M-am rătăcit de lume pe-o cărare
Cu multe văi și spini de mărăcini.
Am apucat pe ea din întâmplare,
Cei întâlniți în cale-mi sunt străini.
Și dacă spinul mi se-nfige în talpă
Degeaba aștept să primesc ajutor.
Durerea-și cântă sufletul la harpă,
Din ochi cad flori de lacrimi în covor.
Străinul ce-l zăresc o avea milă
Când cel știut în cale m-a lăsat?
Sau văzând rana i s-o face silă
M-o ocoli cu un pas apăsat?
Sunt singura ce-aduce vindecarea
Pe trupul gârbovit străpuns de-un spin.
Și soarta pare c-a pierdut cărarea
Mai scapă câteodată un suspin.
Autor: Marilena Perijoc