31 octombrie 2010

Visul-dupa moarte

M-am trezit din somn ,brusc.
In ochii mei era o lumina ciudata si foarte puternica.M-am intrebat de unde a venit toata lumina asta;M-am socat cand am vazut ca ceasul arata 3 dimineata.Lumina camerei este stinsa dar lumina asta de unde a venit?
Continuare... http://povestioarelemele.blogspot.com/2010/04/visul-dupa-moarte.html

28 octombrie 2010

Cum comunicam cu copilul

Toti ne dorim ca micutul nostru sa creasca frumos si armonios, sa aiba incredere in propriile forte si sa se poata descurca cat mai bine in viitoarea-i viata de adult. Ne dorim sa poata deveni un adult care sa stie sa se afirme, sa fie sociabil, sa aiba o anume maturitate afectiva care sa-l ajute sa ia decizii in favoarea lui, sa fie responsabil ...


Pentru a ne ajuta copilul sa aiba un echilibru emotional (sa stie ceea ce simte, sa isi exprime adecvat emotiile neplacute, sa inteleaga emotiile celorlalti) e important sa oglindim mai mult sentimentele copilului nostru si sa criticam mai putin comportamentul.

Va detaliez, mai jos, trei exemple:

http://www.suntparinte.ro/relatii-de-familie/67-prescolar/2593-puterea-cuvintelor-cum-comunicam-cu-copilul


Irina Calota

27 octombrie 2010

Ce-i greu

E greu să fii ce eşti şi totuşi
Să nu poţi precum eşti trăi,
Să ai palate multe-n visuri
Şi să n-ai unde odihni.

La fel e greu când porţi cu tine
Munţi de iubire-n viaţa ta,
Atunci când vrei să-i dai la oameni,
Să nu vrea nimenea să-i ia.

E greu să-l faci să inţeleagă
Pe cel nedrept ce este drept,
Pe prost de ce este nevoie
De mintea unui intelept.

De-asemeni, este greu prin lume
Să treci de nimeni întrebat,
Să dai cu pietre în minciună,
să poţi să treci neaplecat.

E greu izbind numai cu vorba
Ce trebuie de-nfrânt să-nfrângi,
Când ai încă de plâns atâtea
Să nu ai lacrimi să mai plângi.

Şi iar e greu să aperi cinstea,
Să strigi, să lupţi, să fericeşti,
Să mergi la brat cu adevărul,
Să mori şi totuşi să trăieşti...


Virgil Carianopol

24 octombrie 2010


Amurgul…
Iar pe coasta se zareste
Si falfaie din aripi
O pasare-n apus.

Si dintre rosii ape
O roca acum priveste,
Spre soarele ce-n graba,
Un alt vesmant si-a pus.

Incet si mut paseste,
E bland si-mbujorat,
De sus,la ea priveste,
E mandru-ncoronat.

Cu lung alai de stele
Si astre-mparatesti,
Ce vin pe ale lui urme
Duios,ca in povesti.

