30 iunie 2011
Recomandare
http://www.aimee.ro/Spiritualitate/Vindecare-/-autovindecare/moartea-indrumatorul-eficient-al-vietii-partea-a-doua.html
si “Mesagerii luminii” ,(in special pag.92-93)de pe
http://www.scribd.com/doc/50034285/Mesagerii-Luminii-Lilia-Seven
Concertul naturii
Imi incanta privirea,
Ma opresc brusc din cale
Spre a-mi clati privirea.
De galben si de verde
Intins cat ochiul vede,
Se contureaza iute
Peisaj se succede.
Si vantul vine iute
Grabit in calea sa,
Concertul a-l incepe,
Mandru a interpreta.
Grabita acum soseste
O pasare in frac,
Un tril acum sopteste
Sa scape de-al sau trac.
Cand muzica incepe
In zboruri gaze mii,
Se-alatura orchestrei
Cu sarituri zglobii.
Si trestia pe ape
Danseaza pe-al lor cor,
O muzica din basme
Alese un dirijor.
Natura in prezidiu
Priveste rand pe rand,
Analizand la toate
Cu pletele-i in vant.
De atata fericire
Se molipsesc pe cale
Cu cantec si cu jocuri
Petrec a sarbatoare.
Trezita de un trosnet
Privesc in jurul meu.
Un iepuras fasnet
Fugi pe drumul sau.
E atata frumusete
Si liniste sub soare,
As vrea sa dau de veste,
Mereu e sarbatoare!
29 iunie 2011
28 iunie 2011
27 iunie 2011
Tainele morţii...
Undeva în timp, aşadar, pe ultima filă din agenda vieţii noastre, stă scris că nimic nu este aşa cum pare a fi şi că indiferent de câţi bani albi am strâns pentru zilele noastre fără culoare, totul trebuie înapoiat lumii acesteia, până la ultimul cent, pentru a putea să ne întoarcem în ţărână aşa cum am venit: goi şi stingheri...
Şi totuşi, această întâlnire să fie pentru desacralizarea viselor noastre? Căci cei care pretind că se trag din maimuţă ne-au încolăcit cu liane speranţele şi ne-au sădit gânduri pline de nesiguranţa junglei din care au venit. Ei i-au făcut statuie atomului primordial, ridicându-l la rang de Alfa şi Omega, şi au râs superior la marginea fiecărui val transcendent pe care emoţia mistică ne-a împins corabia...
De aceea, întreb: această întâlnire să fie pentru desacralizarea viselor noastre?... Şi dacă, în realitate, e o poartă de intrare într-o poveste încă mai mare decât tot ce-am putut să imaginăm?
Undeva, în apropierea unor răscolitoare emoţii, o voce tainică mi-a vorbit, într-un ceas al înseninării, despre drumuri misterioase între vămile Cerului şi zboruri nesfârşite care ne aşteaptă entuziasmul; şi, mai ales, m-a făcut să am încredere...
Aşa că, suflete drag, eu îţi spun: împodobeşte-ţi viaţa cu cele mai extraordinare speranţe! Construieşte-ţi corăbii, învaţă să navighezi pe oceanele spiritului şi, mai ales, crede! Pentru că dacă, într-adevăr, „Nimicul” e cununa acestei existenţe, atunci nu ai pierdut nimic, oricum! Iar dacă nu, ai pierdut totul!...
de Daniel Roxin
http://danielroxin.blogspot.com/2010/09/tainele-mortii.html
26 iunie 2011
25 iunie 2011
Calatoria sufletelor
Cu toate acestea, multe alte suflete vor sa pluteasca pentru câteva zile terestre deasupra locului unde au murit, de obicei dupa înmormântarea lor. Timpul este aparent accelerat pentru suflete si zilele pe Pamânt pot fi doar minute pentru ele. Exista o multime de motive pentru sufletul care zaboveste. De exemplu, cineva care a fost asasinat sau ucis brusc, într-un accident, cel mai adesea nu vrea sa plece imediat. Cred ca aceste suflete sunt frecvent perplexe sau mânioase. Sindromul
sufletului plutitor este adevarat în mod special în cazul mortii persoanelor tinere.
