27 noiembrie 2012

Bucura-te ca ESTI!


Ne ascundem in spatele ferestrei opace a sufletului si scoatem in prim plan zambetul,ca pe o carte de vizita oferita celor din jur.
Ne este rusine sa aratam ce se afla dincolo de zid ,constienti fiind ca nimeni nu poate sa schimbe ceva in afara de noi...noi cei care poate am obosit si nu mai vrem a spera,...noi cei care cutezatori privim la ziua de maine cu speranta,cu dorinta de a schimba ceva...
Plutim pe valurile vietii si ne lasam purtati de ea prin furtuni si prin vreme buna,cu bucurii si dezamagiri,cu tristeti si furii,cu dor...
Si cand realizam cat suntem de mici,slabe fiinte pe acest pamant,in acel moment de adevar ne permitem luxul de a ne refugia undeva ,intr-o camera ascunsa a sufletului nostru ,pentru a putea reflecta in linistea de acolo...
Si daca o fiinta draga incearca sa ne intinda o mana si este coplesita de durerea noastra,incuiem repede usa camerei de parca ne temem de un motiv ascuns...
Sunt asa de rare aceste fiinte incat  ni se par imaginare...dar uneori avem atata nevoie de ele prin preajma incat ne sufocam de singuratate.
Asa ca daca intalnesti o astfel de fiinta,prinde-o cu putere de mana si nu o lasa sa-ti scape...Omule,ai nevoie de sprijin!
Esti un simplu muritor,cu trairile lui specifice.
Lasa-te ajutat si bucura-te ca ESTI!

26 noiembrie 2012

Webinar Sarbatori de iarna

Pe 24 noiembrie 2012, Asociaţia Exista viata dupa doliu a lansat seria de întâlniri online în timp real cu familii îndoliate şi apropiaţii lor. Primul webinar gratuit, live şi interactiv a avut ca temă "Ritualuri noi pentru Sărbătorile de i
arnă" şi vă invităm să descarcaţi aici înregistrarea cu durata de o oră şi mărime 50 MB:http://wtrns.fr/qOPWQLEF1j6jQcS (linkul expiră pe 10 dec 2012) Aşteptăm impresii! ♥ Apasati "DOWNLOAD" (butonul gri) si alegeti destinatia de pe computer unde doriti sa salvati documentul. Daca nu mai gasiti documentul, cautati-l in computer prin cuvintele-cheie "Webinar Sarbatori de iarna"
Mihaela Vlad

PRIN VIZORUL SUFLETULUI – pierderea celor dragi


Azi trecem pe o nouă pagină a Vizorului, o nouă reacţie, un nou impuls pe care Cerul l-a aşternut într-un suflet şi l-a adus aici pe meleagurile Noului Pământ. A fost o chemare, o rezonanţă ce a penetrat straturile subtile ale planului conştiinţei şi a adus la noi pe site, în comunitate, o chemare de la suflet către suflet. Un răvaş lăsat pe o mare înspumată care, serendipic, ajunge exact la malul la care trebuia să ajungă. Aici şi acum.
Iată şi chemarea:
“Dragii mei,multumesc ca v-am gasit….va impor ajutati-ma…sunt la capatul puterilor….Mihaela-Angela(Ella),surioara mea a murit pe 24 decembrie 2009 intr-un accident de masina…am ramas cu mii de intrebari si mai ales cu vesnicul ,,de ce?,,nu imi pot reveni,nu pot merge inainte,o iubeam enorm…..oare este bine unde este?durerea ma sugruma zi de zi….ma simt vinovata….eu trebuia sa fiu in locul ei…..cum sa fac sa ies din acest abis?cum sa pot accepta acest lucru?va implor nu ma ignorati…..”


http://noulpamant.ro/articole/prin-vizorul-sufletului/prin-vizorul-sufletului-pierderea-celor-dragi/

