
Sa te privesc cu ochi inlacrimati,
De toate Amintirile ce-aduna,
Cu pas de stea:sa-mi spui doar"noapte buna",
Sa te privesc cu ochi inlacrimati,
De toate Amintirile ce-aduna,
Iubirea de candva-in planset lung...
Taceri hohotitoare-in cascade-
De ganduri care nu te mai ajung,
Cand Cerul unde esti e prea departe...
Taceri hohotitoare-in cascade-
De ganduri care nu te mai ajung,
Cand Cerul unde esti e prea departe...
Si totusi te astept cu un cuvant,
Sa-mi amintesc de fericirea noastra;
De vremea-n care nu stiam ca sunt,
Si despartiri,taceri ce ne apasa,
Sa-mi amintesc de fericirea noastra;
De vremea-n care nu stiam ca sunt,
Si despartiri,taceri ce ne apasa,
Acum,cand nu mai poti sa mai strabati,
Decat in vis-prin clipe relative,
Sa te privesc cu ochi inlacrimati,
Ca nu gasesc o mie de motive,
Decat in vis-prin clipe relative,
Sa te privesc cu ochi inlacrimati,
Ca nu gasesc o mie de motive,
De-a te opri aici,de-a fi la fel,
Ca altadata,cand mi-erai o lume;
Dar pleci in zori si-mi lasi acelasi"ger",
Ce nu-mi da voie nici sa-ti spun pe nume...
Ca altadata,cand mi-erai o lume;
Dar pleci in zori si-mi lasi acelasi"ger",
Ce nu-mi da voie nici sa-ti spun pe nume...
Si nici nu-ti amintesti ca te iubeam,
Cand nu stiam ce drum iti sta-nainte,
Pusesem sentimentele-n prim-plan,
Si fericirea ne-nsotea,cuminte,
Cand nu stiam ce drum iti sta-nainte,
Pusesem sentimentele-n prim-plan,
Si fericirea ne-nsotea,cuminte,
Iar dragostea din noi era temei,
Pentru tandretea-aceea-ocrotitoare,
Ce-a insotit,o vreme,pasii mei...
Dar azi lipsesti...si pretul e prea mare,
Pentru tandretea-aceea-ocrotitoare,
Ce-a insotit,o vreme,pasii mei...
Dar azi lipsesti...si pretul e prea mare,
Cand doar prin vise te mai pot vedea,
Caci departarea asta ne condamna,
La vesnice-ntrebari-si-oricat as vrea,
Tot nu gasesc raspuns-si mi-este teama,
Caci departarea asta ne condamna,
La vesnice-ntrebari-si-oricat as vrea,
Tot nu gasesc raspuns-si mi-este teama,
Ca tot ce poti acum e sa strabati,
Cu pas de stea,un vis de"noapte buna":
Sa lasi in ochii mei inlacrimati,
Durerea Amintirilor ce-aduna,
Cu pas de stea,un vis de"noapte buna":
Sa lasi in ochii mei inlacrimati,
Durerea Amintirilor ce-aduna,
Tacerea asta ce-o-mpartim la doi,
De cand tot Infinitul ne desparte...
Nu vom mai fi vreodata amandoi-
Dar TE IUBESC-si dincolo de moarte.(ADINA BARBUS-21.05(!!!).2014).
De cand tot Infinitul ne desparte...
Nu vom mai fi vreodata amandoi-
Dar TE IUBESC-si dincolo de moarte.(ADINA BARBUS-21.05(!!!).2014).
2 martie 2015
Dor de copilul meu
"Ma copleseste dorul
De copilul meu drag
Rog soarele si cerul
Sa mi-l aduca-n prag.
De este cu putinta
Il rog peDumnezeu
O singura dorinta
Sa-l strang la pieptul meu.
Mi-e dor de a lui privire
De glasul lui cuminte
Spunandu-mi cu iubire
Mama ...si alte cuvinte...
Of!...lacrimi cad pe fata
Si-astept visand mereu
Cand imi voi strange-n brate
Din nou copilul meu.
(de Lenuta Ignat-Dor de copilul meu)
De copilul meu drag
Rog soarele si cerul
Sa mi-l aduca-n prag.