21 octombrie 2010

Procesul de doliu

Persoana in doliu este asaltata de o multitudine de emotii care desi “normale” pot conduce la un doliu complicat in functie de cum le experimenteaza.
TRISTETEA este cel mai comun sentiment care apare in timpul doliului.Nu este obligatoriu ca ea sa se manifeste prin plans.Multe persoane incearca sa blocheze tristetea desfasurand excesiv diferite activitati.Evitarea indelungata a simtirii tristetei poate conduce la un doliu complicat.
FURIA este o emotie frecvent simtita care produce multe sentimente de confuzie.Aceasta furie are doua surse:
a)vine dintr-o frustrare legata de faptul ca nu se putea face nimic pentru a preveni moartea si
b)vine dintr-o experienta regresiva care apare dupa pierdere si se manifesta prin dificultatea de a trai fara acea persoana.Riscant in ceea ce priveste furia este intoarcerea ei spre propria persoana,ajungandu-se la dezvoltarea unei depresii severe sau chiar comportamente suicidare.
VINOVATIA apare de obicei legata de evenimente sau ceva ce a fost neglijat in perioada apropiata pierderii:”nu l-am dus la spital mai repede”, “trebuia sa fiu mai bun cu el”
ANXIETATEA poate varia de la un usor sentiment de insecuritate la un atac de panica puternic.Cu cat este mai intensa si mai persistenta anxietatea cu atat sugereaza o reactie anormala.Anxietatea este generata fie de frica persoanei ca nu se vor descurca singuri,fie este relationata de constietizarea propriei vieti.
SENTIMENTUL SINGURATATII este foarte frecvent la persoanele care au pierdut un sot sau o sotie.Desi se simt foarte singuri,multe vaduve nu ies din casa pentru ca se simt in siguranta acolo.
OBOSEALA ce poate fi experimentata ca apatie,poate fi neplacuta pentru persoanele care sunt foarte active.De obicei aceasta se poate autolimita,daca nu-poate fi un semn al depresiei.

Exista o serie de emotii perfect normale care apar in functie de caracteristicile pierderii.De exemplu”sentimentul de usurare”apare deseori daca persoana care a murit a suferit foarte mult inainte.
SENTIMENTUL DE AMORTEALA ,raportat ca lipsa emotiilor este deseori experimentat la inceputul procesului de doliu,imediat dupa ce au aflat de moarte.O explicatie ar fi faptul ca exista atat de multe emotii,incat daca le-am permite sa devina constiente ar fi coplesitor,astfel amorteala reprezinta o protective fata de acestea.


Despre manifestarile doliului in cazul copiilor puteti citi aici http://www.cdppsi.ro/files/Procesul%20de%20doliu%20-%20implicatii%20pentru%20copii.pdf
Ioana Agachi
Centrul pentru Dezvoltare Personala, office@cdppsi.ro

20 octombrie 2010

15 octombrie 2010

Sa o ajutam pe Miruna!


Am preluat acest apel disperat al unei mame care are nevoie de sprijinul nostru.Impreuna o putem ajuta!
http://danpatrascu.eu/2010/10/12/miruna-are-nevoie-de-ajutor/

Mă numesc Prodan Leontina, mama disperată a unei fetiţe de 3 ani şi 6
luni, Prodan Miruna Georgiana, diagnosticată la începutul lunii iulie cu
TUMORĂ INTRACRANIANĂ DE LOB PARIETAL DREPT.
Vă scriu dumneavoastră cu rugămintea de a mă ajuta să-i pot da
copilului meu şansa de a se mai naşte odată, de a trăi sănătoasă, de a
oferi în fiecare zi zâmbetul ei nepreţuit pentru noi, părinţii ei.

Povestea fetiţei mele este tristă, dar cred că Bunul Dumnezeu i-a
dat un dram de noroc pentru ca ea să trăiască alături de oameni care să-i
ofere sprijin şi dragoste. S-a născut pe 22 martie 2007 la Spitalul de
Urgenţă Giurgiu unde, la cinci zile de la naştere, mămica ei a abandonat-o
în spital. Noi ne doream un copilaş şi, aflând despre ea, am mers la
spital unde am cunoscut-o şi ne-am îndrăgostit pe loc de îngeraşul care
parcă ne zâmbea din pătuţul în care fusese abandonată. Cu ajutorul celor
în măsură am putut să luăm fetiţa acasă în plasament de urgenţă şi, timp
de un an de zile, am luptat să adoptăm copilul trimis nouă de Bunul
Dumnezeu. Este un copilaş plin de viaţă, care ştie să ofere zâmbetul ei de
copil tuturor celor care o privesc, o fetiţă care luptă cu toate puterile
ei să facă faţă unei tumori care o omoară în fiecare zi câte puţin. De
când a fost diagnosticată crizele se îndesesc, partea stângă a corpului ei
paralizează din ce în ce mai des şi, chiar dacă paralizia se remite
deocamdată sub tratament, tumora pune stăpânire pe altă zonă sănătoasă a
creierului ei. Boala micuţei noastre ne-a lovit din plin, noi nu trăim
decât pentru ea, vrem să o vedem mare şi sănătoasă. Nu există cuvinte prin
care să ne exprimăm durerea.

