23 noiembrie 2015

Lacrimi si rugaciune

Cand umbra mortii isi pune amprenta lumea noastra a celor ramasi se intuneca.Nu mai conteaza varsta, imprejurarile, cerul invesmantat in griul durerii ne arata ca o fiinta draga ne-a ramas de acum in suflet si in amintire…

Asa a ramas si ea, mama mamei mele si implicit mama noastra care ne-a crescut, ne-a vegheat,ne-a indrumat pasii si mai presus de orice ne-a iubit si pe noi nepotii si stranepotii ei.
Cuvintele sunt prea mici si prea sarace sa poata arata cum era ea, o femeie care a trait intr-un sat dar care a avut priceperea de a le face pe toate( a tesut panza, a croit-o, a impodobit-o cu flori, a cunoscut mestesugul tesutului in razboi, al impletitului, o buna gospodina care avea fiecare coltisor de casa sau de curte aranjat)…care isi spunea supararea razand(numai lacrima ce i se prelingea pe obraz uneori printre vorbe ne arata durerea) si care ne astepta rabdatoare sa ii trecem pragul…pentru ca de multi ani lumea ei era camera in care era imobilizata si noi cei care o vizitam…

Ne consolam cu speranta ca de acum suferinta ei a luat sfarsit si se bucura de o lume mai buna , in care durerea trupeasca nu mai exista si in care are multe alte suflete dragi alaturi.
Sa ne rugam impreuna pentru acest suflet care tocmai a inceput a urca treptele catre cer:

Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca in pace pe Maria!

2 noiembrie 2015

AI MILĂ DOAMNE !

Miroase toamna a ploaie şi a sânge,
Din cer se vede rugul colectiv.
O mama-şi strigă pruncul şi îl plânge,
O fac mulţi alţii lângă ea, tardiv.

În frigul nopţii fumul disperării
Se-ntinde şi cuprinde tot în jur,
E frica morţii şi-a înstrăinării,
Mulţi îngeri îmbrăcaţi într-un alb pur.

E ţară-n doliu jelind în tăcere
Copiii ce-au ieşit din nori de fum,
Sunt glasuri care-n cor strig- a durere
Căci tinereţea acum e numai scrum.

Ai milă Doamne de-asta suferinţă
Şi-i odihneşte pe toţi cei plecaţi.
Iar mamelor te rog le da putinţă
Şi-mbărbătează-i astăzi şi pe taţi.

Iar celor care sunt în suferinţă
Trimite-le un înger păzitor
Să-i liniştească de e cu putinţă,

Căci Tu eşti unicul vindecător.

Autor: Marilena Perijoc

14 octombrie 2015

POATE-I MAGIE…

Îmi plouă-n suflet şi miroase a toamnă,
E totul gri în jur şi-am îngheţat.
Într-un crâmpei de gând, vara mă cheamă
Cu-n zâmbet larg pe faţă aşezat.

Poate-i magie să văd cele bune
Ascunse în noroiul dimprejur,
În fiecare om cerul va pune
Credinţă şi iubire, suflet pur…

În masca cea urâtă de pe-o faţă
Eu caut albul chiar de s-a-nnegrit,
Îl colorez cu-n zâmbet şi-o povaţă
Şi răul de pe faţă a pierit.

De-mi amintesc cu drag astă povaţă
Ca-n fiecare să văd doar ce-i bun,
La orice frig voi face mereu faţă

Căci  până-n seară relele apun.

Autor: Marilena Perijoc

13 octombrie 2015

UNUI NEMULŢUMIT

Când cerul te răsfaţă cu de toate
Şi fericirea-n prag ţi-a înnoptat,
O uşă îi închizi cu răutate
Şi-i spui că astăzi eşti cam ocupat.

Să vină-n ziua când vei fi mai bine,
Din timpul tău n-ai clipe să-i aloci.
Te caute de vrea musai pe tine,
Aşa cum ţi-au spus ţie multe voci!

Şi uşurat de prezenţa-i forţată
Zâmbeşti când ea plecând te-a ascultat.
N-ai observat cum clipa blestemată
În locul ei în casă ţi-a intrat.

Mirat de dorul ce îţi arde pieptul
Şi chipul cel străin văzut în geam,
Te miri o clipă: “ Făcând pe-nţeleptul
Am alungat din casă ce-mi doream!”

Vă rog, de vă-ntâlniţi cu fericirea
Rugaţi-o să se-ntoarcă-n viaţa mea.
Acum când am trăit dezamagirea

E singura ce-o vreau, numai pe ea!

Autor: Marilena Perijoc

28 septembrie 2015

HAINĂ ARĂMIE

Pământul şi-a pus haină arămie,
Ca portocala-i soarele-n apus,
E agitaţie pe-ntreaga glie
Căci vara de pe aici acum s-a dus.

Grăbite animalele-n câmpie
Îşi caută un loc pentru iernat.
Pe cer, se văd trecând păsări o mie
Spre ţări mai calde zborul şi-au luat.

Şi oamenii în febra recoltării
Adună roadele de peste an
Ademeniţi de magia iernării
Strâng în hambare punând ban pe ban.

Trece un an cu bune şi cu rele,
Se- aşteaptă altul, poate mai bogat,
Cu cerul limpede şi plin de stele

Şi sărbători cu sufletul curat.

Autor: Marilena Perijoc

22 septembrie 2015

ÎN DEPĂRTARE

Vuiet lung în depărtare,
Plânge cerul lacrimi mii.
Multe păsări călătoare
Trec în zbor peste câmpii.

Soarele şi-a pus o haină
Peste straiul lucitor,
Pregătindu-se de iarnă
Zâmbeşte către ogor.

