30 septembrie 2013

MAREA

Născută din adâncuri
Apare o mândră fată.
Natura i-a pus muguri,
Pământu-i al său tată.
Frumosul chip şi-arată
Privind departe-n zare,
Iar briza ei îmbată
Şi dura ursitoare.
Cu ochii-i mari, albaştrii,
Priveşte cu uimire
Cum valuri are-n plete
Şi apă în privire.
Tot caută în noapte
Cu dor şi-nfrigurare
Corabia uitării...

Portiţa salvatoare.

24 septembrie 2013

ÎN BARCA RUTINII

Cândva rutina vieţii tale
În a sa barcă te plimba,
În cale-ţi presăra petale,
Pe norii negrii-i alunga.

Dar într-o clipă, din poveste
Un personaj a coborât.
Cu a sa coasă fără veste
A secerat ce ai iubit.

Şi împietrită de durere,
Rămasă în alt peisaj,
Te-ai rătăcit pentru o vreme
Şi ai pierdut al tău curaj.

Refuzi să crezi în adevărul
Ce se aşează în faţa ta,
Din suflet vrei să alungi dorul
Ce-ţi stăpâneşte inima.

Te simţi învinsă,mutilată,
De parcă coasa te-a lovit.
Cauţi cu ochii a ta soartă
Să vezi ce ţi-a mai pregătit.

Şi-nalţi o rugă către cer,
Să te ajute acum ai vrea
Din sufletul rămas stingher

Să şteargă toată durerea.

23 septembrie 2013

COLINDÂND PĂMÂNTUL

Un vuiet lung coboară,
Dansează peste sat.
În joacă ,astăzi vântul
E pus pe scuturat.
Copaci îngălbeniţi
Îşi pitesc frunzele
Ce i-au ţinut gătiţi
În toate zilele.
Din calea lui ,gonite
Se-nsoţesc păsările,
Spre locuri însorite
Mutând cântările.
Zâmbeşte mândru vântul
De-aşa întâmpinare,
Se miră de impactul
Făcut cu-a sa intrare.
Şi după el ascunsă,
Zâmbeşte cald o zână.
Şi lin se lasă dusă
Ţinându-se de mână.
E toamna ce coboară
Să-aducă bogăţie,
Cu chipu-i de fecioară
Pe oameni să îmbie.
Va poposi o clipă
Strângându-şi roadele,
Pe-a vântului aripă
Colindând satele.
Şi când pe drum în spate
Va urla Crivăţul,
Va merge mai departe

Colindând tot pământul.

19 septembrie 2013

3 ANI...

O ZI DE SEPTEMBRIE CU TIMP MOHORAT
MA UIT IN JUR SI TOTU-I URAT
NIMIC NU E VESEL SI CERU E-NCHIS
SI SUFLETUL NOSTRU DE 3 ANI ESTE TRIST!

DAC-AR FI O PUNTE INTRE TINE SI NOI 
AM TRECE DINCOLO SI TE-AM ADUCE-NAPOI
SI CU TOTII DIN NOU AM FI FERICITI 
CRISTINA SI NOI ,PARINTII TAI IUBITI.

DAC-AR FI O FERESTRA INTRE PAMANT SI CER
AM DESCHIDE-O LARG CA SFANTUL ETER
SA ITI POARTE-NAPOI INTREAGA FIINTA
AR FI PENTRU NOI CEA MAI MARE DORINTA!

DAC-AR FI O MINUNE S-O FACA DUMNEZEU
TU ,CRISTINA ,TATU SI EU
IMPREUNA AM FI NEDESPARTITI
OF ,DOAMNE ,AM FI DIN NOU FERICITI!

DAR,INGERUL NOSTRU ,NIMIC NU SE POATE
IN VIATA ACEASTA , SA TE MAI AVEM APROAPE
INCERCAM INSA SI NADAJDUIM
CA-NTR-O ZI CAND VREA DOMNUL CU TINE-O SA FIM!


NUTi IGNAT

18 septembrie 2013

17 septembrie 2013

FIORI DE NOSTALGIE

Văzând copaci ce îşi pierd frunza
Mă trec fiori de nostalgie.
Sunt trişti sau vor să-şi schimbe bluza
Purtată-n toamna ruginie?

Şi peste ei aleargă anii
Urme lăsând ,ca şi la noi,
Suntem grăbiţi să strângem banii
Să înotăm prin vânt şi ploi.

Închidem ochii când natura
Se mai încruntă către noi,
Încercăm să-i închidem gura
Nu recunoaştem că-i gunoi.

Tot noi cei cu pretenţii multe
Mormanele le-am adunat.
Şi ca urmare să rezulte
Din fapte ,ce la schimb am dat.


16 septembrie 2013

PARFUM DE PARĂ

Sunt ca o frunză în cădere
Din pomul toamnei scuturat.
Eliberată de durere,
Cu doru’ în suflet încuiat.

Planează lin cu bucuria
C-o viaţă a primit în dar.
Şi o trăieşte cu magia
Că n-a parcurs-o în zadar.

Pluteşte-n aer fericirea,
Miroase a parfum de pară,
Pe briza vieţii-mi las menirea,

Purtată lin,ea mă coboară...

6 septembrie 2013

SUFLETUL MEU...

Sufletul meu ,palmă deschisă
Cu faţa îndreptată spre cer.
Şi printre degete se lasă prelinsă
Iubirea şi dorul stingher.

Tot curge ca râul şi poartă la vale
Ce până acum a ştiut aduna,
Prin vreme senină sau prin rafale
Răul în urmă să-l lase ar vrea.

Să spele în cale şi să dea strălucire
Altor scântei peste care va da
Şi prin a vieţii dură şlefuire

Îşi va mări în timp valoarea.

2 septembrie 2013

Durere omenească

În noaptea minţii am ascuns durerea
Şi am rugat uitarea s-o păzească.
Pe jumătate i-am tăiat puterea
Şi parcă este mult mai omenească.

În cămăruţe prin cotlonul minţii
Se aşează praful peste amintiri.
În ciudă parcă azi făcându-i sorţii,
Am tras cortina peste a lor spini.

Mă păcălesc aşa că-s  protejată,
Nicio durere nu mă va răpune.
Pe drumul vieţii mă tot las purtată

Şi vreau să adun doar clipele senine.