30 septembrie 2011

O invitatie...speciala

Cum doar cu gandire pozitiva si optimism nu se pot urni lucrurile, mai incerc si azi, pe ultimii metri, sa...ce, de fapt?!?
Sincer, nu stiu ce si cum sa mai fac, sa castigam mai multe voturi...Am inceput in forta si ne-am mentinut bine in clasament! Am trimis peste 10.000 de invitatii pe facebook, am tradus invitatia la vot in trei limbi si am trimis sute de mail-uri...Si totusi am ajuns pe locul 13....si se mai poate vota doar astazi pana la ora 16.001

Ce as putea sa mai spun in plus, pentru a convinge oamenii sa-si rupa 2-3 minute din timpul lor, pentru a face diferenta in viata unor oameni greu incercati?!? Daca ceream bani as mai fi inteles...
Nu am in spate o retea asa puternica precum concurentii de pe primele locuri si nici sa "joc" necinstit nu-mi place si nu vreau....
Am doar o motivatie foarte puternica si speranta ca oamenii nu si-au pierdut complet compasiunea...
Daca voi ati fi in locul meu, ce ati face ca sa strangeti multe voturi?...
Daca puteti face acel lucru, il faceti...va rog?...Nu pentru mine... ci pentru parintii care si-au pierdut un copil...
Cu ultimile puteri...la propriu si la figurat, mai lansez o invitatie la....umanitate...
Va multumesc!
Doamne ajuta!
Bianca Brad


Asta dureaza mai putin de 2 minute! ...mai mult dureaza sa scriu eu urmatoarele explicatii ;-)!..
1. Intrati pe https://raiffeisencomunitati.ro/program-de-granturi/,
2. Creati un cont (NU se cer date personale!), urmat de confirmare. Daca nu o gasiti in inbox, verificati in Spam.
3. Apoi dati click pe Proiecte depuse de ONG-uri ,
4. Dati click pe B(ucuresti) de pe harta galbena,
5. Mergeti la sectiunea - Servicii sociale si bifati proiectul ,,Alaturi de Parintii de Ingeri,"
7. In josul paginii dati click pe butonul "Votat" .
Si gata

Spirit liber

Plutesc acum intr-un zbor lin,
Azi spirit liber sunt pe cale.
Din lumea mea vreau sa alin
Toate nelinistile tale.

O raza din sufletul meu
De tu esti trista ,iti trimit.
Pe bratele mele mereu,
As vrea acum sa te ridic.

Sa poti purta mereu cu tine
Din linistea pe care eu,
Cu mare dragoste spre tine
O-mpart oricand iti este greu.

Te voi iubi si-n vesnicie
Cum pe pamant te-am adorat.
Te admir acum cu bucurie,
Tarie eu ti-am dat.

29 septembrie 2011

De ce?

Timpul se incapataneaza sa-si traga dupa el secundele,minutele,anii…In graba lui de a merge mai departe ne taraste si pe noi ,care fara sa realizam de ce ,ii facem jocul si ne lasam prinsi in aceasta febra de a inainta,in aceasta goana spre necunoscut,spre ziua de maine care nu stim ce ne poate aduce..

De ce sa nu ne bucuram de cea de astazi?De ce nu ne smulgem din gheara sa pentru a ne opri sa privim in jurul nostru la frumusetea oamenilor,la puritatea sufletului de copil,la clinchetul melodios al naturii?
Suntem atat de grabiti sa mergem spre viitor incat nu mai stim cum sa ne bucuram de prezent.

Ne lamentam din nimic uitand ca totul are o rezolvare si ca orice rau aparut are si o fata buna…totul…mai putin viata…
Viata pe care am primit-o in dar candva si pe care nu stim sa o pretuim,pe care o calcam in picioare nestiind cum sa ne-o traim,pentru ca apoi sa avem ce regreta…pe ea viata care asa cum ne-a fost data ni se ia …cand?unde?nu stim…
Dar ne raman apoi numai regrete…

Cand un om drag pleaca de langa noi printre ingeri,ducem cu noi povara apasatoare a regretului…Atunci,prinsi de o gheara nevazuta ne oprim…analizam…simtim…ne transformam,dar…este prea tarziu!