Mustul a-nroşit pământul
Semn c-a fost un an bogat,
Amorţit parcă de cântul
Celor care l-au jucat.

Auriul din hambare
Dă curaj ţăranului
Să mai iasă pe ogoare

Pentru hrana satului.

29 mai 2015

DORUL RUPE SUFLETUL

In memoria Irina Stefania 31.05.1968-30.05.2013 Și vine an de an o zi anume Când dorul rupe sufletul din noi. E vesel și mereu e pus pe glume, Nu-i pasă că ne vede în noroi. Ne amintim de tine dragă soră, Cumnată , nașă, fică a cuiva, O boală grea te-a luat cu forța-n horă, Nu i-a păsat c-o roagă cineva. Și am rămas cu chipul tău în suflet O ramă prețioasă , un altar. Frumoasă dar tăcută, fără un sunet, Oricât ne-am tângui e în zadar. Autor: Marilena Perijoc


......NU TE VOM UITA NICIODATA AMORE STEFY .......FINA SI CUMNATA....

27 mai 2015

DOLIU ÎN POEZIE

E luna când e-n doliu poezia
 Căci tu poete ai plecat spre zei.
 Și numai teiul poartă bucuria
 De a-ți veghea odihna de atei.
 
 Iar din scânteia geniului pe ziduri
 Cu negru de cărbune scrijelit,
 Sub forma versului  în multe rânduri
 Povestea unui suflet s-a găsit.

În fâlfâit de aripi pleacă geniul
 Lacrimi lăsând peste pământ și tei .
 La catafalc rămas în umbră, omul,
Visează-un suflet risipind scântei.

 Spre seară poarta larg a fost deschisă,
 De zidurile reci ai fost scăpat.
 Povestea an de an va fi rescrisă,
 De muritori cu dor ești aclamat.
 
 Trimite-ne tu geniu o scânteie
 Să lumineze negrul dimprejur,
 Durere printre noi să nu mai fie

 Și totul să se facă de-un alb pur. 

Autor: Marilena Perijoc

13 mai 2015

PORŢI DESCHISE


O altă zi când îmi ascund răvașul
 Pe frunza pomului cu ramuri 13,
 Ce va rămâne-n veci singur urmașul
 Sădit din dor și lacrimi ce n-or trece.
 
 În fiecare an sunt porți deschise
 Și către cer se-nalță fluturi mii,
 Sunt gânduri ce le roagă iar pe vise
 Să mijlocească, spre a te -ntâlni.
 
 Și roata pare veșnic nemiloasă
 Deschide ciclic răni cu doruri vii,
 Ce ne-am dori să le-ncuiem în casă
 Și cheia s- aruncăm în bălți pustii.
 
 E încă o zi cu soare, arzătoare,
 Ce mistuie în flăcări inima,
 Pe trupul muritor arsura-l doare

 Și niciodată nu s-o vindeca.

Marilena Perijoc

11 mai 2015

CÂNDVA

Privind în ochii tăi mă regăseam,
"Alunecând"în blânda lor lumină,
La care-ntotdeauna mă-ntorceam,
Când toate-n jur mi se păreau străine..
Privind în ochii tăi mă linișteam,
Citind Iubirea-n"apa"lor senină,
Pe care numai eu o cunoșteam,
Căci o păstraseși numai pentru mine...
Privind în ochii tăi înțelegeam,
Ce însemna o bucurie,plină,
Pe care-atât de simplu o primeam,
În fiecare zi,numai cu tine...
Privind în ochii tăi nu mă temeam,
De nici un rău ce-ar fi putut s-apară,
Pentru că,fără vorbe,deslușeam,
Chiar în ascuns,tandrețe-ocrotitoare...
Privind în ochii tăi deja știam,
Tot ce doreai să-mi spui,fără cuvinte,
Căci în adâncul lor eu descifram,
Povești de fericire infinită...
Privind în ochii tăi abia-nvățam,
Ce-nseamnă,pentru prima dată,viața,
Când în surâsul lor îmi explicam,
Nedumeriri și visuri noi,speranțe...
Privind în ochii tăi nu mă-ndoiam,
De nici o vorbă sau de-un gând anume,
Căci adevărul-n care eu credeam,
Era în ei...și singurul pe lume...
Privind în ochii tăi,mă oglindeam,
Ca în seninul unei nopți de vară;
Dar pe atunci eu încă nu știam,
CĂ AMINTIREA LOR AVEA SĂ DOARĂ.

Adina Barbus

6 mai 2015

POVARA DORULUI

 Eu am plecat când voi erați copile
 Dar vă iubesc și acum la fel de mult
 Mi s-au sfârșit din viață clipe, zile,
 V-am părăsit  chiar dacă m-a durut.
 
 Și am știut că-n urmă o să ţineți
 Povara dorului pe umeri, trei,
 Renasc prin voi mereu în alte vieți
 Aproape să vă fiu mă rog la zei.
 
 Vă las în lume inima-mi jumate
 Să o îngrijiți și s-o păstraţi cu drag
 De mine de vi-i dor prin ea se poate
 Să-mi răsplătiți aşa, firescul prag.
 
 De o lăsați să fie sângerândă
 Și să se risipească-n gânduri mii,
 Cu o zvâcnire va pleca plăpândă
 În căutarea mândrei ciocârlii.
 
 Și atunci cu adevărat veți fi străine
 În lumea aceasta plină de nevoi,
 Dar firul dragostei legați ne-o ține

 De dincolo de nori, de vânt sau ploi. 