Medicul neurochirurg din ţară ne-a spus că tumora este mare,
infiltrată 3,5 cm în lobul parietal şi că riscurile sunt ca, după
operaţie, copilul să rămână paralizat. Ne-a spus că ar fi de preferat ca
intervenţia chirurgicală să fie făcută într-o clinică din străinătate
Ne-a recomandat Clinica INI Hannover din Germania unde tumora pe care o
are Miruna poate fi operată cu şansa ca fetiţa să poată recupera funcţiile
motorii pe partea stângă, acolo existând tehnică mai performantă. În
cazul Mirunei este o urgenţă, fetiţa trebuie operată până la sfârşitul
lunii octombrie, altfel va paraliza definitiv pe partea stângă. Tumora
creşte şi este la o distanţă mică de centrul neuromotor din lobul parietal
care, odată atins de tumoră, determină o paralizie definitivă. Ca părinţi
nu putem să ne gândim decât la cea mai bună variantă pentru copilul
nostru. Dacă la acea clinică există şansa ca Miruna să aibă o viaţă cât
mai aproape de normal, vrem să luptăm pentru această şansă.

Varianta cea mai bună pentru fetiţa noastră rămâne Clinica INI Hannover
din Germania dar noi, părinţii ei, nu ne putem permite această intervenţie
chirurgicală, veniturile noastre nu ne dau voie nici să visăm că putem
merge cu îngerasul nostru la această clinică unde se poate face operaţia
care îi garantează o viaţă cât mai aproape de normal. Dacă intervenţia nu
are loc, Miruna va paraliza definitiv pe partea stângă într-un timp
scurt. Medicii neurochirurgi ne-au spus că tumora trebuie scoasă în cel
mult 2 luni, dar au trecut aproape trei luni şi noi nu am putut strânge
suma necesară pentru această intervenţie chirurgicală.
Am luat legatura cu medicii din această clinică, le-am trimis
imaginile RMN şi datele medicale ale fetiţei noastre şi au făcut o
programare pe data de 30.08.2010, apoi pe data de 27.09.2010, cazul fiind
urgenţă medicală.
Spitalizarea, investigaţiile şi intervenţia chirurgicală costă 50.000
Euro, bani pe care noi nu i-am putut strânge până acum. Am încercat să
strângem banii necesari, fiecare prieten, coleg, cunoscut, părinţii,
rudele şi chiar şi oameni de bine pe care nu îi cunoaştem au donat câte o
sumă pentru fetiţa noastră, Miruna. Cu toate acestea nu am strâns decât
25.000 RON. Am vorbit din nou cu medicii de la INI Hannover şi următoarea
programare o avem pe data de 26.10.2010, dar putem merge numai dacă
strângem cei 50.000 Euro necesari operaţiei. Aceasta este data limită ca
Miruna să poată fi salvată de paralizia definitivă pe partea stângă. Cu
durere vă spunem că noi, părinţii ei, nu ne putem permite această
intervenţie chirurgicală, veniturile noastre nu ne dau voie nici să visăm
că putem merge cu îngerasul nostru la această clinică unde se poate face
operaţia care îi garantează o viaţă cât mai aproape de normal.