28 septembrie 2011

Depresie, Insomnie, Atacuri de Panica, Hipertiroidie

"Dupa decesul tatalui meu, am intrat intr-o stare acuta de tristete. Am fost foarte apropiat de tatal meu si disparitia lui m-a marcat profund. Am incercat sa imi modific obiceiurile, prietenii si familia m-au sustinut, au mers si la discutii cu un psiholog, am urmat si un tratament cu antidepresive. Starile reveneau si au izbuncnit si atacurile de panica. Disperat, l-am sunat pe dr. Tutu. Am inceput tratamentul in februarie anul trecut, cu acupunctura si niste produse din plante medicinale, cand a fost nevoie mi-a facut si focul tibetan si rearanjarea vertebrelor. Somnul mi-a devenit linistit dupa aproape 1 saptamana de la inceputul tratamentului, am inceput sa imi limpezesc mintea si sa ma simt din nou eu.

Dr. Tutu mi-a explicat ca socul mortii tatalui meu a creat un dezechilibru profund in plan psiho-afectiv, ceea ce a produs in zona tiroidei si a veziculei biliare tulburari functionale; nu l-am crezut si am facut niste analize de tiroida. Asa era, deja intrasem in faza de hipertiroidie. Mi-a prescris si un regim pentru revitalizare, am eliminat din alimentie cafeaua, nessul, alcoolul, tutunul si grasimile. Sincer, n-am crezut foarte mult la inceput ca o sa izbutesc, dar dr. Tutu mi-a aratat ca pentru probeleme mele de sanatate cel mai bun tratament a fost al dansului. Am inceput sa citesc mai mult despre acupunctura si istoria medicinei traditionale si realizez ca noi, ca oameni, ne-am indepartat cam mult de adevar, iar faptul ca ne-am nascut intr-o epoca nu inseamna ca trebuie sa calcam in picioare istoria stramosilor negand sau neintelegand. Acum sunt in postura celui care nu intelege de ce nu am facut mai devreme acest gen de tratament.

Va recomand tratamentele doctorului Tutu, mi-a fost si prieten si medic si m-a ajutat sa ma regasesc pe mine si sa accept plecarea tatalui meu."


http://www.pirasan.ro/pacienti_tratati/depresie_atacuri_panica_insomnie_hipertiroidie.html

Ultimul Juramant

by: Sammy del Santo


Cand patul nostru va fi gol
Si doar un scaun la o masa,
Zadarnic ma vei cauta, iubito –
Desi, cu tine sunt, in casa!

Cand frunzele cade-vor toate
Si primii fulgi se vor asterne,
Ma vei gasi, iubita draga,
Doar in gand sau poze terne.

Cand trupul tau se va asterne
In asternuturi reci si goale,
Si-n loc de pieptu-mi pe o perna,
Tu, capu-ti vei lasa agale,

Cand te va bate ploaia
Si te va bate vantul,
Sa stii, atunci, iubito,
Ca-s una cu pamantul.

Cand te va arde dorul
De amintirea-mi vie,
Sa nu privesti in urma,
Nici frica sa nu-ti fie,

Caci stiu: nu vei citi poemul
Ce ti l-am scris cu jind,
Tu-n viata ai alte repere:
„Prin viata, treci mereu zambind”
………………………………………..
Si-n fiecare noapte,
Cand vei visa la mine,
O aripa de inger
Cade-va peste tine!

…si imi va tine locul
Si te va incalzi…
Caci aripa de inger
Iubito, eu voi fi !



http://sammydelsanto.haipa.ro/2009/11/27/ultimul-juramant/

27 septembrie 2011

Disparitia persoanei cu care ti-ai impartit viata lasa in urma o gaura neagra


Copiii cresc si pleaca. Oricat de mult te-ar iubi si oricat de mult ii iubesti, ajung in acel punct al vietii in care au casa lor si familia lor. Stii ca esti o prezenta importanta in viata lor, insa mai stii si care le sunt prioritatile. Singurul om care ramane langa tine pana la sfarsitul vietii, daca esti norocos, este sotul ori sotia.

