Tatal meu....
Credeam ca parintii traiesc vesnic...
...am avut cei mai minunati parinti, dar n-am
stiut sa-i pretuiesc! pina cind tatal meu a plecat. A fost un erou si a devenit
ingerul meu. l-am pierdut cind il iubeam mai mult.
In ziua de
9 iulie 2012, tatal meu a fost luat de ingeri si
dus in Rai. Eu am ramas cu o durere sfasietoare care ma macina. Tati, te rog,
coboara din Ceruri si fii alaturi de noi asa cum ai fost mereu. Te iubim enorm
si nu exista secunda in care sa lipsesti din inima si gandurile mele. Oamenii
isi parasesc viata doar cind ceilalti inceteaza sa se mai gandeasca la ei! Tu
vei trai vesnic, traiesti in mine, fata ta, in mama si in toti cei care te
iubesc, te plang si te amintesc.
Amintirea... doar ea ramane dupa ce sufletul este secatuit de lacrimile durerii
care croiesc rauri de tristete tot mai adanci. Dar totul e proaspat in mintea
mea ca si cum s-ar fi intamplat ieri. Periuta din suport, pijamaua din dulap,
parfumul de pe etajera... inca te mai asteapta sa revii la viata... inca mai
tanjesc dupa tine, dupa atingerea ta calda. Totul pare sa indice ca traiesc
foarte intens un cosmar din care mi-e imposibil sa ma trezesc, dar adorm si ma
trezesc si dorm din nou cu speranta ca se termina si ca ma voi trezi în bratele
tale paterne protectoare... dar nu e asa. Deschid ochii şi vad din nou trupul
tau rece, secatuit de toate puterile, încadrat de patru bucăţi de lemn maroniu.
In jur vad numai brazi verzi, flori albe, mesaje de durere si dor... lumanari
aprinse, multe fete indurerate care plang plecarea ta.
De ce a trebuit sa pleci asa? De ce nu vrei sa iti indeplinesti visul care mi
l-ai zis cu doar cateva ore inainte sa pleci? De ce nu te uiti in urma ta, sa
vezi haosul pe care il provoacă plecarea ta din lumea mea, guvernata de
capacitatea ta unica de a ma iubi, de a-mi darui dragostea ta.
De ce vrei sa iti pui aripile de inger atat de devreme? Eu inca mai am nevoie
de tine aproape de mine. E mult prea devreme sa-mi impietresc toata dragostea
intr-o cruce! Unde s-au dus toate rugaciunile mele?? Unde s-a dus acel
vindecator te iubesc pe care nu am mai apucat sa ti-l spun, desi stiu ca stiai
ca te iubesc mai mult decat orice...
Dar ai plecat, ai pasit in lumina si ai ramas acolo, nu te mai poţi intoarce...
desi simt ca de multe ori vrei sa faci asta. Ai incetat sa mai existi, pentru a
exista cu adevarat... inima ta a incetat sa mai bata pentru ca spiritul tau sa
se indrepte spre perfectiunea divina; dar eu, copilul tau, nu pot concepe
asta!! Eu te vreau langa mine, esti tatal meu, cel care imi lua inghetata pe
ascuns fara sa stie mama ca era inainte de masa, cel care a luat vina asupra
lui cand i-am spart mamei tot setul de farfurii, cel care m-a ajutat sa imi
înving temerile, care imi citea povesti seara, care plangea langa mine cand
sufeream, care statea la capataiul meu cand eram bolnava si se ruga alaturi de
mine... Cel care m-a aparat întotdeauna de tot ceea ce inseamna moarte....
Acum esti acolo... singur, intemnitat pe veci intre patru scanduri reci care
vor constitui... noua ta casa??? Am ajuns... destinaţia finală: cimitirul.
Locul trupurilor ale caror suflete se hotarasc sa stea alaturi de Dumnezeu si
sa lase in urma tot ceea ce e legat de planul pamantesc. Locul in care sunt
adunate oceane de lacrimi, munti de flori, durere şi mormane de regrete si
suspine.