Autor: Marilena Perijoc

28 aprilie 2015

ANCORĂ FRAGILĂ

 Ne străduim în lume cât se poate
 Să avem faimă, funcții sau averi,
 Uitând de clipa când vom pierde toate
 Lăsând în urma noastră doar păreri.
 
 Și alergăm dorind să lungim timpul
 Pe care ne văităm că nu-l avem,
 Mândria noastră este însăși clipul
 În care actorii principali părem.
 
 Este așa fragil firul de ață
 Ce de pământ ne ține ancorați,
 Acum suntem veseli și plini de viață
 Iar peste o clipă către cer plecați.
 
 Să adunăm în suflet bogăție,
 E singura pe care o vom lua.
 Și de folos pe drum o să ne fie
 Deschizând ușa spre ce va urma.

  
Autor: Marilena Perijoc

27 aprilie 2015

Dramatic.

Comisarul şef Tudorel Pălici, din cadrul Penitenciarului Giurgiu, şi-a pierdut viaţa ieri, într-un accident de circulaţie pe DN 5 Giurgiu-Bucureşti, la ieşirea din Daia. 

Detalii pe site: http://www.giurgiuveanul.ro/stiri/dramatic-comisarul-sef-teodor-palici-plecat-la-plimbare-cu-bicicleta-si-fost-calcat-de-autoutilitara/#ixzz3YQbuthCD

30 martie 2015

CERUL,AICI,SEAMANA CU TATA

CERUL,AICI,SEAMANA CU TATA:Calm,daca nu apare cate un zgomot care sa-i perturbe poezia.Putin nelinistit,daca nu vine o limpezime prea apasata care sa-i adoarma spiritul.Agitat,cand luam lucrurile de la capat fara sa le gasim vreodata vreun final.Tandru,cand se uita la mine si ma striga cu un alint.Albastru,incredibil de albastru,cand lucreaza pe schimbul trei cu vesnicia cuvintelor si cu rimele incrucisate.Calduros,cand nu se gasesc solutii pentru a putea conserva lumina soarelui pentru zilele de iarna nimicitoare.Rece,cand pustiul acopera mai mult decat trebuie din peisaj.Viscolit,cand nu se uita nimeni in Sus.Inlacrimat,cand se uita fix in ochii Lui DUMNEZEU.Cenusiu,cand se lasa peste toate un fel de moarte si mai multe feluri de noapte.Sigur pe el,cand primaverile risipesc alb in ciresi innoindu-ne bucuria.Aritmic,cand inima nu stie daca sa mai ramana in corp sau sa se duca mult mai departe,unde numai propriul ei puls o mai poate gasi.Cuminte,cand pasii si gandurile gasesc drumul catre taceri dezghetate cu versuri.Visator,cand alarmele nu seamana cu nici un fel de regret si cand regretele nici nu incap pe lista de prioritati a mileniului ce trece.Speriat,cand parintii incep sa se stinga si cand lumanarile se incuie si ele in ceara topita atingand cu pleoapele micsorate ascunzisul frunzelor de Aprilie.Milos,cand tot ce ne mai ramane e doar El,privindu-ne de deasupra si o rugaciune ascunsa in buzunarul din dreptul inimii.Negru,cand vine doliul si trece strada pe rosu,in cautare de oameni pe care n-ar trebui sa-i lasam niciodata sa plece.Innorat,cand ni se aglomereaza sufletele de vesti proaste,cand nu mai distingem vorbele de lacrimi.Incruntat,cand oglinzile prin care priveste lumea se aburesc si nu mai pot distinge clar abisul,de singuratati marcate de inghetul palmelor.Rebel,cand nu mai vrea sa dea sansa nici unui"Ieri"sa aduca in prezent urmele pasilor anulati cu ceva decenii in urma.Obosit,cand datoriile fata de cei din jur sunt cu mult mai mari decat sansele de bucurie simpla.Bun cu mine,cand imi doresc sa inteleg ce se intampla si cand deschid ochii dimineata incercand sa pastrez ceva din Amintiri pentru a putea regasi o farama de suras.Inconjurat de fronturi indoliate carora nu li se poate opune si din care nu exista invingatori pentru ca uneori nu e nevoie de invingatori in lupta cu Viata.Grijuliu,intotdeauna.CERUL,AICI,SEAMANA CU TATA".


Adina Barbus

24 martie 2015

MÂNAT DE RĂU

 Poate ești mândru călcând în picioare
 Pe sufletul ce-o carte ți-a deschis.
 Și când te supără sau rău te doare
 Să-i amintești cum totu-i interzis.
 
 Nici nu îți pasă dacă-și duce chinul
 Cu fruntea sus sau mergând prin noroi,
 Te bucură să-i vezi amar declinul
 Ce îi marchează drumul cu nevoi.
 
 Și crezi că ai învins mințind odată
 Când scopul ți-ai atins în mod murdar,
 Uitând că ești și tu pe-aceeași roată
 Şi soarta închină zilnic un pahar.
 
 Ciocnind spre tine, eşti protagonistul,
 Ai rolul principal în filmul său,
 Ești dezarmat de zâmbet și de visul

 În care te amuzai mânat de rău. 

23 martie 2015

OCHIUL RĂULUI

E banul ochiul răului din tine
 Ce strălucește fals, fără valori,
 Și cu un lanț de el legat te ține,
 Nimic nu te mai scapă de strânsori.
 
 Uitat-am c-am venit în astă lume
 Cu-o bogăție de la Dumnezeu.
 De-ncearcă cineva să ne-o rezume,
Nu mai ştim ce e bine şi ce-i rău.
 
 Primit-am haina albă a biruinței
 Când am făcut popas pe-acest pământ.
 Am murdărit-o cu lipsa credinței
Şi-al banului molipsitor descânt.
 