Mi-am pierdut anul trecut mama, iar lipsa acesteia ne-a dat peste cap viata. Am adorat-o iar prezenta ei in viata mea va fi, pentru totdeauna, unul dintre darurile cele mai de pret pe care le-as fi putut primit. Insa, oricat de mult as suferi eu ori sora mea, ma indoiesc ca simtim pe jumatate durerea prin care trece tata.

Intotdeauna am fost elementul mai practic al familiei; pusa fata in fata cu disparitia mamei a trebuit sa preiau haturile si sa ma ocup de ce a fost nevoie, chiar cu teama de a fi putin autoritara. Niciodata nu l-am vazut pe tata atat de slabit si de apatic, el, o persoana mereu activa si descurcareata. La inceput, nu puteam sa vad mai departe de durerea mea, insa stand langa tata mi-am dat seama ca nu e momentul sa ma gandesc la mine.

La urma urmei, oricat de dur ar suna, legea firii cere ca parintii sa moara inaintea copiilor. E adevarat, chiar si asa, nu ai cum sa nu simti ca au murit prea repede. Insa cand vine vorba de omul cu care iti imparti viata, durerea trebuie sa fie devastatoare, mai ales atunci cand mai ai o bucata buna de viata de impartit, mai ai mult pana sa ajungi la "adaci batraneti". Mama urma sa implineasca 54 de ani. Disparitia persoanei cu care ai ales sa iti imparti viata lasa in urma o gaura neagra pe care nici copiii, nici nepotii nu au cum sa o umple complet.


http://smartwoman.hotnews.ro/painti-copii

Sindromul "inimii zdrobite"...

Va recomand astazi sa cititi pe blogul lui Anatol Basarab "Sindromul "inimii zdrobite"...


http://anatolbasarab.blogspot.com/2011/09/fw-sindromul-inimii-zdrobite.html?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+AnatolBasarab+%28Anatol+Basarab%29

26 septembrie 2011

Pierderea unei persoane apropiate nu provoaca neaparat depresie

Psihologii americani au dat publicitatii rezultatele a noi cercetari, care rescriu teoriile de pana acum dintr-un domeniu destul de neglijat al stiintei, thanatologia (problema doliului). Spre deosebire de ipotezele de pana acum, pierderea unei persoane apropiate provoaca nu neaparat depresie, ci mai mult un dor nespus si dorinta de a o reintalni, iar in cele mai multe cazuri depresia apare ca o consecinta tarzie a acestui dor, a sentimentului de lipsa ireversibila.
Potrivit noilor cercetari, cei care considera ca in starea sufleteasca a celor indoliati apare o depresie nervoasa gresesc. in realitate, persoana indoliata are senzatia ca a pierdut o parte din sine insasi si ca de acum incolo nu va mai putea fi fericita - a sintetizat experimentele cercetarii in acest domeniu Holly Prigerson, specialist in probleme de doliu, profesor la Harvard Medical School.
Grupul de studiu, condus de Prigerson, a cercetat cazul a 233 de oameni care au avut de infruntat moartea naturala a unei persoane dragi. Dupa cum au constatat cercetatorii, acest dor dureros care apare dupa moartea persoanei iubite ajunge la apogeu dupa patru luni de la producerea tristului eveniment, iar depresia care putea sa apara in urma acestui dor plin de durere ajunge la nivelul maxim mult mai tarziu.



http://www.romedic.ro/pierderea-unei-persoane-apropiate-nu-provoaca-neaparat-depresie-0N1710

25 septembrie 2011

23 septembrie 2011

Pusi


O zi de toamna,o data oarecare pentru unii,o zi cu semnificatii pentru altii…
Astazi mama lui Pusi,Steliana,ar fi trebuit sa serbeze cei 33 de ani ai lui Florin Craioveanu.
De acolo de sus Pusi trimite astazi liniste si pace in sufletul mamei tale si roaga-te pentru noi toti!