23 noiembrie 2012

Doliul psihologic – un episod depresiv major


Persoanele care trec printr-un doliu psihologic au de parcurs o serie de etape.
Prima etapa este reprezentata de negare. Acum poate aparea blocajul emotional, cand persoana respectiva nu poate intelege si nu realizeaza cele intamplate.
Negarea se manifesta prin:
  • deziluzie;
  • negarea semnificatiei pierderii;
  • uitarea selectiva.
O alta etapa se refera la starile confuzionale, cand se incearca gasirea unor explicatii rationale sau spirituale fata de cele intamplate.
Pentru ca procesul de doliu psihologic sa aiba un traiect normal, persoana aflata in aceasta situatie trebuie sa accepte realitatea pierderii si sa o inteleaga la nivel emotional si intelectual. Acestea ajuta la relocarea emotionala a decedatului, sustragerea energiei emotionale investita in decedat si reinvestirea ei in alte relatii. Se pot dezvolta anumite “legaturi continue” cu decedatul, gasindu-se un nou loc decedatului care sa faciliteze conectarea cu el (aparitia in vis celui decedat).
In functie de situatiile de viata, istoria si antecedentele personale, trecerea printr-o astfel de situatie poate predispune la tulburari depresive. Vorbim aici de cazurile in care se produce decesul unei fiinte dragi, semnificative pentru persoana in cauza. In aceasta situatie, participarea activa la ritualurile inmormantarii, la ritualurile de dupa imormantare si suportul emotional din partea familiei si celor apropiati, ajuta la intelegerea si depasirea starii de doliu.


http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/cunoaste-te-anchete-si-dosar/doliul-psihologic-1286958

22 noiembrie 2012

Tatal meu....





Tatal meu....
Credeam ca parintii traiesc vesnic...