Desprinderea brusca de forma umana, chiar si dupa o lunga suferinta, socheaza totusi sufletele obisnuite si acest lucru ar putea sa le faca sa respinga ideea plecarii în momentul mortii. Si pentru suflete intervalul normal de trei-cinci zile de aranjamente funerare, este simbolic. Sufletele chiar nu au o curiozitate bolnavicioasa sa se vada îngropate, deoarece emotiile din lumea spiritelor nu sunt
la fel cu cele traite aici, pe Pamânt. Si totusi, gasesc ca entitatile spirituale apreciaza respectul acordat memoriei vietii lor fizice de catre rudele în viata si prieteni.
Asa cum am vazut în ultimul caz, exista un motiv principal pentru care multe spirite nu vor sa paraseasca imediat locul mortii lor fizice. Acest lucru vine din dorinta de a veni sa-i sprijine mental pe cei iubiti înainte de a avansa în lumea spiritelor. Aceia care tocmai au murit nu sunt ravasiti de moartea lor, deoarece ei stiu ca cei ramasi pe Pamânt îi vor vedea din nou în lumea spiritelor si,probabil, mai târziu, în alte vieti. Pe de alta parte, cei îndoliati simt ca au pierdut pe cineva iubit pentru totdeauna.
Michael Newton(Calatoria sufletelor)
Războiul parapsihologic
http://filmedocumentare.com/razboiul-parapsihologic/?
24 iunie 2011
In amintirea celor dragi care ne-au parasit
PARINTELE PAISIE DUHOVNICUL
- Smerenia este cugetul inimii noastre care ne incredinteaza ca suntem mai pacatosi decat toti oamenii si nevrednici de mila lui Dumnezeu. Cand ne defaimam pe noi insine nu inseamna ca avem smerenie. Ci, atunci cand altul ne ocaraste si ne defaima, inca in public, iar noi rabdam si zicem" Dumnezeu i-a poruncit fratelui sa ma ocarasca pentru pacatele mele " , aceasta este smerenia cea adevarata. Deci, sa primim toate ca din mana si cu voia lui Dumnezeu. Cand te ocaraste cineva, Dumnezeu ii porunceste sa te ocarasca. Cand iti ia cineva vreun lucru, Dumnezeu ii porunceste sa-l ia, ca sa te faca calugar. Cand te muta de ici colo mai marele tau, Dumnezeu iti schimba locul, ca sa-ti schimbi si naravul si obiceiul. Asta ar fi smerenia cea adevarata. Iar mandria, dimpotriva, este atunci cand te increzi in tine, in mintea si puterile tale; cand socotesti ca esti mai priceput decat altul, mai bun decat altul, mai frumos decat altul, mai sporit in fapte bune si mai placut lui Dumnezeu decat altul. Atunci esti stapanit de pacatul cel urat al mandriei, de cam sa ne fereasca pe toti Dumnezeu, Cel ce S-a smerit pentru mantuirea noastra. Sa ne smerim, fratilor, ca cel mandru nu se poate mantui. Sa plangem pacatele noastre aici ca sa ne bucuram dincolo in veci, ca dupa plecarea noastra din trup, toti ne vor uita. Sa nu ne punem nadejdea in oameni, ci numai in Domnul. Ca omul se schimba. Azi iti da si maine iti cere; azi te lauda si maine te ocaraste. Ci, sa ne punem nadejdea in mila lui Dumnezeu si nu vom gresi niciodata. Sa va ajute Dumnezeu cu harul Lui sa va folositi de restul vietii, sporind in fapte bune, si mai intai in smerenie si dragoste, ca sa va mantuiti sufletele voastre si sa folositi si pe altii, indemnandu-i spre Hristos.
23 iunie 2011
Neintelegeri
Ceasul vietii se roteste purtand cu el timpul…Esti inconjurat de persoane care spun”viata merge inainte”;”a trecut atata vreme…”
Simti cum in fata lor nu ai nici o scuza…Realizezi ca esti o persoana “ciudata”,”neanteleasa”,”judecata” si iti aduni toate fortele pentru a fi si tu un om normal ca toti cei din jurul tau…
Te aranjezi frumos,cu cea mai deosebita masca a ta pentru a da bine la public si iesi la plimbare…socializezi…
Te privesti in oglinda si te miri pana si tu ce bine iti vine acest zambet fals..Oare si tu il confunzi?Ajungi sa crezi ca este adevarat?