22 septembrie 2011

Suport emotional gratuit

Se intampla de cele mai multe ori ca cei care trec prin procesul de doliu sa isi duca singuri povara….Dupa ce soarta ii loveste si le rapeste o persoana draga se simt singuri si abandonati de cei din jur…Depinde de fiecare cum isi gaseste puterea de a merge mai departe si de a depasi perioada de depresie,pentru ca cei mai multi nu au posibilitatea materiala de a merge sa ceara ajutor unei persoane de specialitate…
Aceasta problema m-a tot framantat in ultima vreme si am gasit pentru unii dintre voi o solutie…Am intrebat la “Scoala mamelor”proiect lansat de Fundatia Pretuieste Viata prin care Andreea Marin (Manager de proiect)ajuta mamele aflate in situatii dificile de viata si am primit un raspuns care m-a bucurat :

“Mamicile care locuiesc in Bucuresti, Ploiesti sau Cluj au posibilitatea sa mearga in Centrele noastre de Suport, unde beneficiaza de consiliere psihologica gratuia. Datele de contact ale centrelor le gasiti aici: http://www.scoalamamelor.ro/4/Centre-de-suport.
Daca nu locuiti in unul dintre aceste orase, puteti sa sunati la numarul 116 111. Este numarul de telefon la care puteti suna 7 zile din 7, 16 ore pe zi, pentru a solicita informare, consiliere si indrumare cu privire la problemele cu care va confruntati. Apelul este gratuit in retelele Romtelecom si Cosmote. Va vor raspunde specialisti care va vor asculta problemele, va vor da informatii utile, directii de urmat sau vor duce problemele dumneavoastra mai departe catre institutii ale statului, abilitate sa le rezolve atunci cand este posibil. “
Echipa Scoala Mamelor


Multumim Andreea Marin Banica pentru ca acest lucru este posibil!

21 septembrie 2011

Pentru Costin-Valentin


"Dumnezeu sa te odihneasca cu sfintii Sai in locuri unde tristetea si durerea nu sunt cunoscute, iubirea mea...
Sper din inima ca de 9 luni de cand ai plecat de langa noi, printesele tale, esti intr-un loc unde ti-e mai bine decat aici.Ma rog in fiecare seara pentru sufletul tau, sa fii bine...si pentru noi, ca sa ne intalnim din nou in momentul cand Dumnezeu va hotari...
Realizez ca inapoi nu am cum sa te mai aduc, desi as da tot pentru un moment in bratele tale...asa incat nu imi ramane decat rugaciunea, care sper sa iti aduca liniste si tie si mie si sa mai diminueze din dorul asta imens din sufletul meu...Te iubesc enorm si o sa fii in inima mea toata viata, iar in viata cealalta sper sa fim din nou impreuna, la fel de fericiti, traind ca si printre ingeri...
Acum tu esti ingerul nostru pazitor...Te iubim...Dumnezeu sa te odihneasca, gurita mea !!!


Roxana

20 septembrie 2011

Dor de aer curat


In perioada 19-26 septembrie, fie ca esti cititor fidel, fie ca esti aici doar pentru o vizita ocazionala, te invit la o gura de aer curat. Stim cu totii ca o fotografie spune mai mult decat 1000 de cuvinte.



