In cautarea sinelui

Directioneaza 2% catre Asociatia "Exista viata dupa doliu"

View more PowerPoint from Exista viata dupa doliu

Anita Moorjani: O experienţă în apropierea morţii

Slabiciune

Sunt momente cand simti cum o mana nevazuta te apasa,iti provoaca atata suferinta incat cedezi,simti ca nu mai poti suporta si fugi…departe de toata lumea,undeva in confortul casei tale ,asteptand…Speri ca o sa treaca,stai acolo inchis si fara vlaga cu ochii tinta la un punct ce troneaza deasupra ta in tavan…punct pe care il privesti mirat pentru ca ai mai stat de multe alte ori fix in acel loc dar nu l-ai observat…Doar el te-a studiat in tacere,el iti cunoaste fiecare gest,fiecare slabiciune,fiecare lacrima…si iata ca acum cand il descoperi tu,il privesti mirat…
Iti arata ca intr-o oglinda toate temerile tale pana cand simti cum o caldura de invaluie,se amplifica,incepe sa te arda…focul maniei ii ia locul calmului aparent si nu mai poti astepta…
Deodata camera aceasta atat de familiara te sufoca,nu mai poti suporta si simti nevoia sa evadezi,sa stingi flacarile ce ti-au mistuit inima si fugi…undeva afara…sa te arunci in apa lacrimilor tale si sa te stingi in ea…sa inoti in valurile zapezilor si sa te ingheti in ele,sa te contopesti cu picaturile de ploaie si sa te planga ele…

Si inaintezi fara nici o tinta prin furtuna gandurilor cautand ceva ce nici tu nu stii…stii doar ca ai vrea sa poti sa deschizi ochii si sa te trezesti incalzindu-te la soarele caldut al sufletului tau agitat …si mereu in cautare…

Jocul vietii

Uneori ai impresia ca esti calit in focul iute al durerii si nimic din ceea ce iti ofera viata nu te mai poate surprinde.Pasesti inainte jongland printre secundele timpului,jucandu-te cu el,asteptand provocarile…
Te distrezi facandu-le fata si te intristezi pentru fiecare infrangere…Esti un jucator pe tabla vietii si oricat de mult iti doresti sa castigi jocul,uneori trebuie sa gusti din dezamagirea pierderii pentru a te cali,pentru a evolua,pentru a invata…
Rand pe rand schimbi masti si imparti zambete in functie de starea celor ce ii ai ca adversari la aceeasi masa de joc a vietii.
Se intampla sa obosesti si sa vrei sa fii tu…sa-ti scoti masca si sa-ti arati chipul ,adevaratul tau chip,celui pe care la un moment dat destinul ti l-a pus pe scaunul din fata…
Si fara sa incerci sa convingi de ceva te simti liber,descatusat..o senzatie de bine care te invaluie…esti tu…adevaratul tu…pana realizezi ca in betia acestei amagiri ti-ai pus sufletul pe tava si ai divulgat adversarului toate secretele…Ce hotaraste el sa faca cu ele?Alungi acest gand cu aceeasi repeziciune cu care iti pui la loc cea mai apropiata masca si ramai in asteptare macinat de regrete…
Si te intrebi de ce esti condamnat atunci cand porti o masca?
Pentru ca nu faci altceva decat sa iti ascunzi cicatricile lasate de suferinta si sa pari mai puternic.
Stii ca nu trebuie sa-i arati niciodata adversarului toate slabiciunile tale fiindca te va lovi cu zambetul pe buze intr-un moment cand tu nu te vei astepta…Vei face fata dezamagirii dar vor ramane urmele regretului…

Labirintul gandurilor

Ce crunta e durerea
Ce prinse-a inunda,
Nu ti-a cerut parerea
De-o vrei in viata ta.

Ca gerul te usuca
Si focul te mistuie,
Iar tu ca o naluca
Ce oglinzi lustruie
Esti prins in labirintul
Ce vrea a –ti deforma.
Si-ti pierzi discernamantul
“Ce-i bun in viata ta?”