Te ascunzi atat de bine,constienta ca singura ciudata esti tu…
Si vine o clipa cand dintr-un nimic se declanseaza furtuna.Taifunul din sufletul tau iese la suprafata…nu te mai asculta,nu il mai poti opri…
Te mai gandesti la ce vor crede cei din jurul tau?Vrei sa te ascunzi rusinat sau nici nu iti mai pasa?Asta depinde de tine…de cum esti structurat…
Poate ar trebui sa nu mai dam atata importanta la ce cred ceilalti despre noi…oricum ne percep altfel pentru ca noi acum suntem altfel…
Nu exista furtuna care sa nu lase urme…
Ar trebui sa spunem in gura mare tot ce simtim,sa ne descarcam ,sa fim noi cei care vorbim despre ce avem pe suflet…tocmai pentru a nu permite energiei sa se acumuleze in noi,pentru ca apoi din senin si pe vreme buna sa declanseze furtuna.
Oricum nu te menajeaza nimeni,esti privit nu doar ca un ciudat…ci ca si cum tu esti de vina pentru toate relele…
Te-ai schimbat,esti in depresie?Esti vinovat!Toti ceilalti au de suferit din cauza ta!Din vina ta se intampla toate relele!
Oare se va schimba aceasta mentalitate?Va intelege cineva ca poate si tu simti nevoia de a fi ajutat,a fi inteles?Sau este mult mai simplu sa arunci cu pietre?!
22 iunie 2011
21 iunie 2011
20 iunie 2011
19 iunie 2011
17 iunie 2011
Tabara de Dezvoltare personala "Restart la viata!"- Surduc, 30 iun.-3 iul.
Tabara de Dezvoltare personala "Restart la viata!", Surduc, 30 iun. - 3 iul.
CE VOM FACE
- despre modul defectuos in care ne-am creat Scenariul de viata
- influentele pe care le-am primit de la altii
- despre cum poti schimba aspecte care te limiteaza din trecut
- reprogramarea viitorului (renastere) cu noi resurse
- exercitii de streching, vindecare si energizare
- jocuri, distractie, organizare proprie (si despre cum relationam cu ceilalti)
Vom folosi tehnici NLP, exercitii de relaxare si transa, discutii libere, jocuri de rol.
TRAINER: Psih Lidia Cotosman
http://www.nlpexplorer.eu/tabere-nlp-de-vara-iarna/tabara-de-dezvoltare-personala-restart-la-viata.html
16 iunie 2011
In amintirea celor dragi care ne-au parasit
15 iunie 2011
Recomandare
Atunci când nu este vindecat, trecutul ne distruge viaţa. El ne înmormântează darurile neasemuite pe care le avem, creativitatea şi talentul. Atunci când aceste părţi din noi înşine sunt nerecuperate, ele stagnează înăuntrul nostru: le folosim împotriva lumii noastre, în loc de a le folosi în armonie cu ea. Credem că suntem furioşi pe lumea întreagă, că vrem să schimbăm lumea – că dacă lumea ar fi altfel, noi ne-am putea împlini visele.
http://putereaprezentului.wordpress.com/2011/06/14/relatia-cu-trecutul/
14 iunie 2011
Sfarsit de an scolar
10 iunie 2011
Mă doare iarăşi durerea
să te sorb ca pe un păcat;
te-aş cânta în versuri divine
să fiu mereu vinovat
de-a ta iubire eternă,
să-ngrop amurguri în vin,
să-ţi cutreier visul în pernă
prefacându-te în sărut şi pelin ;
să-ţi sorb toată umbra-ntr-o clipă,
să fiu al iubirii descânt,
să nu cer, deşi sunt aripă
al dorului ce cântă... în cânt.
Aş face castele din ploaie
să murim în iubire mereu,
când noaptea-ntuneric despoaie
iar tu veşnic fi-vei doar EU.
Arama sărut ar răsfrânge
pe gura nesărutată
şi mâinile noatre s-ar frânge
iubindu-ne fără de pată.
Apusul şi-ar cerne iar mierea
şi sângele ar cere ofrandă.
Mă doare iarăşi durerea
şi gesturile devenite ghirlandă
pe trup şi în carnea flămândă
de visul prea des NEvisat.
Mereu tu mi-ai fost doar osândă
când gândul ţi-ai revărsat
peste nopţile mele deşarte
şi peste cărări fără popas.