http://adriana-dardindar.blogspot.com/2011/09/dor-de-aer-curat_18.html

19 septembrie 2011

Durerea unei mame


Azi s-a implinit un an ,copilul meu
de cand il rog nespus pe Dumnezeu
sa dea timpu-napoi si viata dinainte
Si ce s-a intamplat ,sa nu se-ntample.
Visuri si dorinte ale mintii si ale
sufletului meu ,care se impotrivesc
destinului implinit si care aluneca
si adera la lucruri imposilibile.
Degeaba o fi ea, ratiunea, dictatura
vietii ,ca sufletului meu nu ii pot
dicta nimic...si cum spuneam tututor
"gata, stiu si am inteles,de-acum
voi plange toata viata.." pentru ca
stiu ca nu te voi mai vedea,nu te voi mai
auzi,nu te voi mai intalni pe acest
pamant niciodata...
Stiti cum e acest "NICIODATA"??
pentru mine...ca o sulita ce-mi strapunge
inima,sufletul si care doare...doare atat
de tare ca de acolo izvorasc lacrimi,
lacrimi de dor ,de durere,de tristete..
Ma gandeam ieri la ultimele clipe ale
despartirii de tine,dragul meu copil,cand ziceam sa mai tin un pic
obrazul meu de fruntea ta rece,si rugam mamele
din jurul meu ,cu lacrimi in ochi si strigate
de durere ,sa-ti dam cate un pic din inima
noastra sa-ti bata inima din nou...
Off...retraiesc acele clipe ,si mi-e tare
greu sa mai scriu,lacrimi imi curg neincetat
..........offff
Imi promisesem ,cand am inceput sa scriu
ca voi incerca sa nu plang si sa cred ca esti alaturi
de mine si ca ce s-a intamplat a fost
din vointa lui Dumnezeu si ca de un an
Dumnezeu are grija
acum ,EL de tine ,pentru ca EL te-a vrut
acolo sus si ca eu nu mai pot schimba nimic,
numai ca sufletului ranit e de ajuns un mica amintire
sa-i apara si el deja e plin de lacrimi..
Dragul meu Cosmin,
"Dacã lacrimile ar putea înãlta o scarã si amintirile o cãrare,as urca în Rai si te-as aduce din nou acasã."

"Te iubesc si eu si tatu si Cristina si te vom iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te vom iubi pentru totdeauna!"

In amintirea celor dragi care ne-au parasit


Ingerul meu

Puiule,eu stiu ca ma vezi
Dragoste eu stiu ca tu-n mine crezi

Esti inger si stiu ca si tu ma privesti,
Si pasii cand merg pe un drum mi-i pazesti,

Acum nu ma-ntreb de ce ai plecat,
Acum tot ce-ti cer floarea mea,
De-acolo de sus,ai grija te rog
Ai grija de inima mea,

Zambeste cu mine
Atunci cand zambesc,
Glumeste cu mine
Atunci cand glumesc,

Si stai langa mine atunci
Cand de dor ma topesc,
Priveste-ma-n ochi ,o, inger ceresc
atunci cand si eu te privesc,

Si te mai rog sufletul meu,
Da-mi forta copile,tu stii cum sunt eu,
Ramai langa mine,la bine si greu,
Vegheaza-ma tu,ca singura-i greu

In sufletul meu mereu viu vei fi
Cu tine de mana voi merge in fiece zi
Si nimeni in veci nu ne-o desparti
Esti suflet curat,
In veci neuitat,
Esti pur ca mereu
Esti ingerul meu.

Amarie Luminita



http://durerea-unei-pierderi.blogspot.com/2011/03/de-la-catina-pentru-cosmin.html

18 septembrie 2011

Perioada de doliu

Perioada de doliu este resimtita ca o perioada de acceptare a pierderii, de reevaluare a propriei vieti, de redefinire a valorilor si a prioritatilor, astfel incat se incadreaza ca fiind una din perioadele de criza din viata unui om. Durerea, pierderea, sunt resimtite in moduri diferite si traversate in moduri diferite. Daca unele persoane prefera sa vorbeasca despre pierderea suferita, altele prefera sa-si ascunda trairile si sa isi traiasca viata ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Aceasta perioada, in societatea noastra romaneasca actuala, este de obicei respectata de catre cei din jur, persoanelor le este respectata durerea si perioada de acomodare si acceptare a pierderii. Ritualurile crestine au pe langa rolul lor religios si un rol terapeutic in sensul ca persoana este atrasa si intr-un fel ajutata sa depaseasca momentul prin ritualuri, prin diverse “sarcini” de indeplinit, si nu de putine ori, cu unicul mod de a mai intreprinde ceva in folosul persoanei pierdute. Astfel, pastram relatia… chiar daca am pierdut persoana si reusim sa parcurgem schimbarea intr-un mod mai usor de acceptat. Persoanele din jurul nostru au un rol important in ajutorul acestei perioade prin sprijinul oferit, prin consolare, intelegere, ingaduinta si respect.