De este cu putinta
Il rog peDumnezeu
O singura dorinta
Sa-l strang la pieptul meu.
Mi-e dor de a lui privire
De glasul lui cuminte
Spunandu-mi cu iubire
Mama ...si alte cuvinte...
Of!...lacrimi cad pe fata
Si-astept visand mereu
Cand imi voi strange-n brate
Din nou copilul meu.
(de Lenuta Ignat-Dor de copilul meu)
In loc de "La multi ani"(cu sufletul obosit de atata durere si dor)azi,cand ai fi implinit 43 de ani , privesc Cerul si-ti spun Alinul mamei drag:Dumnezeu sa-ti odihneasca sufletul tau bun si curat in ostile ceresti ,alaturi de tata!
Lili Andrei
23 februarie 2015
FIUL BABEI DOCHIA
Din adâncul somn natura
Se trezește acum la viață,
Este pusă
în postura
De-a -mpărţi flori şi verdeață.
Se agită în zbor spre soare
Căutându-și cuibul casă,
Păsările călătoare
Și mesaj în cale lasă
De la zeul Dragobete
Fiul Babei Dochia,
Fete si baieti in cete
Sus pe deal
s-or aduna.
Iubăreț nevoie mare
Nașul cosmic cobora,
Unind parcă la întâmplare
Păsări, tineri, ce-ntâlnea…
Și pornind o sărbătoare,
Hora roată se-nvârtea.
Veselia-i a lui stare
Şi pe toţi îi molipsea.
Autor: Marilena Perijoc
19 februarie 2015
10 februarie 2015
9 februarie 2015
REÎNNOIM IUBIREA- În dar familiei Peptănaru
Destinul ce ne-a pus inel pecete
În zi de sărbătoare ne-a unit,
Ca an de an, noi doi, de Dragobete,
Să re-nnoim iubirea înzecit.
Prin dragoste să ne îndrumăm copiii
Și mai târziu nepoții ,scumpul dar…
Vegheați mereu de fiul Babei Dochii
Ce ne-a fost martor la Sfântul Altar.
De sus, destinul ne veghează bine
Şi-n prag credinţa azi ne-a poposit.
În suflet
tineri și curați ne ține,
Exemplul nostru va rămâne mit.
Autor: Marilena Perijoc
2 februarie 2015
COSTUMUL POPULAR
Străbunii
noștri cinsteau drag pământul
Ce-i răsplătea cu roade pe ogor.
Bumbacul alb îl mângâia şi vântul
Care adia şi îl usca uşor.
Și iscusința lor stă mărturie
În portul nostru tradițional
Ce peste ani cultura o ține vie,
În frumusețe e fenomenal.
În florile pictate-n ac pe ie
S-a scris poveste plină de temei
De multe veacuri se păstrează vie
Și pentru ochi e cânt de clopoței.
Pieptarul cel lucrat cu iscusință
I-a încălzit în iernile târzii,
Ele purtau sarică și catrință
Motivele cusute păreau vii.
Prin haine ce transmit blânde emoții
Fără cuvinte omul a vorbit,
La sărbătoare sau în fața morții,
Cămașa o purtau ca pe un mit.
Și respectau tradiții cu îndemnul
Ca cei ce vin, să urmeze la fel.
Costumul popular e însăși semnul
Prin cele trei culori, ca un drapel!
Autor: Marilena Perijoc
27 ianuarie 2015
PICĂTURA ROȘIE
De îți
vorbește blând același sânge,
Gânduri ascunse c-o mască pe chip,
Minciuna însăși vrea să te subjuge
În ochi ți-aruncă pumnu-i de nisip.
Iar tu naivul nu îi dai crezare
Niciunei voci ce-ncearcă a te trezi.
Le vezi pe toate o simplă întâmplare,
În van se luptă unii a te păzi.
Ba de-ndrăzneşte cineva să-ți spună
Un adevăr ce-i mult prea dureros,
Cu o privire ce-ar vrea să-l răpună
Îi spui ca vorbele-i sunt de prisos.
