Nou aparut,in
peisajul editorial giurgiuvean, volumul de versuri “Petale de suflet”,avand ca
autoare pe Marilena Perijoc m-a facut sa cunosc universul creatiei unei
persoane speciale prin generozitatea si puterea de a se darui, cu tot ce are
mai bun semenilor.Cartea,editata cu sprijinul Editurii”Sfantul Ierarh Nicolae”
din Braila vine sa propuna iubitorilor
de literatura un nume nou , plamadit in incercarile nu intotdeauna line ale vietii.
Cu sufletul
metamorfozat in “albe petale”,cu inima
palpitand ca o floare asezata discret pe campul plin de stele,cu umerii acoperiti de aripile nelinistite ale
fluturilor,Marilena Perijoc trece prin viata purtandu-si propria karma,
semanand cu marinimie in gradinile de
Semiramida ranita ,cantece de dragoste,poeme tanguitoare,sau tot mai des,
imnuri de biruinta scrise cu credinta, cu speranta si sinceritate
dezarmanta,avand in preajma un plasmuit inger pazitor. Cititorul patrunde
intr-o lume zugravita in tonuri gri, cu draperii lungi ce acopera o scena
aflata in bezna si pe care poeta isi joaca rolul ,rasucind in rana veche un
stilet perfid:
“ In
suflet ticsite sunt azi tristeti
Draperii
lungi, cernite
Ascund
amintirile din alte vieti
Ce prin
unghere stau catranite.”
(Unghere catranite)
Avand aschii de gheata in inima, cu sufletul
“uragan intr-o cana de lut”, ratacind pe drumuri serpuite si de multe ori
inselatoare, poeta se aseamana unui
acrobat care incearca sa-si mentina echilibrul cu intreaga fiinta suspendata deasupra
unei prapastii fara fund:
“ In fata mea,
adanca,
Fara sa-i dai de fund,
Prapastia naluca…
Ce sta
la mine-n gand.”
(Echilibru)
Cu un salt
neprevazut ar putea sa ajunga in Carul Mare, sau sa fie o stea in universul
negru si involburat,purtand cu sine un hard plin cu amintiri si o cheita cu
care sa deschida usi tainice si nebanuite,in cautarea unor pierdute fiinte iubite ,pe care le
invoca pe cale spirituala prin incantatii staruitoare in versuri. Ramane insa
intr-un castel metaforic plasmuit din realitati dure, cautand sa
supravietuiasca printre deznadejdi, asumandu-si singura puterea de a decide,pentru
ea cat si pentru cei situati in universul imediat apropiat
al familiei pe
care o protejeaja cu toata fiinta sa.
Poeta nu creaza
versuri meditand suav sub clar de luna, cum fac indeobste alte poetese,
versurile sale sunt arme de lupta, de existenta, de prelungire a eu-lui
interior, sunt chiar viata de zi cu zi ,cu bune si rele, cu intrebari care nu
intotdeauna isi gasesc raspunsul, cu impliniri si esecuri, cu dorinta ca o
lumina venita de undeva din inalturi sa-i arate calea de urmat, sa o sprijine in
demersul sau existential, sa-i dea puterea de a continua rolul pe care destinul
,ca un regizor implacabil i l-a harazit
pe scena incercata a vietii:
“Regizor mi-e destinul si-a scris-o
pentru mine
Refuza sa modifice la ea ceva
Sunt obligata sa imi fac
jocul bine
Cei ce ma
privesc,sa poata invata.”
(Plaja pustie)
Marilena Perijoc
scrie dintr-o suflare,intr-un stil direct,fara zorzoane, file dintr-un jurnal
in versuri, cronica unei vieti schimbate intr-o clipa anume, cand un ac al
ceasornicului s-a oprit cand nu trebuia
,facand ca viata sa se transforme intr-un papusar ce-si continua
parcursul, animand de sforile zilelor si noptilor oamenii transformati in
marionete:
“Balansati in
sfoara vietii
Zambitori noi vom juca.