 Să ne gândim că ne-om întoarce acasă
 Și  Tatăl ne așteaptă blând în prag,
 Ce-i ducem noi dacă azi nu ne pasă?

 Căci El pe Om l-a plămădit cu  drag. 

Marilena Perijoc

19 martie 2015

FALSE VALORI


În faţa altora purtăm o mască,
Uitând că trupul e făcut din lut.
Are menirea să îi păcălească
Pe cei ce-şi vând şi viaţa pe pământ.

 Și ne grupăm acum după palate
 Sau după mărci de haine și mașini.
 Uitând de mamă, soră, sau de frate,
 Ne căutăm iubirea prin străini.
 
 Facem confuzii și la sentimente
 De parcă inima s-ar fi împietrit,
 Căci bogăția pare să îmbete
 Banul te cumpără și te-a orbit.
 
 Nu te întrebi, de-l pierzi, câtă valoare
 Mai pune omul de la masa ta?
 Pe trupul cel clădit în lut și soare
 Tatăl ceresc l-o binecuvânta ?
 
 Se va muta râzând la altă masă,
 Fără regrete, iute te-o schimba!
 Rătăcitor de-ai fost, te-ntorci acasă

 Și cei răniți de ani, te-or aștepta. 
Autor: Marilena Perijoc

Floare nemuritoare

22 de petale,
O floare nemuritoare,
 Strălucind în lumi astrale
 Aproape de soare.
 
 Pe pământ o veșnicie,
 Doruri, lacrimi în cădere,
 Între stele bucurie
 De-așa revedere.
 
 O secundă-n astă lume
 Pune amprenta pe un suflet,
 Viața poate să-i transforme
 În tristeți și plânset.
 
 Într-o lume paralelă
 Frumusețe și armonie,
 O mireasmă de pansela
 Şi cântec de glie.


Marilena Perijoc 

18 martie 2015

22

22 de petale
 Și o floare călătoare,
 Străluciri ca de mărgele,
 Aripi zburătoare.
 
 Gânduri plutesc înălțate
 Către lumea dintre stele,
 Sunt în doruri îmbrăcate
 Și lucesc ca ele.
 
 Alergând la întâmplare,
 Căutând ceva pe cale,
 Tânjesc după o îmbrățișare
 Și cântă a jale..
 
 Artificii colorate,
 Tort, lumini și clar de lună,
 Către stele înălțate
 De-o minte bătrână.
 
 22 de ani lumină
 E distanța ce străbate
 Dorul, ce poartă o vină
 Nu vrea să mi te-arate.

22 de dorinţe
Toate acum realizate,
Sunt prinse într-o cunună
Pentru tine toate!

17 martie 2015

ÎN TĂCERE

După o vreme, găsești echilibrul
 Pe care alergând îl căutai.
 Și speri să fie acesta ultim, drumul,
 Ce-ţi va deschide o poartă către rai.
 
 Nu mai nădăjduiești la fericire,
 Doar liniște în suflet vrei să ai.
 Împarți în cale zâmbet cu iubire
 Și simți parfumul florilor de mai.
 
 Dar soarta îți arată o altă mască,
 O faţă nouă ce n-o cunoșteai.
 Ți-ai lăsat garda, știe să lovească
 În punctul cel mai slab pe care-l ai.
 
 O lacrimă prelinsă în tăcere
 Și un oftat în gând, înăbușit,
 O inimă ce n-a -ncetat să spere

 Că și necazul  va fi părăsit.

Marilena Perijoc

16 martie 2015

ÎNTREBĂRI


Când rămâi singur, te-ntrebi cu uimire
 Unde e granița între real și vis,
 Pe ce mai poți să pui azi prețuire,
 La fericire drumu-i interzis?
 
 De ce spun mulți că vor să te ajute
 Când țintuit te simți, fără ajutor,
 Și tâmplele de acum le vezi cărunte,
 Pe unde te-ai pierdut căzut din zbor?
 
 Cum e posibil ca în furnicarul
 Ce se foiește-n lume zi de zi,
 Să te împiedici și să simți amarul,
 Să țipi când nimeni nu te-o auzi?
 
 Problema e la tine sau afară
 De mână cu ajutorul ce-așteptai?
 Și gândul e plecat în altă țară,
 Nu poți decât să te-oprești și să stai!

  
Autor: Marilena Perijoc

10 martie 2015

DOAR...IUBIRE

Te-astept in visul meu,sa mai strabati,
Cu pas de stea:sa-mi spui doar"noapte buna",
Sa te privesc cu ochi inlacrimati,
De toate Amintirile ce-aduna,
Iubirea de candva-in planset lung...
Taceri hohotitoare-in cascade-
De ganduri care nu te mai ajung,
Cand Cerul unde esti e prea departe...
Si totusi te astept cu un cuvant,
Sa-mi amintesc de fericirea noastra;
De vremea-n care nu stiam ca sunt,
Si despartiri,taceri ce ne apasa,
Acum,cand nu mai poti sa mai strabati,
Decat in vis-prin clipe relative,
Sa te privesc cu ochi inlacrimati,
Ca nu gasesc o mie de motive,
De-a te opri aici,de-a fi la fel,
Ca altadata,cand mi-erai o lume;
Dar pleci in zori si-mi lasi acelasi"ger",
Ce nu-mi da voie nici sa-ti spun pe nume...
Si nici nu-ti amintesti ca te iubeam,
Cand nu stiam ce drum iti sta-nainte,
Pusesem sentimentele-n prim-plan,
Si fericirea ne-nsotea,cuminte,
Iar dragostea din noi era temei,
Pentru tandretea-aceea-ocrotitoare,
Ce-a insotit,o vreme,pasii mei...
Dar azi lipsesti...si pretul e prea mare,
Cand doar prin vise te mai pot vedea,
Caci departarea asta ne condamna,
La vesnice-ntrebari-si-oricat as vrea,
Tot nu gasesc raspuns-si mi-este teama,
Ca tot ce poti acum e sa strabati,
Cu pas de stea,un vis de"noapte buna":
Sa lasi in ochii mei inlacrimati,
Durerea Amintirilor ce-aduna,
Tacerea asta ce-o-mpartim la doi,
De cand tot Infinitul ne desparte...
Nu vom mai fi vreodata amandoi-
Dar TE IUBESC-si dincolo de moarte.(ADINA BARBUS-21.05(!!!).2014).