Doar picătura roșie contează,
O simți prin vene și te-ncrezi în ea.
Te răcorește, crește ca o oază
Și strălucește veșnic ca o stea.
26 ianuarie 2015
POVESTEA DIN GRINDĂ
Zidită-i
umbra lui sub temelia
Bordeiului
ce trupu-i va feri.
Și banul pus sub prag vrea bogăția
S-atragă, magic, prin vii straluciri.
Iar vatra arsă este astăzi semnul
Că au trăit aici umili creștini,
Ce-au respectat tradiția, îndemnul,
Averea ce-au primit-o din străbuni.
Pe pragul casei binecuvântarea
Îi ocrotea de răul dintre lumi.
Și peste el în brațe-și purta floarea
Cu care va-mpleti mândre cununi.
Bătrânii lor au pus o cărămidă,
Unind doi tineri prin căsătorie.
Povestea lor va fi sculptată-n grindă
Și va
rămâne aici drept mărturie
Autor: Marilena Perijoc
23 ianuarie 2015
AURUL ALB
Era văzută aur alb al lumii
Și prețuită ca un
sfânt altar,
Căci sănătate aducea
mulțimii
Și gust la hrană,
pusă în sărar.
Mirosul ei alunga
duhuri rele
Ce aruncau spre om cu
boală grea.
Bătrânii noștrii
împleteau curele
La biciul dintre ani
și le alunga.
Sub stratul gros
ascundea bogăția
Și tot săpând sperau
a o găsi,
Trăiau în suflete cu
bucuria
Că-n prag norocul le
va poposi.
Acum valoarea ei e
gustul pâinii,
Parfumul cel pierdut
în univers.
A amintirii roată
smulge spinii
Și colții bolilor,
opriți din mers.
Autor: Marilena Perijoc
22 ianuarie 2015
MI-AI FURAT IUBIREA
O, soartă crudă, mi-ai furat iubirea
Când tinerețea aripi îmi
punea.
Și mai apoi râzând
mi-ai luat menirea
De-a mai primi ceva
în viața mea.
Încet, încet, dispare
câte unul
Din cei puțini care
m-au admirat.
De-a fost voit sau de
pierdut-au drumul
Îi înțeleg acum de
ce-au plecat.
Și casa ce vuia a
fericire
S-a transformat în al
vieții mormânt.
Speranţa mea e un strop de iubire
Şi în genunchi mă rog pân-la pământ.
Dar tânguirea mea
atrage furii
Și plictisește acum
pe privitor.
Când doare rău,
perdeaua urii
Cioplește vorbe grele
din topor.
Acum ce vei putea să
smulgi din mine,
Cu ce pedepse te vei
amuza?
Sunt singură și nu
mai am suspine,
Îmi iei singurătatea?
Te-aș scuza!
Autor: Marilena Perijoc
21 ianuarie 2015
GANDURI CATRE...
1.N-am sa stiu de azi va e mai bine,
Insa stiu ca scopul v-ati atins;
De-ati dorit,cand m-ati ales pe mine,
Sa"plec",bucurati-va:ati invins...
Insa stiu ca scopul v-ati atins;
De-ati dorit,cand m-ati ales pe mine,
Sa"plec",bucurati-va:ati invins...
2.Umbra sa mai am nu se mai poate,
Nici sa trec de ziua de Atunci...
Si de-aceeasi disperata noapte,
Ce-a deschis in urma-mi rani adanci...
Nici sa trec de ziua de Atunci...
Si de-aceeasi disperata noapte,
Ce-a deschis in urma-mi rani adanci...
3.Nu asa"a fost"sa se intample;
Faptelor le caut inteles;
"Noaptea"m-a atins deja la tample,
Nu mai sunt...caci nu mi-ati dat de-ales.
Faptelor le caut inteles;
"Noaptea"m-a atins deja la tample,
Nu mai sunt...caci nu mi-ati dat de-ales.
4.Nu-nteleg de ce tocmai pe mine,
Insa stiu ca m-ati lovit in plin;
Tot ce-am construit e in ruine,
Caci mi-ati hotarat un alt destin...