...am avut cei mai minunati parinti, dar n-am stiut sa-i pretuiesc! pina cind tatal meu a plecat. A fost un erou si a devenit ingerul meu. l-am pierdut cind il iubeam mai mult.
In ziua de
 9 iulie 2012, tatal meu a fost luat de ingeri si dus in Rai. Eu am ramas cu o durere sfasietoare care ma macina. Tati, te rog, coboara din Ceruri si fii alaturi de noi asa cum ai fost mereu. Te iubim enorm si nu exista secunda in care sa lipsesti din inima si gandurile mele. Oamenii isi parasesc viata doar cind ceilalti inceteaza sa se mai gandeasca la ei! Tu vei trai vesnic, traiesti in mine, fata ta, in mama si in toti cei care te iubesc, te plang si te amintesc.
Amintirea... doar ea ramane dupa ce sufletul este secatuit de lacrimile durerii care croiesc rauri de tristete tot mai adanci. Dar totul e proaspat in mintea mea ca si cum s-ar fi intamplat ieri. Periuta din suport, pijamaua din dulap, parfumul de pe etajera... inca te mai asteapta sa revii la viata... inca mai tanjesc dupa tine, dupa atingerea ta calda. Totul pare sa indice ca traiesc foarte intens un cosmar din care mi-e imposibil sa ma trezesc, dar adorm si ma trezesc si dorm din nou cu speranta ca se termina si ca ma voi trezi în bratele tale paterne protectoare... dar nu e asa. Deschid ochii şi vad din nou trupul tau rece, secatuit de toate puterile, încadrat de patru bucăţi de lemn maroniu.
In jur vad numai brazi verzi, flori albe, mesaje de durere si dor... lumanari aprinse, multe fete indurerate care plang plecarea ta.
De ce a trebuit sa pleci asa? De ce nu vrei sa iti indeplinesti visul care mi l-ai zis cu doar cateva ore inainte sa pleci? De ce nu te uiti in urma ta, sa vezi haosul pe care il provoacă plecarea ta din lumea mea, guvernata de capacitatea ta unica de a ma iubi, de a-mi darui dragostea ta.
De ce vrei sa iti pui aripile de inger atat de devreme? Eu inca mai am nevoie de tine aproape de mine. E mult prea devreme sa-mi impietresc toata dragostea intr-o cruce! Unde s-au dus toate rugaciunile mele?? Unde s-a dus acel vindecator te iubesc pe care nu am mai apucat sa ti-l spun, desi stiu ca stiai ca te iubesc mai mult decat orice...
Dar ai plecat, ai pasit in lumina si ai ramas acolo, nu te mai poţi intoarce... desi simt ca de multe ori vrei sa faci asta. Ai incetat sa mai existi, pentru a exista cu adevarat... inima ta a incetat sa mai bata pentru ca spiritul tau sa se indrepte spre perfectiunea divina; dar eu, copilul tau, nu pot concepe asta!! Eu te vreau langa mine, esti tatal meu, cel care imi lua inghetata pe ascuns fara sa stie mama ca era inainte de masa, cel care a luat vina asupra lui cand i-am spart mamei tot setul de farfurii, cel care m-a ajutat sa imi înving temerile, care imi citea povesti seara, care plangea langa mine cand sufeream, care statea la capataiul meu cand eram bolnava si se ruga alaturi de mine... Cel care m-a aparat întotdeauna de tot ceea ce inseamna moarte....
Acum esti acolo... singur, intemnitat pe veci intre patru scanduri reci care vor constitui... noua ta casa??? Am ajuns... destinaţia finală: cimitirul. Locul trupurilor ale caror suflete se hotarasc sa stea alaturi de Dumnezeu si sa lase in urma tot ceea ce e legat de planul pamantesc. Locul in care sunt adunate oceane de lacrimi, munti de flori, durere şi mormane de regrete si suspine.
..... sufletul meu e sfarmat în mii de bucatele de coltii sfasietori ai mortii.
Am constatat ca de fapt ceea ce mi s-a intamplat nu a afectat în nici un fel derularea normala, fireasca a activitatii intregului cosmos. Pentru acesta, moartea era doar ceva ce trebuia sa se intample, pentru mine este in schimb tragedia care mi-a schimbat radical viata.
Imi doresc sa fii mandru de mine acolo unde esti si sa zambesti. imi e dor de zambetul tau, de puterea pe care mi-o dadeai si de siguranta ca viata e frumoasa. iti multumesc ca ai fost tatal meu, cel care, cind eram mica, striveai balaurii imaginari si ca m-ai ajutat sa ma descurc cu cei reali, cind am crescut. Iti multumesc ca mi-ai aratat bucuria de a iubi si tristetea de a pierde. ai avut grija de mine. Cea mai grea pedeapsa pe lume e sa-ti privesti parintele cum se stinge si tu sa nu poti face nimic.
Doamne, da-mi puterea sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba! TE IUBESC TATI si nu-mi ajunge viata sa-ti cinstesc memoria! ai fost cel mai bun tata din lume si am fost binecuvantata ca ai fost al meu.
Va rog, invatati din greselile mele... nu asteptati sa spuneti te iubesc pina cind e prea tarziu si apreciati fiecare secunda cu cei dragi pt ca timpul se scurge si nu-l mai poti aduce inapoi. ramai cu durerea si cu regretele... si cu amintirile pe care doar tu le poti tine vii...

pt tine, Tata

Daca maine incepe fara mine...