Pan
s-o rupe-n fata sortii
Ata,
si noi vom cadea.”
(Papusarul)
Poeta refuza sa
intre intr-un joc hilar cu masti,stiind ca undeva in Univers exista si o stea a
ei si se arunca in tumultul de zi cu zi,cu omenie, caldura sufleteasca,
sinceritate, rabdare si intelegere, cu compasiune pentru cei incercati de
soarta ca si ea,dar cu credinta ca in viata primesti ceea ce meriti, intr-un tarziu:
“Caci
trecatori suntem cu totii
Prin lumea
asta, pasageri!
Si
se invarte roata sortii
Primim ce semanam de fel”
(Roata sortii)
Dimensiunile
vietii apar clare in fata celei care nu mai pune demult pret pe desartaciunile
ce ne ademenesc la fiecare pas: bogatie, averi,trufie, calea de urmat e simpla
si definita cu multa tarie morala, ce irumpe dintr-un suflet adanc incercat,
bazandu-se pe modestie, iubire, cinste si prietenie laolalta,dar si incredere
profunda intr-un ideal pe care il urmeaza cu tarie si incapatanare si care-i da
puteri nebanuite :
“Caci MODESTIA ti-e stapana,
IUBIREA pasii ti-i indreapta,
Iar CINSTEA sora lor cea buna
Se
crede cea mai inteleapta.
( Cadoul)
In carte, apare
ca un leit-motiv : viata ca o scena, actorul cautand un rol potrivit pentru a
ajunge dupa multe si epuizante repetitii si incercari sa gaseasca intr-un final
pansament si balsam pentru un trup si un suflet atat de incercat,de pasare
ranita:
“Sunt
ca o pasare ranita,
O dara las in urma mea.
Din
pieptu-mi gol rana urata
Sa se inchida nu
mai vrea.”
( Pasare ranita )
Marilena Perijoc isi continua odiseea prin viata
stiind ca nu se va lasa infranta chiar
daca ranile nu i s-au vindecat pe deplin. Crede cu statornicie ca are o menire
si o misiune in viata, ca Universul i-a incredintat un rol puternic ,facand
parte dintr-un scenariu important,pentru
indeplinirea caruia poarta
stindardul curajului si sperantei plenare:
“Tu
te-ai nascut aici cu o menire,
Scenariul ti-a fost scris in Univers.
Si fara a ii
da citire
Iti
traiesti rolul…
(Zambeste, o sa iasa soare!)
Ma innumar si eu
printre aceia care cred ca poeta este o invingatoare si ca lupta sa sustinuta de
convoaie de versuri este o reusita si prin simplu fapt ca mai are
puterea si bunatatea si aleasa marinimie de a multumi celor din jur, incercand
sa se investmanteze in petale diamantine si sa-si umple privirile si odaile
sufletului cu energie pozitiva,pretios cautata:
“Din
energia pozitiva
Cu
care voi ma-nconjurati,
Imi
iau acum aer de diva,
Va
multumesc pentru talanti.”
( Recunostinta )
Implicata
profund in a descifra, cum poate sa se faca utila cu sufletul sau generos,
celor care au nevoie de compasiune si speranta,Marilena Perijoc poarta in
fiecare mana cate o flacara arzanda, aprinzand in unghere de deznadejde, torte
de lumina si dorinta de mai bine,pentru cei dragi ei si semenii aflati in
cumpana. In finalul cartii intalnim un mesaj triumfator, care transpare din
fiecare fila a jurnalului ce ne sta in fata, intitulat “Petale de suflet”,si care
o defineste in fata cititorilor sai, si a comunitatii in care ea traieste cu
atata intensitate si combustie interioara:” MEREU INVINGATORI!”
DUNIA PALANGEANU
sursa: Prezentare facuta de doamna Dunia Palangeanu la lansarea cartii "Petale de suflet" din data de 15.01.2013