Insa stiu ca m-ati lovit in plin;
Tot ce-am construit e in ruine,
Caci mi-ati hotarat un alt destin...
5.Si mi-ati luat si ceea ce,se poate,
Ar fi fost o sansa,de-a mai fi-
Ultima...de-a nu fi azi departe,
Insa,numai clipele pustii,
Ar fi fost o sansa,de-a mai fi-
Ultima...de-a nu fi azi departe,
Insa,numai clipele pustii,
6.Insotesc durerea mea deplina,
Pentru-acei ce stiu ca m-au iubit...
Caci de-a fost cumva sa am vreo vina,
E c-am vrut s-ajut...dar am"platit"...
Pentru-acei ce stiu ca m-au iubit...
Caci de-a fost cumva sa am vreo vina,
E c-am vrut s-ajut...dar am"platit"...
7.Cu aceasta trista"intamplare",
Dupa care n-a mai fost nimic;
Numai semne mute de-ntrebare,
Si al vostru suflet...mult prea mic...
Dupa care n-a mai fost nimic;
Numai semne mute de-ntrebare,
Si al vostru suflet...mult prea mic...
8.V-ati dorit ca mie,-aceasta viata,
Sa imi fie scurta-orice-ar fi...
Doar un"Nu"fatal,si-o dimineata,
De cosmar...sunt tot ce-ati vrut a fi...
Sa imi fie scurta-orice-ar fi...
Doar un"Nu"fatal,si-o dimineata,
De cosmar...sunt tot ce-ati vrut a fi...
9.Sa-mpliniti...si nu stiu ce masura,
Ar putea sa puna un"egal",
Unei hotarari-si nu cu ura,
Va vorbesc...dar ar fi fost"banal",
Ar putea sa puna un"egal",
Unei hotarari-si nu cu ura,
Va vorbesc...dar ar fi fost"banal",
10.Doar un"da"-de s-ar fi putut spune,
Insa...stiti prea bine-nu s-a vrut...
Chiar n-am inteles de ce anume,
Insa...mai conteaza ?.NU MAI SUNT !
Insa...stiti prea bine-nu s-a vrut...
Chiar n-am inteles de ce anume,
Insa...mai conteaza ?.NU MAI SUNT !
11.N-am sa stiu de ce m-ati vrut pe mine,
Nici nu pot afla acel motiv,
Insa sper ca astazi va e bine:
Cum doreati:lipsesc.Definitiv.
Nici nu pot afla acel motiv,
Insa sper ca astazi va e bine:
Cum doreati:lipsesc.Definitiv.
V-ati facut din asta ideal...
Constiinta insa-i pas...fatal.(Autor:ADINA BARBUS-19.01.2015)
Constiinta insa-i pas...fatal.(Autor:ADINA BARBUS-19.01.2015)
19 ianuarie 2015
~TIE~...
1.Dincolo de tot ce se mai vede,
Mie mi-este dat sa vad mai mult;
Iti si spun si poate ma vei crede,
Ca te vad si-n vorbe cand te-ascult...
Mie mi-este dat sa vad mai mult;
Iti si spun si poate ma vei crede,
Ca te vad si-n vorbe cand te-ascult...
2.Nu gasesc cuvinte,n-au valoare,
Nu pot spune cum te vad ca esti:
Cea mai draga lacrima de soare,
Ce si-acum in suflet mi-nfloresti...
Nu pot spune cum te vad ca esti:
Cea mai draga lacrima de soare,
Ce si-acum in suflet mi-nfloresti...
3.Nu conteaza daca timpul trece,
Sa nu-l crezi nici daca-l simti trecand-
Imi doresc,sa poti a intelege:
Numai tu imi esti...in orice gand.
Sa nu-l crezi nici daca-l simti trecand-
Imi doresc,sa poti a intelege:
Numai tu imi esti...in orice gand.
4.Caci te vad in zi,te vad in noapte,
Spusele,cand dormi,ti le aud;
Si-ti acopar visele cu soapte,
Amintindu-ti clipe din trecut,
Spusele,cand dormi,ti le aud;
Si-ti acopar visele cu soapte,
Amintindu-ti clipe din trecut,
5.Care-mi dau o mie de motive,
Sa incerc sa te conving,cand spun:
Nu exista"nopti"definitive-
Orice-ar fi,in preajma ta raman.