La trante azi cu vantul
Ce canta a vreme rea,
Iti face feste gandul:
“Ce faci cu viata ta?”

Oricat incerci de bine
Si vrei a ordona
Gresesti si azi si maine…
Nu poti a te-ndrepta.

Si capul ti se-nclina
Ascunzi privirea ta,
Mai speri la o lumina
Sa te ghideze ea.

Amprenta

Cand oboseala mintii mele
Amprenta vrea a isi lasa,
Sa evadez as vrea din ele
Si sa ma vad in lumea ta.

Si chipul ce-mi zambea odata
Linistitor si insistent,
Sa ma convinga ca-asta roata
Ma-nvarte catre un prezent.

In care eu am o valoare
Si multe-n dar de oferit.
Nu sunt o simpla muritoare
Ce m-am nascut in infinit.

Un rost am si eu azi pe lume
Chiar de nu pot a il vedea.
Si vor veni vremuri mai bune
Odata si pe strada mea.

Si sa ma pierd in aste brate
Ce linistea mi-au dat mereu,
Sa ma incarc acum din astre,
Puterea, mi-o da Dumnezeu!

"Acum stiu, am aflat si eu... " de Nicolae Steinhardt

Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.



Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.
Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.




Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare aorgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.

Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean.Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne , poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.

Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre.

Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart ... este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea,oricecautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu... "
Nicolae Steinhardt

Echilibrul

Sunt cu-n picior in aer
Incerc a ma-ndrepta.
Si pasul sa-l pun ager
Spre-a ma echilibra.

In fata mea,adanca,
Fara sa-i dai de fund,
Prapastia naluca…
Ce sta la mine-n gand.

Si stau pe a ei margini
Si vreau a incerca,
Iar pasul ce il fac
Sa fie drept as vrea.

Stiu ca depind de mine
Ce cale vreau a lua,
Un pas doar inainte
In hau m-ar arunca…

Iar de tin drept piciorul
Si il opresc in vant,
Mi-as tine echilibrul
Ramasa pe pamant.

Iar mintea-mi joaca feste
Incearca a ma fenta,
Imi pune in balanta
Dureri din viata mea.

Ma lasa apoi pe mine
De pot a accepta,
Ca pasul inainte
Mai poate astepta…

Scriu

Scriu cât de mare avânt am retrăit în mine
Cât de nemilos fost-am rănită-n sine...
Şi scriu cât de puţin am fost în ochi privită
Îmbrăţişată, înţeleasă şi iubită.

Scriu câtă dragoste-n inimă mai am!...
Câte poveşti am strâns doar într-un an...
Câte rezerve de nădejde mi-au rămas
Şi câte taine stridente fără glas.

Scriu cât de mult aş vrea să se oprească
Şi totodat’ neîncetat să crească...
Durerea şi iubirea la un loc,
Sădite-n al inimii boboc.

Şi tot mai scriu şi peste mine scriu
Cât timp aici vremea mă ţine viu...
O lecţie de viaţă m-a înălţat în zbor
Şi m-a-nvăţat în timp durerea să-mi ador...

frag. SCRIU! vol. IZVOARELE VIEȚII (2009)
autor ADINA-CRISTINELA GHINESCU

Reţetă pentru rănile care nu se văd (Healing the unseen wounds ) Part 2

Reţetă pentru rănile care nu se văd (Healing the unseen wounds ) Part 1

La Tine mă opresc [Suflu angelic] - versuri de Adina-Cristinela Ghinescu

In amintirea celor dragi care ne-au parasit

Va readuc in gandurile voastre pe Florin si faptul ca in 14 febr. se vor implini doi ani de la moartea lui.
Odihneste-te in pace, suflet iubit

Carmen

Iubirea

Astazi pamantul e o inima mare
Si dragostea lumineaza in ea.
La voi in cer e sarbatoare
Va incalziti in lumina sa.