2 martie 2015

Dor de copilul meu


"Ma copleseste dorul
De copilul meu drag
Rog soarele si cerul
Sa mi-l aduca-n prag.
De este cu putinta
Il rog peDumnezeu
O singura dorinta
Sa-l strang la pieptul meu.
Mi-e dor de a lui privire
De glasul lui cuminte
Spunandu-mi cu iubire
Mama ...si alte cuvinte...
Of!...lacrimi cad pe fata
Si-astept visand mereu
Cand imi voi strange-n brate
Din nou copilul meu.
(de Lenuta Ignat-Dor de copilul meu)
In loc de "La multi ani"(cu sufletul obosit de atata durere si dor)azi,cand ai fi implinit 43 de ani , privesc Cerul si-ti spun Alinul mamei drag:Dumnezeu sa-ti odihneasca sufletul tau bun si curat in ostile ceresti ,alaturi de tata!

Lili Andrei

23 februarie 2015

FIUL BABEI DOCHIA

 Din adâncul somn natura
 Se trezește acum la viață,
 Este pusă  în postura
 De-a -mpărţi flori şi verdeață.
 
 Se agită în zbor spre soare
 Căutându-și cuibul casă,
 Păsările călătoare
 Și mesaj în cale lasă
 De la zeul Dragobete
 Fiul Babei Dochia,
 Fete si baieti in cete
Sus pe deal s-or aduna.
 
 Iubăreț nevoie mare
 Nașul cosmic cobora,
 Unind parcă la întâmplare
 Păsări, tineri, ce-ntâlnea…
 
Și pornind o sărbătoare,
Hora roată se-nvârtea.
Veselia-i a lui stare

Şi pe toţi îi molipsea.

Autor: Marilena Perijoc

9 februarie 2015

REÎNNOIM IUBIREA- În dar familiei Peptănaru

        

 Destinul ce ne-a pus inel pecete
 În zi de sărbătoare ne-a unit,
 Ca an de an, noi doi, de Dragobete,
 Să re-nnoim iubirea înzecit.
 
 Prin dragoste să ne îndrumăm copiii
 Și mai târziu nepoții ,scumpul dar…
 Vegheați mereu de fiul Babei Dochii
 Ce ne-a fost martor la Sfântul Altar.
 
 De sus, destinul ne  veghează bine
 Şi-n prag credinţa azi ne-a poposit.
 În suflet  tineri și curați ne ține,

 Exemplul nostru  va rămâne mit. 

Autor: Marilena Perijoc

2 februarie 2015

COSTUMUL POPULAR

Străbunii noștri cinsteau drag pământul
 Ce-i răsplătea cu roade pe ogor.
 Bumbacul alb îl mângâia şi vântul
 Care adia şi îl usca uşor.
 
 Și iscusința lor stă mărturie
 În portul nostru tradițional
 Ce peste ani cultura o ține vie,
 În frumusețe e fenomenal.
 
 În florile pictate-n ac pe ie
 S-a scris poveste plină de temei
 De multe veacuri se păstrează vie
 Și pentru ochi e cânt de clopoței.
 
 Pieptarul cel lucrat cu iscusință
 I-a încălzit în iernile târzii,
 Ele purtau sarică și catrință
 Motivele cusute păreau vii.
 
 Prin haine ce transmit blânde emoții
 Fără cuvinte omul a vorbit,
 La sărbătoare sau în fața morții,
 Cămașa o purtau ca pe un mit.
 
 Și respectau tradiții cu îndemnul
 Ca cei ce vin, să urmeze la fel.
 Costumul popular e însăși semnul
 Prin cele trei culori, ca un  drapel!

  
Autor: Marilena Perijoc

27 ianuarie 2015

PICĂTURA ROȘIE

 De  îți vorbește blând același sânge,
 Gânduri ascunse c-o mască pe chip,
 Minciuna însăși vrea să te subjuge
 În ochi ți-aruncă pumnu-i de nisip.
 
 Iar tu naivul nu îi dai crezare
 Niciunei voci ce-ncearcă a te  trezi.
 Le vezi pe toate o simplă întâmplare,
 În van se luptă unii a te păzi.
 
 Ba de-ndrăzneşte cineva să-ți spună
 Un adevăr ce-i mult prea dureros,
 Cu o privire ce-ar vrea să-l răpună
 Îi spui ca vorbele-i sunt de prisos.
 
 Doar picătura roșie contează,
 O simți prin vene și te-ncrezi în ea.
 Te răcorește, crește ca o oază

 Și strălucește veșnic ca o stea.

26 ianuarie 2015

POVESTEA DIN GRINDĂ

Zidită-i umbra lui sub temelia
 Bordeiului  ce trupu-i va feri.
 Și banul pus sub prag vrea bogăția
 S-atragă, magic, prin vii straluciri.
 