..... sufletul meu e sfarmat în mii de bucatele de coltii sfasietori ai mortii.
Am constatat ca de fapt ceea ce mi s-a intamplat nu a afectat în nici un fel
derularea normala, fireasca a activitatii intregului cosmos. Pentru acesta,
moartea era doar ceva ce trebuia sa se intample, pentru mine este in schimb
tragedia care mi-a schimbat radical viata.
Imi doresc sa fii mandru de mine acolo unde esti si sa zambesti. imi e dor de
zambetul tau, de puterea pe care mi-o dadeai si de siguranta ca viata e
frumoasa. iti multumesc ca ai fost tatal meu, cel care, cind eram mica,
striveai balaurii imaginari si ca m-ai ajutat sa ma descurc cu cei reali, cind
am crescut. Iti multumesc ca mi-ai aratat bucuria de a iubi si tristetea de a
pierde. ai avut grija de mine. Cea mai grea pedeapsa pe lume e sa-ti privesti
parintele cum se stinge si tu sa nu poti face nimic.
Doamne, da-mi puterea sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba! TE IUBESC
TATI si nu-mi ajunge viata sa-ti cinstesc memoria! ai fost cel mai bun tata din
lume si am fost binecuvantata ca ai fost al meu.
Va rog, invatati din greselile mele... nu asteptati sa spuneti te iubesc pina
cind e prea tarziu si apreciati fiecare secunda cu cei dragi pt ca timpul se
scurge si nu-l mai poti aduce inapoi. ramai cu durerea si cu regretele... si cu
amintirile pe care doar tu le poti tine vii...
pt tine, Tata
Daca maine incepe fara mine...
Daca maine incepe fara mine si nu voi fi acolo sa vad,
Daca soarele va rasari si-ti va gasi ochii plini de lacrimi pt mine,
Mi-as dori atit de mult sa nu mai plangi ca azi
Gandindu-te la multele lucruri ramase nespuse!
Stiu cit de mult ma iubesti... la fel de mult ca si mine...
Mereu te gandesti la mine si stiu cit iti lipsesc...
Dar cind maine va incepe fara mine, incearca sa intelegi...
Un inger a venit, m-a strigat pe nume si m-a luat de mana
Si mi-a zis ca locul meu in Rai e pregatit, Ca trebuie sa-i las pe toti ce-i
iubeam...
Cind m-am intors sa plec insa, o lacrima pe obraj mi s-a scurs
Pentru toata viata mea pe care n-am trait-o,
Pentru tot ce mai aveam de facut si nu facusem....
O Doamne sa te parasesc insa-mi era cel mai greu...
Daca as putea macar sa aduc inapoi ziua de ieri... pt o clipa
Sa-ti spun Adio si sa te sarut... si poate sa te mai vad zambind...
Cind am ajuns in Rai m-am simtit ca acasa
D-zeu m-a privit, mi-a zambit si mi-a zis:
Aceasta e eternitatea pe care ti-o promit,
Azi, viata ta pe pamant s-a sfarsit
Acum nu exista maine, dar azi e vesnic...
Si toate zilele-s la fel, fara trecut...
Asa ca maine, cind va incepe fara mine....
Nu te gandi ce departe sunt....
pentru ca mereu cind te gandesti la mine...
Voi fi aici, in sufletul tau sfant...
nu te ferii de ploaie si de vant...
Sunt lacrimile mele curgand si vocea mea incet, alintand....
tatalui meu, Alexandru,
si voua, tuturor celor care, ati ramas alaturi de mine si de familia mea...
doar Dumnezeu va poate rasplati pt grija si dragostea cu care ne-ati
inconjurat... eu doar va multumesc.
cu inima sfasiata,cu ochii plini de lacrimi, Ralucutza, "puiutul tau
drag"
https://www.facebook.com/DurereaUneiPierderi