Sa incerc sa te conving,cand spun:
Nu exista"nopti"definitive-
Orice-ar fi,in preajma ta raman.
6.Sufletul si astazi imi e"casa",
Pentru tine...chiar de mi-am"ascuns",
In cuvinte...dragostea ramasa,
Din toti anii adunati"in plus",
Pentru tine...chiar de mi-am"ascuns",
In cuvinte...dragostea ramasa,
Din toti anii adunati"in plus",
7.Dintr-o zi...dar n-am sa fiu departe:
Am sa vin...cand vrei sa ma gasesti;
Unii nu-nteleg,asa e,poate:
Cum"sa fii",cand tu de fapt...lipsesti.
Am sa vin...cand vrei sa ma gasesti;
Unii nu-nteleg,asa e,poate:
Cum"sa fii",cand tu de fapt...lipsesti.
8.Insa tu-ntelegi...din ce se vede,
Mi-esti fereastra-n timpul viitor,
Care mi-a fost luat...dar ma vei crede,
De-am sa-ncerc sa-ti iau putin din Dor:
Mi-esti fereastra-n timpul viitor,
Care mi-a fost luat...dar ma vei crede,
De-am sa-ncerc sa-ti iau putin din Dor:
9.Cu lumina bucuriei noastre,
Ce-as dori-o-n tine inflorind-
Chiar de locuiesc in"zari albastre",
Doar ca...TE IUBESC...e tot ce simt.(Autor:ADINA BARBUS-18.01.2015).
Ce-as dori-o-n tine inflorind-
Chiar de locuiesc in"zari albastre",
Doar ca...TE IUBESC...e tot ce simt.(Autor:ADINA BARBUS-18.01.2015).
18 ianuarie 2015
DORUL RUPE SUFLETUL
Și vine an de an o zi anume
Când dorul rupe sufletul din noi.
E vesel și mereu e pus pe glume,
Nu-i pasă că ne vede în noroi.
Ne amintim de tine dragă soră,
Cumnată , nașă, fică a cuiva,
O boală grea te-a luat cu forța-n horă,
Nu i-a păsat c-o roagă cineva.
Și am rămas cu chipul tău în suflet
O ramă prețioasă , un altar.
Frumoasă dar tăcută, fără un sunet,
Oricât ne-am tângui e în zadar.
Autor: Marilena Perijoc
17 ianuarie 2015
PLECAT PE POARTA NEMURIRII
In
memoria Dani Adrian
Iubitul meu din clipa
care a fost
Sortită pentru noi în
astă viață
Voi face o odă, spusă
pe de rost
Să îmi aline sufletul
prin ceață.
M-ai înălțat pe
culmea fericirii,
Cu dragoste mereu
m-ai răsfățat
Și te-ai pierdut pe
poarta nemuririi,
Dar singur de aici tu
ai plecat.
Oricât încerc să bat
în astă poartă
N-o pot găsi să te
cer înapoi.
Sunt doar o mică și
umilă fată
Rămasă singură în
vânt și ploi.
Te voi purta în
suflet pe vecie
Și când voi da de
greu în drumul meu,
Voi ruga visul să mi
te reînvie
Să păcălesc o clipă
dorul greu.
Autor: Marilena Perijoc
16 ianuarie 2015
Amintirea lui va deveni o comoara
25.06.1987-05.06.2011
Silviu Cizmas s-a nascut la data de 25 iunie 1987, avandu-l ca frate geaman pe Paul, de care s-a nascut la o diferenta de 5 minute.
Impreuna au fost minunea parintilor Ioan si Silvia. Acasa i-a asteptat sora lor mai mare Adina, care a avut grija de ei intotdeauna.
Nedespartiti, au urmat Scoala Generala Nr. 18, Liceul Henri Coanda iar apoi Facultatea de Informatica.
Cu toate ca oamenii i-au confundat intotdeauna, personalitatile lor au fost foarte diferite.