Este deschisa acuma calea
Ce duce in sus catre lumea ta.
Caci doar iubirea cea ca o floare
Deschide usa spre-a ne putea vedea.

Noi muritorii privind la ceruri,
Vedem zambindu-ne acum dintre nori,
Ochii cei dragi din alte vremuri
Raze aruncand catre muritori.

Pentru o clipa suntem aproape,
Iubirea e cheia ce-a descuiat
Poarta cea mare si impietrita
Cu lacat mare si greu azi legat.

Universul ne sprijina in tot ceea ce gandim

Unii dintre noi ne cream masti. Altii ne construim carapace

Iesi din starea de negare
Obiectiv: Simte-ti suferinta si priveste-o ca pe un semnal de alarma.
Strategie: Renunta la masca ta. Deschide-ti inima. Cunoaste-ti sentimentele si impartaseste-le cu ceilalti.
Adevarul – dur, dar important – este ca nu te poti vindeca, pana nu-ti recunosti suferinta, frica si rusinea. Nu te poti vindeca, pana cand nu-ti mai ascunzi sentimentele negative si nu te mai prefaci ca esti fericit atunci cand nu esti. Ca sa fii fericit, trebuie sa fii autentic. Trebuie sa-ti dai masca jos si sa fii real. Trebuie sa iesi din ascunzatoare.
Suferinta este un semnal de alarma. Prin urmare, sa-ti simti si sa-ti recunosti suferinta reprezinta primul pas al procesului de vindecare. Orice te impiedica sa-ti simti durerea si sa-i descoperi sursa este un act de negare. Este o incercare de a ignora chemarea inimii si a sufletului catre trezire si vindecare.
Toate dependentele/obsesiile sunt o forma de negare. Iti anesteziaza durerea sau te ajuta sa scapi de ea. Atata vreme cat esti dependent, nu simti profunzimea suferintei si nu esti motivat sa o vindeci.

Paul Ferrini

http://eulinterior.blogspot.com/2012/02/unii-dintre-noi-ne-cream-masti-altii-ne.html

Existi pe Pãmânt numai pentru tine!

Te afli aici, pe pãmânt, pentru a-ti supraveghea propria evolutie si nu pe a altora. Este inutil sã-ti folosesti energia pentru a-i judeca si a-i dirija pe altii. Existi pe pãmânt numai pentru tine.

Pãmântul sau societatea îsi mãsoarã gradul de dezvoltare dupã cel mai slab individ, tot asa cum un lant e la fel de puternic ca cea mai slabã verigã a sa. Multi afirmã cã existã evolutie pe pãmânt, cã lumea în ansamblul ei evolueazã. Totusi, ceea ce vedem în jurul nostru demonstreazã contrariul. Farmaciile, spitalele si azilurile se înmultesc, oamenii sunt tot mai bolnavi, au reale probleme fizice, sursele de informare în masã (televizorul, radioul, ziarele) ne prezintã zilnic noi si noi atrocitãti… Oare toate acestea reflectã evolutia?

Omul are dreptate sã fie nesatisfãcut. Aceastã insatisfactie o trãiesti si tu, probabil, în prezent. Stii cã existã în tine un vid pe care încerci în mod constant sã-l umpli. Dar cauti oare în locul potrivit? Nu trebuie sã privesti în jurul tãu, ci în tine.


Lise Bourbeau


http://totulpentrusuflet.wordpress.com/2012/02/06/existi-pe-pamant-numai-pentru-tine/

Lacrima de pe obraz

Atunci cand soarta m-a lovit
M-am grabit a ma ridica.
Pentru copii eu mi-am dorit
Pe lumea asta a ramanea.

Si din iubire pentru ele
Mi-am sters lacrima de pe obraz,
Sa nu simta clipele grele
Cu care viata-mi face haz.

Am vrut sa le ofer iubirea
Ce-o simt mai mult-cat pentru doi!
Dar n-am atras decat uimirea,
Nemultumiri si vant si ploi.