 Iar vatra arsă este astăzi semnul
 Că au trăit aici umili creștini,
 Ce-au respectat tradiția, îndemnul,
 Averea ce-au primit-o din străbuni.
 
 Pe pragul casei binecuvântarea
 Îi ocrotea de răul dintre lumi.
 Și peste el în brațe-și purta floarea
 Cu care va-mpleti mândre cununi.
 
 Bătrânii lor au pus o cărămidă,
 Unind doi tineri prin căsătorie.
 Povestea lor va fi sculptată-n grindă

 Și va  rămâne aici drept mărturie

Autor: Marilena Perijoc

23 ianuarie 2015

AURUL ALB

Era văzută aur alb al lumii
 Și prețuită ca un sfânt altar,
 Căci sănătate aducea mulțimii
 Și gust la hrană, pusă în sărar.
 
 Mirosul ei alunga duhuri rele
 Ce aruncau spre om cu boală grea.
 Bătrânii noștrii împleteau curele
 La biciul dintre ani și le alunga.
 
 Sub stratul gros ascundea bogăția
 Și tot săpând sperau a o găsi,
 Trăiau în suflete cu bucuria
 Că-n prag norocul le va poposi.
 
 Acum valoarea ei e gustul pâinii,
 Parfumul cel pierdut în univers.
 A amintirii roată smulge  spinii

 Și colții bolilor, opriți din mers.

Autor: Marilena Perijoc

22 ianuarie 2015

MI-AI FURAT IUBIREA

O, soartă crudă, mi-ai furat iubirea
 Când tinerețea aripi îmi punea.
 Și mai apoi râzând mi-ai luat menirea
 De-a mai primi ceva în viața mea.
 
 Încet, încet, dispare câte unul
 Din cei puțini care m-au admirat.
 De-a fost voit sau de pierdut-au drumul
 Îi înțeleg acum de ce-au plecat.
 
 Și casa ce vuia a fericire
 S-a transformat în al vieții mormânt.
Speranţa mea e un strop de iubire
Şi în genunchi mă rog pân-la pământ.

 Dar tânguirea mea atrage furii
 Și plictisește acum pe privitor.
 Când doare rău, perdeaua urii
 Cioplește vorbe grele din topor.
 
 Acum ce vei putea să smulgi din mine,
 Cu ce pedepse te vei amuza?
 Sunt singură și nu mai am suspine,

 Îmi iei singurătatea? Te-aș scuza! 

Autor: Marilena Perijoc

21 ianuarie 2015

GANDURI CATRE...

1.N-am sa stiu de azi va e mai bine,
Insa stiu ca scopul v-ati atins;
De-ati dorit,cand m-ati ales pe mine,
Sa"plec",bucurati-va:ati invins...
2.Umbra sa mai am nu se mai poate,
Nici sa trec de ziua de Atunci...
Si de-aceeasi disperata noapte,
Ce-a deschis in urma-mi rani adanci...
3.Nu asa"a fost"sa se intample;
Faptelor le caut inteles;
"Noaptea"m-a atins deja la tample,
Nu mai sunt...caci nu mi-ati dat de-ales.
4.Nu-nteleg de ce tocmai pe mine,
Insa stiu ca m-ati lovit in plin;
Tot ce-am construit e in ruine,
Caci mi-ati hotarat un alt destin...
5.Si mi-ati luat si ceea ce,se poate,
Ar fi fost o sansa,de-a mai fi-
Ultima...de-a nu fi azi departe,
Insa,numai clipele pustii,
6.Insotesc durerea mea deplina,
Pentru-acei ce stiu ca m-au iubit...
Caci de-a fost cumva sa am vreo vina,
E c-am vrut s-ajut...dar am"platit"...
7.Cu aceasta trista"intamplare",
Dupa care n-a mai fost nimic;
Numai semne mute de-ntrebare,
Si al vostru suflet...mult prea mic...
8.V-ati dorit ca mie,-aceasta viata,
Sa imi fie scurta-orice-ar fi...
Doar un"Nu"fatal,si-o dimineata,
De cosmar...sunt tot ce-ati vrut a fi...
9.Sa-mpliniti...si nu stiu ce masura,
Ar putea sa puna un"egal",
Unei hotarari-si nu cu ura,
Va vorbesc...dar ar fi fost"banal",
10.Doar un"da"-de s-ar fi putut spune,
Insa...stiti prea bine-nu s-a vrut...
Chiar n-am inteles de ce anume,
Insa...mai conteaza ?.NU MAI SUNT !
11.N-am sa stiu de ce m-ati vrut pe mine,
Nici nu pot afla acel motiv,
Insa sper ca astazi va e bine:
Cum doreati:lipsesc.Definitiv.
V-ati facut din asta ideal...
Constiinta insa-i pas...fatal.(Autor:ADINA BARBUS-19.01.2015)

19 ianuarie 2015

~TIE~...