Daca maine incepe fara mine si nu voi fi acolo sa vad,
Daca soarele va rasari si-ti va gasi ochii plini de lacrimi pt mine,
Mi-as dori atit de mult sa nu mai plangi ca azi
Gandindu-te la multele lucruri ramase nespuse!
Stiu cit de mult ma iubesti... la fel de mult ca si mine...
Mereu te gandesti la mine si stiu cit iti lipsesc...
Dar cind maine va incepe fara mine, incearca sa intelegi...
Un inger a venit, m-a strigat pe nume si m-a luat de mana
Si mi-a zis ca locul meu in Rai e pregatit, Ca trebuie sa-i las pe toti ce-i iubeam...
Cind m-am intors sa plec insa, o lacrima pe obraj mi s-a scurs
Pentru toata viata mea pe care n-am trait-o,
Pentru tot ce mai aveam de facut si nu facusem....
O Doamne sa te parasesc insa-mi era cel mai greu...
Daca as putea macar sa aduc inapoi ziua de ieri... pt o clipa
Sa-ti spun Adio si sa te sarut... si poate sa te mai vad zambind...
Cind am ajuns in Rai m-am simtit ca acasa
D-zeu m-a privit, mi-a zambit si mi-a zis:
Aceasta e eternitatea pe care ti-o promit,
Azi, viata ta pe pamant s-a sfarsit
Acum nu exista maine, dar azi e vesnic...
Si toate zilele-s la fel, fara trecut...
Asa ca maine, cind va incepe fara mine....
Nu te gandi ce departe sunt....
pentru ca mereu cind te gandesti la mine...
Voi fi aici, in sufletul tau sfant...
nu te ferii de ploaie si de vant...
Sunt lacrimile mele curgand si vocea mea incet, alintand....

tatalui meu, Alexandru,

si voua, tuturor celor care, ati ramas alaturi de mine si de familia mea... doar Dumnezeu va poate rasplati pt grija si dragostea cu care ne-ati inconjurat... eu doar va multumesc.

cu inima sfasiata,cu ochii plini de lacrimi, Ralucutza, "puiutul tau drag"



https://www.facebook.com/DurereaUneiPierderi

20 noiembrie 2012

Dreptul la intimitate si durere

Atunci cand un om care a pierdut pe cineva drag- sau a trecut printr-un divort dureros, sau a suferit o trauma sau o alta pierdere profunda- si isi exteriorizeaza sentimentele, e ca si cum ar suferi o operatie pe cord deschis, constient fiind de ce i se intampla. Simte ca inima ii explodeaza, pierde controlul gandurilor, iar cand plange si se deschide fata de tine iti incredinteaza toata fragilitatea si vulnerabilitatea lui, toata durerea sa imensa- chiar daca stie ca tu nu ai cum sa o simti ca el. Are incredere in tine cu toata fiinta, isi traieste alaturi de tine finitudinea; mai “om” decat in aceste momente, nu poate sa fie niciodata. Iar daca cei din jur ii considera sentimentele patetice sau puerile, sau le judeca in orice alt fel si nu le iau ca atare, de fapt judeca esenta omului respectiv, ranindu-l profund si lasandu-i de cele mai multe ori cicatrici pe viata. Ce va spune acest OM in cativa ani? (ceea ce aud mereu in sedintele de terapie) “Am avut nevoie de el/ea si nu a fost langa mine, mai mult rau mi-a facut. Mi-a fost mult mai greu sa fac fata, pentru ca pe de o parte pierdusem …, si pe cealalta parte imi pierdusem si prietena/ prietenul, care m-a dezamagit profund”.

 http://liviacaciuloiuminea.wordpress.com/2012/11/16/dreptul-la-intimitate-si-durere/