Silviu a avut un suflet cald, generos si intotdeauna era langa ceilalti cand aveau nevoie.
A avut o inteligenta uimitoare, un umor iesit din comun, o energie si pofta de viata rar intalnite.
A facut o pasiune pentru masinile lui si viitoarea lui casa, pe care a planuit-o in cel mai mic detaliu. Un alt lucru care ii aducea fericirea, erau copiii si joaca cu ei.
A fost persoana pe care oricine dorea sa o aiba in preajma, insufletea orice incapere printr-o singura gluma.
In scurta lui calatorie in aceasta viata, a cunoscut multe bucurii si realizari, pe care alti oameni nu ar fi reusit sa le obtina intr-o viata intreaga. Toate aceste lucruri le-a facut in speranta de a-si gasi marea dragoste, care a ramas neimplinita.
A lasat in urma o mama indurerata, un tata de neconsolat, o sora care ii era a doua mama, si sa nu uitam de sufletul lui pereche Paul, alaturi de care formau un intreg.
Rudele, prietenii si cunostintele il vor pastra in sufletele lor, si astfel, el va trai vesnic. Amintirea lui va deveni o comoara pentru noi toti.
Silviu, te-am iubit, te iubim si te vom iubi mereu!
Silvia Cizmas
15 ianuarie 2015
Intre bucurie si tristete
Astazi este o zi a bucuriei, ziua cand a
coborat pe pamant Luceafarul poeziei romanesti si ziua cand am aratat
cititorului noul meu volum de poezie “Litere din nisip”.
Volumul a aparut la sfarsitul anului 2014 la
Editura Sfantul Ierarh Nicolae din Braila cu sprijinul financiar al Primariei
si al Consiliului Local al Municipiului Giurgiu. Pe langa poezie contine o
prefata semnata de poeta si scriitoarea Dunia Palangeanu, ilustratie Daniel
Grecu, coperta Ana Maria Perijoc si ca postfata aprecieri literare la adresa
creatiilor mele semnate de Dunia Palangeanu si Mariana Minca.Nu exista cuvinte
care sa exprime multumirea mea fata de toti cei mentionati mai sus si fata de
cei care m-au sprijinit la aparitia acestei carti, pentru ca ele sunt prea mici
in comparatie cu recunostinta si pretuire mea.
Dupa cum spuneam se anunta o zi a bucuriei
dar a inceput cu o veste care pe mine m-a durut si m-a scandalizat totodata,
vestea ca sunt oameni care considera ca pe facebook poezia postata de o
persoana pentru prima data pe o pagina ii apartine…Exista pagini pe internet
care preiau anumite poezii fara a specifica autorul si admitem ca o fac numai
din durere sufleteasca si fara o rea intentie, dar daca sunt rugati sa specifice
autorul si nu vor, ba mai mult iti raspund oarecum zeflemitor ca trebuie sa
aduci dovezi ca iti apartin versurile altfel esti doar o persoana care vrei sa
te afirmi cred ca se trece in altceva…
Povestea relatata mai sus se refera la Adina
Barbus, cea pe care o cunoasteti, ale caror versuri v-au incantat pe paginile
mele si care are un stil al ei neconfundabil de a scrie.Eu cred ca noi toti cei
care o citim si care ii suntem recunoscatori pentru ca ne-a incalzit sufletul
cu ceva suntem dovada, ca volumul pe care l-a tiparit de poezie poate fi o
dovada si ca nu ar trebui sa facem astfel de afirmatii care nu fac altceva
decat sa adanceasca o suferinta…pentru ca Adina este atat de dezamagita incat
simte ca nu trebuie sa mai posteze nimic…si oricare dintre noi am primi un
astfel de raspuns am proceda la fel…
Facand referire la pagina respectiva, o
pagina care este deschisa in memoria unei finite plecate dintre noi si din
respect pentru aceasta fiinta nu dau nume am gasit acolo si versuri care imi
apartin fara a fi specificat autorul si ma intreb oare si eu voi primi acelasi
raspuns? Sau va trebui sa aduc dovezi ca imi apartin?