M-ai dus în stele , departe.
Între noi este numai ...un pas.
Lelia Mossora
12 iunie 2010
Banchetul
Parca ieri ne duceam copilul de mana la scoala si astazi urca o noua treapta pe scara vietii…
Dupa o perioada agitata si de cautari a venit si ziua mult asteptata de copil.
A fost desemnata “cea mai indragita eleva promotia 2011” si s-a simtit ca o printesa.
La acest look au contribuit Ira cu machiajul , Steluta si Cristina. Au ajutat-o sa simta ca pentru ea este o zi speciala.
Multumesc pentru aceasta bucurie!
Esenta vietii
Simteam in acele clipe ca lumea-mi apartine,
O lume a iubirii,a sentimentelor profunde
Lipsita de durere si de ambitii surde.
Iubirea ne-ncununa cu o diadema fara prêt
Facand sa ne dispara acel cumplit dispret,
Fata de viata,de oameni si existenta
Si sa-ntelegem far’de cumpanire a vietii magica esenta.
Si cel ce-a profetit menirea vietii pe pamant,
Va fi tratat de-a pururi ca un proroc sfant,
Ce-a reusit cu pretul vietii sale
Sa ne croiasca noua,paganilor, o cale.
O cale luminoasa pe care-o stingem-ncet dar sigur
Cu jocul nostru infect,barbar,
De a ne calca-n picioare,de-a ne manca de vii,
Crezand ca prin aceasta etern vom dainui.
Dar prin aceasta vom distruge focul sfant,
Ce arde-n noi si pe pamant.
Vom ingheta etern,pe veci,
Vom fi doar forme vagi si seci
Florin Sorin Craioveanu
8 iunie 2011
Gheata din suflet
Si soarele cand s-a ascuns,
Ingheti de-a frigului izbire
Nu mai stii incotro esti dus.
Si toti dispar din calea ta
Cu plecaciune pentru tine,
Sa te cuprinda gheata grea
Dar sa nu molipsesti pe nimeni.
Ei se retrag in stupul vietii
Si zumzaie in calea lor,
Pe tine iar te-a cuprins frigul
Nu le mai esti de ajutor.
Te uiti in juru-ti cu mirare,
Nu intelegi cu ce-ai gresit,
Lovit de soarta pe-a ta cale
Pe nimeni nu ai molipsit.
Intr-un tarziu ii intelegi
Pe toti cei care te-au uitat,
Esti trecator prin a lor viata
Si te retragi cu un oftat.
7 iunie 2011
Dualitate
Incoronand suflarea asemeni unui duh.
Iar din strafunduri se iveste eternul Lucifer
Intunecand in parte imaculatul cer.
In vesnica arena cu numele Pamant
Se napusteste ucigatorul vant
Semintia umana lovita-n radacini
Coboara anevoie pe lungul drum de spini
Si tot ce defineste frumosul cuvant VIATA
Se afunda in adancuri ca o naluca-n ceata.
Credinta si speranta dispar treptat ,treptat,
Ducand faptura spre pacat.
Cand totul e distrus si totul e-n zadar,
O raza lumineaza pamantul ca un far,
Credinta zdruncinata revine asadar,
Hranind faptura cu cerescul har.
Puterea se indreapta spre tot ce e senin
Starpind fara-ncetare izvorul de venin.
Planeta se imbraca in haine de mireasa
Parand in galaxie o pata luminoasa.
Florin Sorin Craioveanu
Caruselul
Cu plete fluturand in vant,
Azi fericita sus spre cer
Maine cu capul spre pamant.
Si roata ma tot invarteste
Si imi arata in al ei zbor,
Amintiri dragi din a mea viata
Sau negura din viitor.
Si ma intreb pe scara vietii
In ce moment se va opri,
Am coborat pe-aceasta lume
Ne nastem pentru a muri.
Murind in fiecare clipa
Ne inaltam spre univers,
Mii de stelute se ridica
Si totul are un inteles.
Caci in curand brazda-vor cerul,
Vor lumina in calea lor
Altora viitorul
Ce le vor privi cu dor.