18 noiembrie 2012

24 noiembrie – Ritualuri noi pentru Sarbatorile de iarna

Sărbătorile de iarnă nu sunt un prilej de bucurie pentru toţi oamenii ... În familiile care suferă după pierderea unui om foarte drag, luna decembrie şi începutul noului an înseamnă multe zile copleşitor de grele. Asociaţia “Există viaţă după doliu!” vă invită pe 24 noiembrie 2012 la o întalnire specială, unică, o premieră în România: webinar gratuit cu tema “Familia îndoliată – Ritualuri noi pentru Sărbătorile de iarnă”. Întâlnirea va avea loc online, între orele 18.00- 19.30 (ora României) şi va fi un atelier live (webinar), interactiv, anonim, pe internet si GRATUIT. Sunt bineveniţi si toţi “prietenii la durere”: psihologi, manageri de resurse umane, preoţi, medici, jurnalişti si alti profesionisti care vin în contact cu familii îndoliate! Din cuprinsul întâlnirii: a. Scurtă prezentare a Asociaţiei “Există viaţă dupa doliu!” – servicii şi proiecte. b. De ce unele din ritualurile tradiţionale fac mai mult rău decât bine celor care au pierdut o persoana dragă? – “revelaţii” utile şi pentru cei apropiaţi familiei. Click aici pentru a citi articolul complet c. Ce ritualuri noi ar putea aduce mai multă alinare familiei? Ritualurile noi oferă o semnificaţie specială în viaţa familiei îndoliate, aduc un pic de echilibru, de alinare şi un punct de sprijin şi pot fi de un real ajutor în parcurgerea perioadei Sărbătorilor. Pentru a rezerva un loc, vă invităm să ne scrieti la email contact@existaviatadupadoliu.ro sau sa completati acest formular: https://docs.google.com/spreadsheet/viewform?formkey=dDVsZFJPLS1BdmxoNk9xdWdTdUF1NGc6MQ#gid=0 http://www.existaviatadupadoliu.ro/2012/11/24-noiembrie-ritualuri-noi-pentru-sarbatorile-de-iarna/

15 noiembrie 2012

Denisa are nevoie de ajutorul nostru

Anul acesta a pasit fericita pragul scolii din Barlad,dar bucuria a fost de scurta durata pentru ca Denisa a fost diacnosticata cu leucemie,internata la spitalul din Iasi unde nu sunt medicamente si familia nu isi permite sa o aduca in Bucuresti…Necazul a lovit inca o familie modesta care priveste neputincioasa la suferinta acestei micute…si sufera pentru ca nu au banii necesari sa o ajute.Sa incercam sa ajutam aceasta mica floare,sa ii usuram putin din suferinta Ignat Ionel RO71BTRL03801201H24933XX Telefon 0770665856

13 noiembrie 2012

12 noiembrie 2012

10 noiembrie 2012

Acatist catre Dumnezeu Tatal pentru cei adormiti






Dumnezeu sa ii ierte pe Madalin,Ecaterina si Stefan!

9 noiembrie 2012

7 noiembrie 2012

De ce trebuie sa suferim


Rănile nu dispar niciodată. Rănile unei pierderi, oricât ar fie ele de mascate, rămân atașate de chipul nostru. Se spune că înveți să trăiești cu orice. Dar, după plecarea cuiva iubit înveți cum să te naști din nou. Pentru că nimic din ce era nu poți să-l percepi ca înainte. Și cauți motive. Motive întemeiate pentru care să te ridici iar, din pat, dimineața. Pentru a face pe cineva să zâmbească. Întotdeauna există cel puțin o persoană pentru care să faci asta.
Dai un nou sens vieții până când și tu vei lăsa urme în inima celorlalți. Pentru că, venim pe rând și plecăm pe rând. Bucuria și tristețea le trăim lângă cineva sau în absența sa. Emoțiile sunt ceea ce ne leagă de cei din jur. Uneori le percepem ca blestem. Avem explicatii pentru ele. Mai putin pentru durere. Durerea sfârșitului. 
Mă gândesc la cei care nu mai sunt. Și simt că, de fapt, n-au plecat niciodată. Doar că nu sunt aici să ne spună: “Totul va fi bine!”
O îmbrățișare celor care sunt nevoiți să își reconstruiască universul!
Cu mult drag,  Jurj Alina!

http://www.existaviatadupadoliu.ro/2012/08/de-ce-trebuie-sa-suferim/#more-2168

6 noiembrie 2012

O LUPTA CU VIATA

Ziua de 4 noiembrie este o zi in care mai adaug un an pe langa cei care au trecut.
Vi sa intamplat vreodata sa priviti in urma si sa va fie frica? Mi-e da! 
  Mi-e frica sa privesc inapoi,si privesc cu teama inainte. Dar cu speranta si credinta ca bunul Dumnezeu 
     intr-o zi imi va da acest dar minunat.  
Tare mi-ar fi placut ca de ziua mea sa pot pregatii bunatati pentru Stefi.
Sa facem tortulet si sa putem sa-l papam impreuna........................
Dar din nefericire nici in acest an nu voi avea aceasta bucurie! Si cand ma gandesc ca de trei ani ii cer lui Dumnezeu
acelasi dar de ziua mea..
 ''Doamne singurul dar care mar face ce-a mai fericita mama din lume este sa-i dai sanatate si s-o faci fericita pe Stefi''..
Si cat i-mi doresc sa vina mai repede acea zi! 
Stiu ca va veni chiar daca drumul este lung,sunt sigura de asta pentru ca Dumnezeu ne iubeste!