Psihologul / terapeut isi aduce contributia sa in traversarea acestei perioade atunci cand ne simtim blocati in trecut, cand simtim ca nu putem face fata pierderii suferite si viata noastra a luat o directie neasteptata si greu de gestionat prin insotirea parcurgerii fazelor pierderii si depasirea acestora intr-un fel potrivit, pentru integrarea situatiei in proiecte de viitor.



http://consiliere-psihologica-craiova.mocka.ro/7-perioada-de-doliu.html

17 septembrie 2011

15 septembrie 2011

Aripi pierdute


Astazi impartasesc cu voi bucuria aparitiei cartii “Aripi pierdute”,o noua carte de versuri in care am adunat o parte din poeziile pe care eu le-am postat pe blog si altele care descriu scene din viata mea prezenta…

Poeziile contin cuvinte alese de mine pentru rima si care nu sunt tocmai corecte din punct de vedere gramatical,de aceea va rog sa nu ma criticati prea aspru…
Va multumesc pentru incurajari si pentru sprijinul vostru moral.

Pretul cartii este de 10 lei(pret platit de mine pentru tiparirea ei) + taxe postale(6 lei)

Traieste cu iubire

14 septembrie 2011

Inscrieri grup de suport Bucuresti in octombrie

Va rugam sa dati mai departe acest mesaj, pentru ca poate face o mare diferenta in viata unui om care simte ca a pierdut totul si viata nu mai are sens…

“Pentru cei care au pierdut recent o persoana draga, reluam din octombrie 2011, in Bucuresti, intalnirile de suport, facilitate de psihoterapeuti. Toti participantii vor putea aici sa vorbeasca despre pierderea lor, sa se simta aproape de oameni care ii inteleg si sa se regaseasca pe sine pentru a putea merge mai departe.

Grupul nostru va fi format din 6- 10 persoane, iar facilitatorii sunt Livia Caciuloiu Minea si Alex Octavian Caciuloiu. Ambii sunt Consilieri psihologici si Psihoterapeuti cu drept de libera practica si lucreaza voluntar in acest proiect.

Vom avea pentru inceput 5 intalniri a câte 3 ore. Data primei intalniri o vom stabili de comun acord. Locatia (zona centrala) va fi comunicata doar celor care vor face parte din grup.

Pentru detalii si inscrieri, pana pe 30 septembrie 2011, trimite un email la adresa liviaminea@hotmail.com sau suna la 0742.024.642 pentru a programa o prima sedinta de consiliere psihologica individuala GRATUITA, in care vom vedea impreuna daca acest grup de suport este cea mai potrivita forma de sprijin pentru tine acum. Desi aceasta sedinta individuala este gratuita, rugam fiecare participant la intalnirile grupului sa ofere o donatie de 10 ron/persoana/intalnire. Nu ne dorim sa facem profit, toata echipa lucreaza voluntar, insa avem nevoie sa acoperim costurile de promovare, consumabile si inchiriere spatii.

Trimite acest mesaj tuturor prietenilor tai care au pierdut recent o persoana draga si iti vor multumi! Serviciile sunt disponibile oricui, indiferent de apartenenta religioasa, de varsta sau alte criterii.

Despre procesul de doliu, gasesti aici un filmulet scurt: http://www.youtube.com/watch?v=A1LqRTkgzK0&

Cu bine,

Livia Caciuloiu Minea, consilier psihologic si psihoterapeut
Telefon: 0742.024.642
http://liviacaciuloiuminea.wordpress.com/about/



http://doliularomani.wordpress.com/2011/09/13/inscrieri-grup-de-suport-bucuresti-in-octombrie/

Furnicarul

Prinsa in furnicarul vietii,
Am inceput sa uit si eu,
Ca trecatori suntem pe lume
Nu iei nimic din jurul tau.

Si cand necazul te loveste,
Dezmeticit realizezi,
Ca esti o frunza ce paleste,
Dintr-un copac cu frunze verzi.

Iti tot propui sa mergi pe calea
Cu aspiratii sufletesti,
Dar maine iar va bate vantul,
Uitand vrei sa te-mbogatesti.