Si cand furtuna ma loveste,
Oricat de drept vreau a pasi,
A ei rafala ma razbeste,
Din drum ma va incetini.

Atunci mai mult ca niciodata
Simt lipsa ta si-as vrea sa vii.
Si cu a ta judecata
Sa ma certi sau sa ma sustii.

Sa impartim in doi povara
Ce-i mult prea grea adeseori.
Si mana-n mana prin camara
Cu liniste ,ce-ti da fiori.

ELOGIU IMPERFECTIUNII

O,tu imperfectiune,vrajmasa absolutului,
Aparuta demult inaintea lutului,
Stapana eterna a universului
Ce izvorasti din sufletul pamantului,
E timpul ca in viitor
Sa-ti etalezi lumina tuturor.
Si ordinea sterila din veci divinizata
Sa te accepte marea doamna ca pe o surata,
Caci fara tine nu ar exista,
Nimic din asta lume nu ar fiinta
Nici viata si nici moarte,
Nici adevar si nici dreptate,
Pamantul ar parea un teatru –nchis
Lipsit de poezie si de vis.


Florin Sorin Craioveanu

http://www.scribd.com/doc/26556970/Florin-Sorin-Craioveanu-Soarele-Vietii-Noastre-Pusi

Plaja pustie

Pasesc ingandurata pe plaja acum pustie
Cu nostalgie in suflet si zambet fals pe chip.
Si deznadejdea ar vrea acum sa reinvie
Trecutul perindat prin minte ca un clip.

Si valurile-mi canta o melodie trista
Caci prin a lor putere,durerea mi-o percep.
As vrea sa pot sa nu fiu pesimista
La rolul asta dau acum cat ma pricep.

As da orice sa pot sa imi schimb rolul
Si piesa-n care joc sa ma schimbe si ea,
Sa pot sa-aleg din roluri de tot felul
Cum as vrea eu sa fie viata mea.

Regizor mi-e destinul si-a scris-o pentru mine,
Refuza sa modifice la ea ceva.
Sunt obligata sa imi fac jocul bine
Ca cei ce ma privesc,sa poata invata.

Si-atunci dezmeticita pe-o scena de pe-o plaja
Unde cortina demult s-a ridicat,
Imi port agale pasii de parca acum o vraja
In valurile vietii grabit m-a aruncat.

Iar eu neputincioasa incerc s-o scot la capat
Si sa arat la public ce bine pot juca.
Si cand se va sfarsi aplauzele ropot
Arata ca si -n drama te mai poti bucura.

Când eram mică....

Când eram mică, obişnuiam să-l întreb pe bunicul...

"Bunicule, de unde vin oamenii şi când nu mai sunt, unde merg ei?", iar el îmi răspundea de fiecare dată la fel de frumos, calm şi plin de căldură...făcând rotocoale de fum, din ţigările lui Mărăşeşti...

"Zânuţa mea, oamenii vin din suflet. Acolo se nasc ei. Sunt aşa, asemeni unor licurici în noapte care încep să strălucească şi noi, acolo în sufletul nostru îi simţim pe toţi. Fiecare om e o scânteie în inima noastră, draga mea. Fiecare are un loc numai al lui şi pe fiecare îi simţim diferit, altfel. Când oamenii pleacă, lumina lor rămâne în noi, iar ei, devin stele! Uite, vezi, acolo sus, cerul e plin de oameni, iar ei strălucesc pentru noi..."

"Şi când ne e dor? Îi mai vedem?"

"Bineînţeles! Nu ţi-am spus că ei locuiec în noi? De acolo, nu îi poate lua nimeni. Când ni se face dor, ne atingem inima, închidem ochii, iar ei vor reveni de oriunde sunt...Doar pentru noi."