http://oluptacuviata.blogspot.ro/2012/11/de-trei-ani-cand-vine-ziua-meaii-cer.html

5 noiembrie 2012

Putem aduce un zambet pe un chip de copil







In curand va veni si luna decembrie...luna plina de bucurie si de sarbatoare pentru multi....luna mai putin asteptata de catre noi cei care am pierdut o persoana draga si care nu ne mai putem bucura la fel de mult de atmosfera de basm si sarbatoare,dar o luna mult mai grea pentru altii...pentru cei care au pierdut fiinte dragi chiar de sarbatori...
Aceasta luna este foarte grea si pentru Stefan,el si-a pierdut parintii in decembrie si de atunci an de an devine mult mai agitat in aceasta perioada.Vi-l amintiti pe Stefan din comentarii,povestea pierderii lui a fost postata si aici pe blog.
Matusa lui indrazneste astazi sa vina catre noi cu o rugaminte
( „si imi cer scuze ca va rog acest lucru...dar stiu ca as aduce un pic de bucurie lui Stef...este in clasa a XII ,invata bine este cuminte ,are bun simt,doar ca inca foarte trist...va imbratisez cu drag...va multumesc din suflet),

sa o ajutam sa ii faca un cadou lui Stefan de ziua lui(pentru ca singura nu mai poate face fata).

Sa incercam acum cand se apropie postul sa rupem din putinul nostru cate un pic si impreuna sa reusim sa aducem un zambet pe un chip de copil.

Va pun mai jos numarul de cont de la cardul lui Stefan de alocatie ,iar pentru cei interesati direct si care vor lua legatura cu mine va pot da si adresa lui sau numarul de telefon.

Spataru Cosmin Stefan
RO70BRDE380SV29828393800

Serviciile Asociatiei "Exista viata dupa doliu!" (partea 1)






https://www.youtube.com/watch?v=WdPoJTUVgTo&feature=plcp


https://www.youtube.com/watch?v=07mWCfFKK1k&feature=plcp


https://www.youtube.com/watch?v=wdknl0gqLf8&feature=plcp

2 noiembrie 2012

RECUNOŞTINŢĂ


Această zi din an când vine
De e cu soare sau cu nor,
Aduce iute către mine
Multe scântei de gând şi dor.

Primesc mai mult decât eu merit,
Vă mulţumesc tuturor!
Adun ce spre mine a venit
Cu gândul vostru călător.

Şi-o armonie de culoare
Îmi îmbracă acum sufletul,
Adun pe rând mii de petale
Ce –mi înfloreşte zâmbetul.

Din energia pozitivă
Cu care voi mă-nconjuraţi,
Îmi iau acum aer de divă,
Vă mulţumesc pentru talanţi!

1 noiembrie 2012

ZI DE SARBATOARE


E ziua ce-o iubeam cândva
Mireasmă avea de sărbătoare,
Dar s-a pierdut pe undeva
Nu mai aud a ta urare.

Şi tot ce odat’ mă bucura
Cu lacăt este încuiat,
Toţi cei ce mi se-alătură
Dau peste un suflet ferecat.

Le mulţumesc căci sunt cu mine
Pansând un strat pe inimă.
Şi doru-mi alungă când vine
Făcând pe loc mişcări de scrimă.

Doar tu plecând ai luat cu tine
Cheia ce-ncuie acel cat.
Şi până ajung pe alte coline
Îl las să stea ferecat.

Ucide-mi zbuciumul...