Si fapte bune ai putine,
Caci raul stie a te-ndemna.
Iar tu alegi ale lui glume
Uitand ca ai sa mori candva.

Si fata-n fata il vei avea,
Nu vei putea a te desprinde.
Odata prins in gheara sa,
Sa iesi nu vei avea pe unde.

De aceea-i bine-n furnicar,
Sa luptam pentru a face bine.
Si-n minte sa avem mereu,
Ca va veni ziua de maine.

13 septembrie 2011

12 septembrie 2011

Un acrobat grǎbit…


Stiu in strafundul sufletului meu ca s-a tinut si ultimul tau spectacol.O umbra intunecata a cazut din varful cupolei, iar eu rad cu lacrimi mari, ce topesc culorile veseliei.
Am sa rad in aplauzele spectatorilor si nimeni nu va sti ce e in sufletul meu, pentru ca inainte de toate voi rupe toate afisele si nimeni nu va sti ca rolul clownului a fost interpretat de Calin Ahil.




,,Cand vei fi plecat
Nu vor mai fi amintiri
Va fi doar Amintirea a ceea ce-ar fi putut sa fie
Cand vei fi plecat
Imi vei fi ucis visul si odata cu el Sufletul
N-am sa mai fiu decat un trup
Ce-si va plimba printre oameni Absenta
Cand vei fi plecat
Imi vei fi luat cu tine pentru totdeauna
Singurele puncte de sprijin pe care le aveam
Si pe care in dictionare le gasesti numindu-se
Speranta,
Vis,
Credinta,
Sens,
Cand vei fi plecat
Se va fi facut dimineata
Si se va sfarsi un vis
Ce a tinut o noapte cu durata de ani
Cand vei fi plecat
Va fi murit o legenda
Si poate ca va fi murit insasi Poezia
Cand vei fi plecat
Inca nu voi fi invatat sa cred in imposibila iubire
Si astfel,
Nu-mi voi putea aminti niciodata de ea
Dar imi voi aminti-cand vei fi plecat-
Imi voi aminti si dincolo de moarte
De….Infinita Iubire
…si ma intreb daca nu cumva as trada
Iubirea,
Infinitul
Adevarul,
Timpul,
Iertandu-ti Plecarea.’’


Corina

11 septembrie 2011

Albe falfairi

Multi ma vad singura pe cale
Mergand cu zambet pe a mea fata,
Se mira unde-i a mea jale,
La lovituri cum mai fac fata.

Ei nu cunosc ca langa mine
Voi stati atunci cand imi este greu
Si ma ajutati sa-mi fie bine
Tot sprijinindu-ma mereu.

Si ma vegheati din vesnicie,
De rau vreti a ma proteja
Si impreuna pe vecie
Noi ne vom incuraja.

Voi stiti mereu a mele ganduri
Si lacrimi stergeti pe a mea fata,
Cu falfairi din albe randuri
Imi dati acum pofta de viata.

Caci ma iubiti si-n vesnicie
La fel cum va iubesc si eu.
Si zambete astazi ma-mbie
Sa nu ma plang de-mi este greu.

10 septembrie 2011

9 septembrie 2011

Metafora creionului

Copilul isi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, intreba:
- Scrii o poveste care ni s-a intamplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zambi si-i spuse nepotului:
- E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decat cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, când vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la acesta.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut în viata mea!
- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile.
Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusesti sa le mentii, vei fi totdeauna un om care traieste in buna pace cu lumea:
- prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mana care ne conduce pasii. Pe aceasta Mana o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui;
- a doua calitate: din cand in cand trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta înseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pana la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun;
- a treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa întelegi ca a corecta un lucru nu înseamna neaparat ceva rau, ceea ce este important e faptul ca ne mentinem pe drumul drept;
- a patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa,îngrijeste-te de ce se intampla inlauntrul tau;
- si, in sfarsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca ceea ce faci în viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa încerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.


Paulo Coelho

7 septembrie 2011

Soare in suflet

Privesc lumina de afara
E soare si-n sufletul meu,
Cand in jur se aduna iara
Prieteni ce ma ajuta la greu.