6 iunie 2011
Stari schimbatoare
Astazi am simtit un imbold de a sta de vorba cu voi cum o faceam in trecut…
Au trecut trei ani si totusi eu “femeia care şi-a pierdut o aripă dar care a găsitul curajul de a vorbi despre asta” dupa cum ma numea Isabellelorelai,realizez ca dau inapoi si cred ca inca nu am depasit etapele doliului…sau poate ca sunt firesti aceste stari care vin si pleaca,cu care ajungem sa ne obisnuim la un moment dat…dar care lasa urmari si cu care trebuie sa luptam in permanenta…Teoretic trebuie “sa fii puternic”…numai ca uneori mai obosim si ne cerem dreptul la o pauza…
Dupa cum ati vazut in ultima vreme ma ascund in spatele versurilor,dar ele descriu destul de bine starea mea sufleteasca si oricat m-as stradui nu pot fi vesele…
Dragii mei eu nu fac altceva decat sa ma descarc pe o hartie,ajuta foarte mult…cel putin in cazul meu…sa scriu tot ce imi trece prin minte,bune rele…ganduri de om aflat in suferinta sufleteasca…Nu este contagioasa dar indeparteaza pe toti cei din jur si exista explicatie logica si pentru gestul lor…
Stiu ca depinde de fiecare persoana cat de repede va reusi sa depaseasca aceasta perioada,stiu ca nu este usor pentru ca mintea se pronunta intr-un fel si sufletul in altul,dar va incurajez sa va scrieti experientele si gandurile…o sa va simtiti mai bine…
Si ce daca unii va vor considera lipsiti de talent sau slabi?Starea voastra interioara va fi putin mai buna si este tot ce conteaza…
Eu cred ca vom purta cu noi cate zile ne-au mai ramas aceste stari schimbatoare dar trebuie sa ne straduim sa le facem fata…Sa punem putina miere atunci cand totul devine prea amar si sa ne sprijinim reciproc.
5 iunie 2011
Bagajul catre alta lume
Si fericiti noi ne luptam,
Sa strangem cat mai multe lucruri
Si bogatii sa adunam.
Viata noastra-i o rutina,
Ca niste zombi alergam,
Nu avem timp pentru odihna
Si framantati suntem mereu.
In agitatia pe care
O intalnim in jur mereu,
Uitam ca lumea-i trecatoare,
Iar uneori scenariu-i greu.
C-ar trebui pe asta lume
S-agonisim banutul greu,
Cu care sa ne platim drumul
Ce duce catre Dumnezeu.
Masini si vile sau palate
Nu-ncap in bagajul tau,
Caci el va fi ocupat de fapte
Ce duc la bine sau la rau.
3 iunie 2011
Telul pierdut
Nu vrei prin lume a mai umbla,
Caci telul ce-l aveai odata
Azi a ramas in urma ta..
S-a ratacit fara iesire
Si nu mai vrei a-l cauta,
Il lasi sa vina el la tine
De te gaseste undeva.
Sa te gandesti ca-n alta lume
Un ghid pe viata ai capatat.
Si se-ntristeaza cand pe tine
Te vede atat de darmat.
Ca nu esti singur,e cu tine
Si vrea ca drumul ce-l urmezi,
Sa fie presarat de bine
Iar tu sa-ncepi din nou”sa crezi”.
El fericit va fi atuncea
Si ingeri se vor bucura
Si mai usoara-ti va fi calea
Si flori vor rasari pe ea.
O piedica ti-a pus destinul,
Tu te ridici de la pamant,
In tine ai puterea aceasta,
Nu te doboara-un simplu vant.
Puterea care zace-n tine
Vine de sus din univers,
Raspuns la gandurile bune
Drumul tau capata un sens.
Iar fericirea cea pierduta,
Incearca a o transforma,
Intr-o iubire pentru oameni
Si telul tau va aparea!
Nume renegat
Un nume ce m-a renegat.
Dar in a mea viziune
Conteaza cine mi l-a dat.
O mare dragoste apare,
Doi tineri mult cand se iubesc,
Darama-n calea lor obstacol
Si vietile si le-mpletesc.
Isi sustin punctul de vedere
Si piept ei pun la lumea toata.
Caci au incredere deplina
In dragostea lor curata.
Nimic nu poate sa-i desparta
Din tot ce-apare-n calea lor.
Nici “marea trecere” se pare…
Se vor vedea in viitor!