Şi atunci, am înţeles că în viaţă, cel mai important este să avem grijă mereu de casa în care ne locuiesc emoţiile, sentimentele, visele şi oamenii dragi. pe unii dintre ei, îi avem acolo dintotdeauna, iar pe alţii, îi descoperim în viaţă cu aceeaiaşi emoţie cu care ne-am regăsi pe noi înşine după mult, mult timp... Este ca şi când ţi s-ar ciocni sufletul absolut întâmplător de un alt suflet şi ai ştii, încă de la prima atingere că acel om se află acolo doar pentru tine...dintr-un motiv sau altul.


Ramona Sandrina Ilie

A fost în lumea de dincolo, unde o aşteptau doi îngeri

Anca C. are 20 de ani, iar în această vară a absolvit cu brio unul dintre liceele bucureştene. Este, evident, prea tînără pentru a înţelege problemele pe care ni le oferă viaţa. De curînd însă, a trăit o experienţă despre care nu credea că este posibil să i se întîmple tocmai ei.
„Nu sînt o fire friguroasă, căldura îmi place foarte mult, fiindcă mă pot îmbrăca lejer în tricouri cu mînecă scurtă, în fuste, în haine subţiri. Acest lucru am continuat să îl fac şi după 1 septembrie, deşi vremea se răcorise, în unele zile fiind chiar frig. Eu însă nu simţeam acest lucru, îmi era bine şi timp de două săptămîni am continuat să mă îmbrac foarte subţire, ca în august.
In jurul datei de 10 septembrie, am început să simt tot mai pregnant un frig lăuntric, şi orice făceam nu îmi trecea. Ziua făceam duşuri fierbinţi, noaptea mă înveleam cu trei pături, dar starea mea nu se îmbunătăţea cu nimic. După cîteva zile, în noaptea de 15 spre 16 septembrie, am simţit că iau foc. Intregul organism îmi ardea nefiresc, nu puteam să ţin ochii deschişi, mă dureau pieptul, abdomenul, capul şi îmi venea parcă să leşin. Nu i-am spus mamei ce simt, crezînd că pînă a doua zi îmi revin. Cînd m-am trezit a doua zi, în jurul orei 12.00, îmi era şi mai rău. Imi aduc aminte doar că mama s-a speriat foarte tare, strigînd: «Anca, ai 40 de grade!»


Autor: Ingrid Baciu


http://www.lumeamisterelor.com/rubrici/extrasenzorial/a-fost-in-lumea-de-dincolo-unde-o-asteptau-doi-ingeri/

Adevarul lui “Tu”

Daca iti faci griji pentru ziua de maine, este evident faptul ca viata iti va oferi o zi de maine plina de „griji”. Ceea ce tu emani, se intoarce la tine. Fara urma de eroare. Si stii de ce primesti tristete cand tu emani tristete? Pentru ca viata te iubeste! Liberul arbitru lucreaza pentru tine neincetat, chiar daca tu nu doresti sa folosesti acest cadou intr-un mod constient. Esti o fiinta cu putere de creare, care isi construieste singura drumul prin meleagul fizico-existential.
Iti propun acum sa aducem in discutie, in cateva cuvinte, ceea ce oamenii au numit „legea atractiei”. In jurul acestui subiect s-au emis numeroase teorii, care au dus omenii catre control, manipulare sau interese ascunse. Se spune ca suntem ceea ce am gandit. Partial adevarat. Se spune ca suntem ceea ce am simtit. Partial adevarat. Se spune ca suntem ceea ce a ales Sufletul sa fim. Partial adevarat. Eu va spun un Mare Adevar, care pe mine m-a cutremurat: suntem Totul. Suntem motivul pentru care Totul nu are nevoie de motive pentru a exista. Daca suntem doar „ceva”, ne limitam profund in existenta. Noi cream incontinuu prin gand, prin sentiment si traim constant ceea ce alege Sufletul. Noi suntem fiinte tripartite si am creat o lume a relativului in care fizicul, mentalul si spiritualul se impletesc pentru a experimenta calatoria catre Casa. Totul este de un camp de energie care sustine Ansamblul Existential.