Daca eu cad,ei ma ridica.
Cu un zambet o mana-mi intind,
Impreuna nu vom sti ce e frica
Imbracati intr-un soare torid.

Si alaturi de ei pe asta lume
Voi putea drumul drept sa mi-l tin.
Am sa-ncerc sa ramana un nume
Ce urmasii cu drag il retin.

Dintre astre ma vegheaza ingeri
Plini de iubire,pace si dor,
Ma-ncurajeaza sa nu am infrangeri,
Forta imi dau cu al lor zbor.

Suflet iubit,sunt acuma lasata,
O mana intinsa la altii sa dau.
Si cu o dragoste curata,
Alaturi mereu sa le stau.

Sa le sterg lacrima de pe fata
Cand dorul cu greu ii apasa,
Si sa-i ajut in a lor viata
Sa nu-si rataceasca calea ramasa.

Sunt un om simplu pe drumul meu,
Nu stiu de ce sunt aici ramasa,
Insa mereu cu Dumnezeu
Voi fi pe pe veci bucuroasa.

Cum intri in legatura cu un spirit calauzitor

Ca să intri în legătură cu un spirit călăuzitor trebuie să treci dincolo de limitele minţii fizice şi să creezi o stare mentală deschisă spre Lumea Invizibilă. Cea mai bună cale este de a intra într-o stare de relaxare profundă şi de conştienţă accentuată.
În primul rând, găseşte un loc liniştit, departe de ceilalţi şi de orice îţi poate distrage atenţia, ia o fotografie a persoanei cu care vrei să comunici şi aşează-ţi-o în faţă, pe jos sau pe o masă şi aprinde o lumânare lângă ea. Asigură-te că lumânarea este suficient de departe de fotografie pentru ca aceasta să nu ia foc! Dacă ai un obiect de-al persoanei, o bijuterie, o haină sau altceva, aşează-te şi priveşte fotografia şi flacăra lumânării, ţinând în mână obiectul. Stai liniştit câteva minute şi relaxează-te, regularizează-ţi respiraţia şi du-te înapoi în memoria ta, într-un moment
de pe vremea când persoana încă mai era aici. Elimină sentimentele de frică, nu ai motive să te temi.
Carmen Harra

http://energianoua.blogspot.com/

4 septembrie 2011

Fulgi albi

Fulgi albi cad azi către pământ
Pierduţi în drumul lor de îngeri,
Cu dragoste purtaţi de vânt
Să mângâie a noastre plângeri.

Să ne aline ei durerea grea
Ce inimi a pătruns ca un pumnal.
Şi să ne ghideze viaţa
Orientându-ne ca după un semnal.

De n-ar fi ei ne-am rătăci pe cale,
Nu ne-nţelegem rostul de acum.
Cu sufletul rău sfâşiat de jale,
Cum să trăim azi între două lumi?

Secătuiţi de tot şi fără vlagă
Ne mai târâm doar pentru a nu cădea,
Tot căutăm în jur ca să ne tragă
Un trecător grăbit în calea sa.

Să ne apucăm de mâna-i cu putere
Şi cu speranţă a ne ridica.
Fără a mai avea ce cere
Să încercăm cu el a ne mişca.

Pe drumul ferm, trasat cu pete albe
Lăsate acum din aripi mari de îngeri.
Am vrea să împletim din ele salbe,
Să ne apere ele de înfrângeri.

2 septembrie 2011

Ploaia

Afara ploua si e frig
Si picaturi imi lovesc fata,
Ma uit spre cer si-ncep sa strig
Durerea azi se inalta.

Purtata in sus in zbor spre nori
Incearca sa razbeasca,
Sa ajunga catre alte zari
Si sa te intalneasca.

Sa-ti spuna ea tot ce simt eu
Cu gandul catre tine,
Sa aflii cum in drumul meu
Lupt ca sa-mi fie bine.

Te strig caci vreau sa ma auzi
Si-n suflet picurand,
Rauri de lacrimi reci si uzi
Inunda suierand.

Se amesteca acum cu ploaia
Mergand pe calea ei.
Si sterge acum udandu-mi foaia
Amintiri din anii mei.