Mihu ne recomanda
http://www.minunemica.ro/
Mihaela
http://doliularomani.wordpress.com/
2 iunie 2011
Suflet sfasiat
Si pe cel drag vei ingropa
Si sufletul se-mparte-n doua
Si timpu-n loc pare sa stea.
La inceput este mirarea,
Refuzi sa crezi a se-ntampla.
Mai tarziu te cuprinde jalea
Si nu poti a te apara.
Te simti pierdut,apoi nesigur
Incepi in jur a cauta,
Persoana draga ce-ti lipseste
S-a ratacit pe undeva?
Si tot astepti ca sa se-ntoarca
Din drumul care a plecat,
Privesti mereu catre usa
La pasul drag si apasat.
Cand in final cu soarta cruda
Incepi a te-mprieteni,
Accepti povara ce-ti e data
Si stii ca nu va mai veni.
Si singur tu te simti pe lume
Si-ncepi atunci a cauta,
Spre ziua cand pe un alt astru
Pe cel drag il vei revedea.
Fulg purtat de vant
Mai repede sau mai usor,
Pe-o usa care e deschisa
Si ma tot poarta-n viitor.
Sunt lacrima ce pentru unii ,
Rani rosii lasa pe obraji
Si verde-apoi hraneste iarba,
Culcata la pamant de niste pasi.
Si cu privirea-n sus ma-ncarc la soare
Si forta vreau sa prind din univers,
Sa pot sa ajut in calea mea alti oameni
Loviti in calea lor de un torent.
Si stiu ca Dumnezeu in asta lume
C-o misiune clara m-a trimis.
Si intr-o zi imi va arata calea,
Ce trebuie umil sa mi-o urmez.
1 iunie 2011
O VARA FARA TINE….
facut de oricine. Ma uit dupa numere de masini si dupa oameni care-ti seamana si le
zambesc fara sa vreau…
,,De ce te iubesc atat de mult?’’
,,Nu stiu!’’
,,Eee ..nu sti…de ce?’’
Asa suna zilnic jocul nostru de cuvinte. Iti mai aduci aminte?
Parca a fost ieri si uite ca a venit iar vara….si oamenii merg la circ…sa rada si sa se amuze. Imediat se face anul de cand ai plecat de langa mine, imi aduc si acum aminte fiecare gest de-al tau, privirea ta , tot ce ne propusesem sa facem ..pe viitor. Acum capata importanta fiecare cuvant de-al tau pe care cateodata il luam in gluma si radeam sa te necajesc.Rad printre lacrimi cand mi-aduc aminte de glumele tale si cascade de oftaturi imi ies din piept. Nu pot vorbi despre tine fara sa plang dar lumea s-a obisnuit si considera asta normal.
Vroiam sa-ti spun ca imi va fi dor de tine in fiecare zi a vietii mele si cate zile imi va da Dumnezeu ma voi gandi la cate am sa-ti spun cand ne vom revedea.
,,De ce te iubesc atat de mult?’’
Corina
Fericire pierduta
E acuma fericirea mea.
E ca un vis pierdut pe cale
Si ferecat pe undeva.
Ma tot intreb ce-mi mai ramane
In lumea asta de facut,
Ma simt de parca peste mine
Foarte multi ani ar fi trecut.
Si mintea mea imbatranita
E atrofiata in trecut,
Ca o portita ruginita
Cu lacat peste ea cazut.
Uimita eu privesc in juru-mi
M-am ratacit pe undeva,
Zadarnic caut astazi drumuri
Ca sa ma duca undeva.
Ratacitoare sunt prin lume
Si-am obosit sa mai astept,
Un zgomot zornait de lacat
Cazut in praful din desert.
30.05.2011
Manunchi de ganduri
Si-apoi tot singuri noi plecam,
Lasand in urma noastra urme
Sau disparem fara urmari.
Planeta ce ne este mama
Si ne iubeste ne-ncetat,
Ne-ofera in viata multe daruri,
Manunchi de ganduri adunat.
Si receptivi le luam pe toate
De parca ni s-ar cuveni,
Nu ne gandim nimic la schimb
Firesc ar fi a-i oferi.
Cu capu-n nori ar trebui
Privirea-n jos a ne-o pleca.
Si a iubi pe fiecare
Ce-n cale ne va aparea.
O lectie ne-ofera viata
Si cat traim vom invata,
Ca va veni si ziua-n care
Singuri pe drum vom disparea.
30.05.2011