Apelez la dumneavoastră cu rugămintea de a ne ajuta în vederea
mediatizării cazului fetiţei noastre, numai aşa oamenii care au
posibilitatea şi doresc să ne ajute vor putea contribui la strâgerea sumei
de bani necesare intervenţiei chirurgicale care îi garantează fetiţei
noastre o viaţă cât mai aproape de normal. Rugămintea mea vine din inimile
unor părinţi care şi-au dorit enorm să aibă un copil căruia să-i ofere
dragostea lor, o viaţă fericită, un cămin protector şi liniştit. Dumnezeu
ne-a trimis acest copil minunat, lumina vieţilor noastre, dar noi, cu
banii nostri, nu-i putem oferi posibilitatea de a se mai naşte încă o
dată.
Vă rugăm pe dumneavoastră să ne ajutaţi, avem nevoie de întelegerea şi
sprijinul dumneavoastră pentru ca îngeraşul nostru să poată trăi lângă
noi, să se facă mare şi să fie sănătos.

VĂ RUGĂM, SALVAŢI VIAŢA FETIŢEI NOASTRE MIRUNA GEORGIANA !

CU MULŢUMIRI,
LEONTINA PRODAN
Domiciliul: mun. Giurgiu, str. Clopotari, bl.515, sc.B, etaj 2, ap. 22,
jud. Giurgiu
Telefon: 0762651528
Email: leontina_pro@yahoo.com

Conturi:
RO05BPOS19007061243RON01 – BANCPOST SUCURSALA GIURGIU
RO37BPOS19007061243EUR01 – BANCPOST SUCURSALA GIURGIU
Cod banca 308191005
Cod swistt: BPOSROBU
Titular conturi: Prodan Leontina
http://www.salvatiuncopil.blogspot.com/

13 octombrie 2010

10 octombrie 2010

Nu a fost sortit sa plece ci sa ramana

Am citit povestile multor persoane care au invins moartea,insa mi-am amintit sa va spun si voua o poveste a unei persoane cunoscute…

In aceasta vara ne-am intalnit dupa mult timp si mi-a povestit ca a fost “mort” o perioada scurta in timpul nostru,dar suficient de lunga “dincolo”.Ma iertati daca nu retin toate detaliile…

Domnul de care va povestesc are probleme cardiace, nu stiu exact daca din cauza unui infart dar a ajuns la spital si povestea:
Am auzit doctora cum spunea “Il pierdem” si m-am ridicat ,pluteam parca…mi-am vazut corpul intins pe o targa (aici imi descrie pozitia corpului in raport cu mobila din camera de spital) si multa lume care se agita prin camera si …am plecat.Am vazut un fel de groapa imensa si o lumina alba,ca de zapada .Aveam o senzatie de liniste,o stare de bine.. Din groapa se vedeau multe capete de oameni ,iar eu eram undeva mai sus .Simteam ca langa mine era cineva,care ma tinea sa nu ma duc acolo jos.Eu am vrut sa ma duc ,dar acea persoana ma tinea sus nu imi da voie…Pe marginea gropii am vazut trei stejari cu o coroana bogata…Dupa care m-am trezit in patul din spital,neintelegand ce se intampla,unde ma aflu…”

Au trecut cateva luni de cand am vorbit cu aceasta persoana,m-am concentrat mai mult pe povestea “visului” decat pe detaliile medicale,deoarece ceea ce auzeam semana foarte tare cu alte povesti citite de mine…Sigur ca m-a impresionat,de aceea va povestesc si voua…

8 octombrie 2010

TRECATOR PENTRU O CLIPA


Astazi rad,maine plang sau ma doare,
Fericit, mi se-ntampla doar mie
Sa ma nasc pe o stea cazatoare,
Luminand doar o clipa se stie.

O multime de cai se deschid,
Multe drumuri,poteci neumblate.
Sa aleg mi se pare imposibil,
Sunt cu toate asa de-ntortocheate.

Am ales sa ma nasc printre ele?
Mi-am dorit sa-mi gasesc vreo chemare?
Vreau sa fug sau sa ies la lumina?
Cineva sa-mi arate o cale.

As alege o poteca batuta,
Ce usor si comod pentru mine,
Uit desigur ca-n padurea vietii
Sunt doar eu trecator pentru o clipa.