Personal am o mare durere in suflet , aceste
discutii si proceduri nu isi au locul mai ales daca pretindem ca am simtit
durerea pierderii unei persoane dragi, ar fi ca si cum am intina acea memorie
si ele fiintele care locuiesc printre ingeri nu merita sa auda aceasta rautate
oameneasca…Din dragoste si respect pentru ele ar trebui sa le pastram memoria vie
intr-un mod cinstit si curat. Eu postez si scriu chiar si la cerere pentru voi
cei care traiti aceasta durere, va regasiti si va bucurati cu versurile mele, singura
recunostinta pe care o astept este sa nu fiu pusa in fata unei astfel de
situatii cand mi se cere dovada scrierii unei poezii. Puteti distribui orice
poezie cu rugamintea de a specifica autorul pentru a nu se ajunge intr-un
astfel de punct cand iti doresti sa te opresti si sa nu mai postezi nimic pe
internet…
Sau daca considerati ca aceasta pagina sau ce
postam aici nu sunt de folos va rugam sa ne anuntati si ne retragem…
Ce i-am
putea spune Adinei Barbus, care ar fi mesajul vostru?
7 ianuarie 2015
"UNUI INGER"
"Iubire
sfanta,"buna dimineata"
Te-astept
cu rasaritul ca sa vii
Cu roua
din priviri iti mangai fata
Si te
privesc in clipele tarzii.
Din
vise,cand in ochii tai se joaca
Luceferi
ce-ti prind chipul in culori
Si
gandurile vor sa se intoarca
Sa-mi
stearga cu iubire acest dor
Ce-n lipsa
ta dezleaga,trist,izvoare
De
lacrimi ce se impletesc tacut
Cu
amintirea ta ce inca doare
De-atata
timp de cand nu te ascult
Iubire
sfanta,dimineata buna
Te mai
astept sa vii din Infinit
Si,tandru,sa-mi
soptesti doar"noapte buna"
Sa nu
cumva sa uit cat m-ai iubit
Caci,vreau,de
poti,sa-mi iei si azi suspinul
Ramas in
urma ta de cand nu esti
Caldura
zambetului si seninul
Din
suflet,sa-mi oferi...Ma mai iubesti ?".
Autor:
Adina Barbus
6 ianuarie 2015
Odihna vesnica!
Suntem cu
sufletul alaturi de Ela Nicolau care deplange disparitia din aceasta viata a
mamei sale.Sincere regrete familiei indurate!
Dumnezeu sa o odihneasca in pace!
Dumnezeu sa o odihneasca in pace!
5 ianuarie 2015
FERICIRE DEPLINĂ
Averea
toată le era pământul
Și datina rămasă din străbuni.
Se încălzeau cu vreascuri și cu cântul
Și ca podoabă ei purtau cununi.
Se pregăteau de sfânta sărbătoare
Spoindu-și casa dragă-n var și lut.
În jurul mesei mici cu trei picioare,
Bătrâni și tineri, toți au încăput.
Pe masă o mămăligă și-o tigaie
Era festinul care-i răsfață.
În horna focul mirosea a paie,
De boală și de rău îi curăța.
Și fericirea lor era deplină
Chiar dacă multe poate le lipseau.
Aveau credință, dragoste divină
Ce-n suflet cu iubire îi umpleau.
Autor: Marilena Perijoc
3 ianuarie 2015
Odihna vesnica!
Alergam
grabiti print timp , ne bucuram sau lacrimam si dincolo de secunde sau de
oamenii intalniti ne ramane dorul…dorul dupa o persoana ratacita pe o alta
cifra a ceasului…
Astazi suntem
cu sufletul alaturi de Lili care trece prin chinul de acum un an cand Marin
sotul ei a plecat pe un alt drum, drumul
catre steaua lui Alin…si este cumplit ca in aceeasi luna sa traiesti an de an
durerea pierderii celor mai importante si mai dragi finite din viata ta.
Ne rugam
astazi pentru sufletul lui Marin ca
Dumnezeu sa ii ierte greselile si sa il odihneasca intr-un colt din
gradina Sa si pentru Lili sa o intareasca si sa o sustina in drumul pe care il
mai are de parcurs!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)