Catalin Manea
http://totuldinintreg.com/630/adevarul-lui-tu/

Trairea si "evitarea" doliului

Popular se spune sa nu plangem dupa batrani pentru ca "si-au mancat malaiul, si-au trait traiul" si nici dupa copiii mici pentru ca "ei sunt niste ingeri, pentru ca n-au ajuns sa fie pacatosi". De cand putem vorbi de doliu sau mai bine spus de cand putem sa incepem sa ne pregatim pentru doliu?

Exista doua situatii: atunci cand moartea survine prematur si atunci cand trecerea in nefiinta este una asteptata, ca urmare a bolii de care sufera persoana. In prima situatie este vorba de o accentuare a traumei persoanelor ramase in viata, alaturi de toate celelalte fenomene psihosociale aparand nedreptatea: De ce i s-a-ntamplat tocmai lui/ei? De ce s-a intamplat tocmai acum? De ce nu am fost eu in locul lui/ei? Era asa de tanar! Era in floarea varstei! Tocmai se bucura de copiii sai! Acest sentiment al nedreptatii predispune la trairea mai intensa a pierderii si la o intarziere in incheierea relatiei cu defunctul.



http://www.eva.ro/psihologie/autocunoastere/trairea-si-evitarea-doliului-articol-25317.html

Esti multumit de tine?

Daca in secunda urmatoare Sufletul va alege sa-ti paraseasca trupul si implicit sa mori fizic,ai fi multumit cu ce ai realizat pana acum?Crezi ca puteai face mai mult si nu intelegi motivul pentru care nu ai realizat tot ce ti-ai propus?
Gandeste-te la toate posibilitatile pe care le-ai avut,la tot ceea ce ti-a scapat printre degete si la toate binecuvantarile care au trecut pe langa tine,facandu-ti cu ochiul.Chiar daca ai acumulat multe reusite in viata ta,sa fii sigur ca intotdeauna este loc de mai bine,iar daca ajungi chiar “la cel mai bine”,observa ca binele a fost creat din Infinit,iar in felul acesta se explica faptul ca niciodata nu este bine destul,deoarece putem obtine satisfactii nemasurabile si neingradite.
Niciodata binele nu se sfarseste,nu se termina si este mai mult decat destul pentru toti,fiindca acesta este un dar sfant,modalitatea lui Dumnezeu de a fi.Daca ai avea un accident mortal,care ar fi primul lucru la care te-ai gandi cu regret pentru ca nu ai apucat sa-l faci,sa-l realizezi,sa-l traiesti?
Eternul prezent iti ofera posibilitatea in viitor ,cum a facut-o si in trecut,sa simti orice experienta pe care o alegi,orice te face fericit sau, de la caz,necajit.Ti-ar placea din toata inima sa sari cu parasuta?Ce mai astepti?Ai treaba?Nu ai bani?Ce te retine sa-ti oferi acea placere care a fost pusa la dispozitie cu atata gratie si din dragoste pentru tine,de Tatal tau?Elimina toate obstacolele din mintea ta constienta si zboara liber precum o pasare,fixandu-ti clar obiectivul in interior si blocandu-ti absolut orice idee care te trage inapoi!


TOTUL DIN INTREG
Catalin Manea

Ac de ceasornic

Timpul isi cara agale
Pe bratele domniei sale
Secundele…
Le trage una cate una
Fortandu-le…

Impietrita-i urmaresc miscarea,
In cerc de ceasornic invartind,
Isi cauta mereu cararea,
Ca o obsesie inaintand.

As vrea sa pot sa-ntind mana
Si sa apas al lui ceas.
Sa imi sterg astfel vina
Luandu-mi un bun ramas.

Si pe veci oprit in secunda
Cand prin vene fericirea curgea,
Cu bucurie crescanda
Eu te voi revedea.

Intind palma-n care -am secretul
Nestiut azi de lumea mea.
Si privesc la un ac de ceasornic
Ce mi-a schimbat viata.