7 octombrie 2010

PENTRU FEMEI FENOMENALE

"Nu uita niciodata ca pielea se increteste, parul
incarunteste, iar Zilele se aduna in ani... Dar ce
e mai important se conserva; forta si determinarea
ta nu au varsta. Spiritul tau e cel care indeparteaza
panzele de paianjen. Dincolo de orice punct de sosire
e unul de plecare. Dincolo de orice reusita e o alta
incercare. Cat timp traiesti, simte-te vie. Daca
ti-e dor de ce faceai, fa-o din nou. Nu te pierde
printre fotografii ingalbenite de timp ... Mergi mai
departe atunci cand toti se asteapta sa renunti.
Nu lasa sa se toceasca taria pe care o ai in tine.

Fa astfel ca in loc de mila, sa impui respect. Cand
nu mai poti sa alergi, ia-o la trap. Cand nu poti
nici asta, ia-o la pas. Cand nu poti sa mergi, ia
bastonul.
Insa nu te opri niciodata."

Madre Teresa de Calcutta

ZBUCIUM


Ma-ngheata furtuna de-afara,
Ma doare pustiul din mine,
Ma arde a flacarii fiara,
Ma-ngenunche a sortii povara.

Zbucium,durere,furie
Se opresc nerostite in mine,
Acum cad,ma ridic,
Cine stie?
Nu mai am nici o mangaiere.

Sunt actor trecator pe o scena,
Piesa-I grea,ne-nteleasa de nimeni.
Dator sunt sa o duc pan la capat
In genunchi,zambitor catre public…

6 octombrie 2010

Ziua internationala a comemorarii bebelusilor si a copiilor


Bianca Brad fondator EMMA ne spune:
Data de 15 Octombrie a fost declarata in mod oficial, in SUA, Canada si alte tari ale lumii, "Ziua internationala a comemorarii bebelusilor si a copiilor". data in care, peste tot in lume, la aceeasi ora, respectiv 19.00 (ora locala din firecare tara), se aprind lumanari, in memoria copiilor plecati prea curand de langa noi. .

Iata un link catre un videoclip care face referire la aceasta data:
http://www.youtube.com/watch?v=Vp2a11tY ... re=related

Fiind o luna rece si, in general, ploioasa, ar trebui gasite locuri deschise ...si totusi acoperite (gen foisoare), astfel incat lumanarile sa ramana aprinse (timp de o ora) , in care sa va strangeti in grupuri (sau nu!) si sa tineti un scurt moment de reculegere

De ce timp de o ora? Pentru ca, daca se vor aprinde lumanari in toata lumea, la ora locala (19.00), se va crea un "val de lumina", care va dura timp de 24 de ore!!!!!

Nu trebuie sa fie ceva grandios! Fie ca va adunati intr-un grup, fie ca sunteti 1-2 persoane si gasiti un loc in casa voastra, aproape sau mai departe de casa, unde sa aprindeti mai multe lumanari, important este sa ne alaturam miilor de oameni din intreaga lume, care vor face acelasi lucru, oriunde s-ar afla !
http://www.organizatiaemma.ro/forum/viewtopic.php?f=6&t=1457

Raspunde cineva "prezent" si in Giurgiu?

FURTUNA


Din senin iti apare o tornada,
Te izbeste din plin cu furie.
Te agati disperat cu putere,
Vrei sa-nvingi a vantului stihie.

Esti dator sa te zbati cu putere,
Sa arati tot ce poti cu tarie,
Te tii bine sa nu te doboare vantul?
Sau durerea din tine?

A trecut,te intrebi cu mirare:
Ce dezastru s-a-ntamplat intr-o clipa?
Esti aici,pretul insa e mare,
Viata ta a ramas pustiita.

Linistea asternuta in urma-i
Te apasa cu bocancu-I pe tampla
Sa mai lupti?
Sau sa zbori in cadere?

Obosit,garbovit de durere
Inchizi ochii si astepti sa termine.
Sa se-ndure sa zmulga odata
Si farama ramasa in tine…