1.Dincolo de tot ce se mai vede,
Mie mi-este dat sa vad mai mult;
Iti si spun si poate ma vei crede,
Ca te vad si-n vorbe cand te-ascult...
2.Nu gasesc cuvinte,n-au valoare,
Nu pot spune cum te vad ca esti:
Cea mai draga lacrima de soare,
Ce si-acum in suflet mi-nfloresti...
3.Nu conteaza daca timpul trece,
Sa nu-l crezi nici daca-l simti trecand-
Imi doresc,sa poti a intelege:
Numai tu imi esti...in orice gand.
4.Caci te vad in zi,te vad in noapte,
Spusele,cand dormi,ti le aud;
Si-ti acopar visele cu soapte,
Amintindu-ti clipe din trecut,
5.Care-mi dau o mie de motive,
Sa incerc sa te conving,cand spun:
Nu exista"nopti"definitive-
Orice-ar fi,in preajma ta raman.
6.Sufletul si astazi imi e"casa",
Pentru tine...chiar de mi-am"ascuns",
In cuvinte...dragostea ramasa,
Din toti anii adunati"in plus",
7.Dintr-o zi...dar n-am sa fiu departe:
Am sa vin...cand vrei sa ma gasesti;
Unii nu-nteleg,asa e,poate:
Cum"sa fii",cand tu de fapt...lipsesti.
8.Insa tu-ntelegi...din ce se vede,
Mi-esti fereastra-n timpul viitor,
Care mi-a fost luat...dar ma vei crede,
De-am sa-ncerc sa-ti iau putin din Dor:
9.Cu lumina bucuriei noastre,
Ce-as dori-o-n tine inflorind-
Chiar de locuiesc in"zari albastre",
Doar ca...TE IUBESC...e tot ce simt.(Autor:ADINA BARBUS-18.01.2015).

18 ianuarie 2015

DORUL RUPE SUFLETUL


 Și vine an de an o zi anume
 Când dorul rupe sufletul din noi.
 E vesel  și mereu e pus pe glume,
 Nu-i pasă că ne vede în noroi.
 
 Ne amintim de tine dragă soră,
 Cumnată , nașă, fică a cuiva,
 O boală grea te-a luat cu forța-n horă,
 Nu i-a păsat c-o roagă cineva.
 
 Și am rămas cu chipul tău în suflet
 O ramă prețioasă , un altar.
 Frumoasă dar tăcută, fără un sunet,
 Oricât ne-am tângui e în zadar.
 
Autor: Marilena Perijoc

17 ianuarie 2015

PLECAT PE POARTA NEMURIRII


                      In memoria Dani Adrian 
 Iubitul meu din clipa care a fost
 Sortită pentru noi în astă viață
 Voi face o odă, spusă pe de rost
 Să îmi aline sufletul prin ceață.
 
 M-ai înălțat pe culmea fericirii,
 Cu dragoste mereu m-ai răsfățat
 Și te-ai pierdut pe poarta nemuririi,
 Dar singur de aici tu ai plecat.
 
 Oricât încerc să bat în astă poartă
 N-o pot găsi să te cer înapoi.
 Sunt doar o mică și umilă fată
 Rămasă singură în vânt și ploi.
 
 Te voi purta în suflet pe vecie
 Și când voi da de greu în drumul meu,
 Voi ruga visul să mi te reînvie
 Să păcălesc o clipă dorul greu.


Autor: Marilena Perijoc

16 ianuarie 2015

Amintirea lui va deveni o comoara

25.06.1987-05.06.2011




 Silviu Cizmas s-a nascut la data de 25 iunie 1987, avandu-l ca frate geaman pe Paul, de care s-a nascut la o diferenta de 5 minute.
         Impreuna au fost minunea parintilor Ioan si Silvia. Acasa i-a asteptat sora lor mai mare Adina, care a avut grija de ei intotdeauna.
         Nedespartiti, au urmat Scoala Generala Nr. 18, Liceul Henri Coanda iar apoi Facultatea de Informatica.
         Cu toate ca oamenii i-au confundat intotdeauna, personalitatile lor au fost foarte diferite.
         Silviu a avut un suflet cald, generos si intotdeauna era langa ceilalti cand aveau nevoie.
         A avut o inteligenta uimitoare, un umor iesit din comun, o energie si pofta de viata rar intalnite.
         A facut o pasiune pentru masinile lui si viitoarea lui casa, pe care a planuit-o in cel mai mic detaliu. Un alt lucru care ii aducea fericirea, erau copiii si joaca cu ei.
         A fost persoana pe care oricine dorea sa o aiba in preajma, insufletea orice incapere printr-o singura gluma.
         In scurta lui calatorie in aceasta viata, a cunoscut multe bucurii si realizari, pe care alti oameni nu ar fi reusit sa le obtina intr-o viata intreaga. Toate aceste lucruri le-a facut in speranta de a-si gasi marea dragoste, care a ramas neimplinita.
         A lasat in urma o mama indurerata, un tata de neconsolat, o sora care ii era a doua mama, si sa nu uitam de sufletul lui pereche Paul, alaturi de care formau un intreg.
         Rudele, prietenii si cunostintele il vor pastra in sufletele lor, si astfel, el va trai vesnic. Amintirea lui va deveni o comoara pentru noi toti.
         Silviu, te-am iubit, te iubim si te vom iubi mereu!

Silvia Cizmas

15 ianuarie 2015

Intre bucurie si tristete

Astazi este o zi a bucuriei, ziua cand a coborat pe pamant Luceafarul poeziei romanesti si ziua cand am aratat cititorului noul meu volum de poezie “Litere din nisip”.
 Volumul a aparut la sfarsitul anului 2014 la Editura Sfantul Ierarh Nicolae din Braila cu sprijinul financiar al Primariei si al Consiliului Local al Municipiului Giurgiu. Pe langa poezie contine o prefata semnata de poeta si scriitoarea Dunia Palangeanu, ilustratie Daniel Grecu, coperta Ana Maria Perijoc si ca postfata aprecieri literare la adresa creatiilor mele semnate de Dunia Palangeanu si Mariana Minca.Nu exista cuvinte care sa exprime multumirea mea fata de toti cei mentionati mai sus si fata de cei care m-au sprijinit la aparitia acestei carti, pentru ca ele sunt prea mici in comparatie cu recunostinta si pretuire mea.

Dupa cum spuneam se anunta o zi a bucuriei dar a inceput cu o veste care pe mine m-a durut si m-a scandalizat totodata, vestea ca sunt oameni care considera ca pe facebook poezia postata de o persoana pentru prima data pe o pagina ii apartine…Exista pagini pe internet care preiau anumite poezii fara a specifica autorul si admitem ca o fac numai din durere sufleteasca si fara o rea intentie, dar daca sunt rugati sa specifice autorul si nu vor, ba mai mult iti raspund oarecum zeflemitor ca trebuie sa aduci dovezi ca iti apartin versurile altfel esti doar o persoana care vrei sa te afirmi cred ca se trece in altceva…

Povestea relatata mai sus se refera la Adina Barbus, cea pe care o cunoasteti, ale caror versuri v-au incantat pe paginile mele si care are un stil al ei neconfundabil de a scrie.Eu cred ca noi toti cei care o citim si care ii suntem recunoscatori pentru ca ne-a incalzit sufletul cu ceva suntem dovada, ca volumul pe care l-a tiparit de poezie poate fi o dovada si ca nu ar trebui sa facem astfel de afirmatii care nu fac altceva decat sa adanceasca o suferinta…pentru ca Adina este atat de dezamagita incat simte ca nu trebuie sa mai posteze nimic…si oricare dintre noi am primi un astfel de raspuns am proceda la fel…

Facand referire la pagina respectiva, o pagina care este deschisa in memoria unei finite plecate dintre noi si din respect pentru aceasta fiinta nu dau nume am gasit acolo si versuri care imi apartin fara a fi specificat autorul si ma intreb oare si eu voi primi acelasi raspuns? Sau va trebui sa aduc dovezi ca imi apartin?
Personal am o mare durere in suflet , aceste discutii si proceduri nu isi au locul mai ales daca pretindem ca am simtit durerea pierderii unei persoane dragi, ar fi ca si cum am intina acea memorie si ele fiintele care locuiesc printre ingeri nu merita sa auda aceasta rautate oameneasca…Din dragoste si respect pentru ele ar trebui sa le pastram memoria vie intr-un mod cinstit si curat. Eu postez si scriu chiar si la cerere pentru voi cei care traiti aceasta durere, va regasiti si va bucurati cu versurile mele, singura recunostinta pe care o astept este sa nu fiu pusa in fata unei astfel de situatii cand mi se cere dovada scrierii unei poezii. Puteti distribui orice poezie cu rugamintea de a specifica autorul pentru a nu se ajunge intr-un astfel de punct cand iti doresti sa te opresti si sa nu mai postezi nimic pe internet…
Sau daca considerati ca aceasta pagina sau ce postam aici nu sunt de folos va rugam sa ne anuntati si ne retragem…

Ce i-am putea spune Adinei Barbus, care ar fi mesajul vostru?


7 ianuarie 2015

"UNUI INGER"

"Iubire sfanta,"buna dimineata"
Te-astept cu rasaritul ca sa vii
Cu roua din priviri iti mangai fata
Si te privesc in clipele tarzii.
Din vise,cand in ochii tai se joaca
Luceferi ce-ti prind chipul in culori
Si gandurile vor sa se intoarca
Sa-mi stearga cu iubire acest dor
Ce-n lipsa ta dezleaga,trist,izvoare
De lacrimi ce se impletesc tacut
Cu amintirea ta ce inca doare
De-atata timp de cand nu te ascult
Iubire sfanta,dimineata buna
Te mai astept sa vii din Infinit
Si,tandru,sa-mi soptesti doar"noapte buna"
Sa nu cumva sa uit cat m-ai iubit
Caci,vreau,de poti,sa-mi iei si azi suspinul
Ramas in urma ta de cand nu esti
Caldura zambetului si seninul
Din suflet,sa-mi oferi...Ma mai iubesti ?".


Autor: Adina Barbus

6 ianuarie 2015

Odihna vesnica!



Suntem cu sufletul alaturi de Ela Nicolau care deplange disparitia din aceasta viata a mamei sale.Sincere regrete familiei indurate!
Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

5 ianuarie 2015

FERICIRE DEPLINĂ

Averea toată le era pământul
 Și datina rămasă din străbuni.
 Se încălzeau cu vreascuri și cu cântul
 Și ca podoabă ei purtau cununi.
 
 Se pregăteau de sfânta sărbătoare
 Spoindu-și casa dragă-n var și lut.
 În jurul mesei mici cu trei picioare,
 Bătrâni și tineri, toți au încăput.
 
 Pe masă o mămăligă și-o tigaie
 Era festinul care-i răsfață.
 În horna focul mirosea  a paie,
 De boală și de rău îi curăța.
 
 Și fericirea lor era deplină
 Chiar dacă multe poate le lipseau.
 Aveau credință, dragoste divină

 Ce-n suflet cu iubire îi umpleau. 

Autor: Marilena Perijoc

3 ianuarie 2015

Odihna vesnica!



Alergam grabiti print timp , ne bucuram sau lacrimam si dincolo de secunde sau de oamenii intalniti ne ramane dorul…dorul dupa o persoana ratacita pe o alta cifra a ceasului…

Astazi suntem cu sufletul alaturi de Lili care trece prin chinul de acum un an cand Marin sotul ei  a plecat pe un alt drum, drumul catre steaua lui Alin…si este cumplit ca in aceeasi luna sa traiesti an de an durerea pierderii celor mai importante si mai dragi finite din viata ta.


Ne rugam astazi pentru sufletul lui Marin ca  Dumnezeu sa ii ierte greselile si sa il odihneasca intr-un colt din gradina Sa si pentru Lili sa o intareasca si sa o sustina in drumul pe care il mai are de parcurs!