POATE-I MAGIE…

Îmi plouă-n suflet şi miroase a toamnă,

E totul gri în jur şi-am îngheţat.

Într-un crâmpei de gând, vara mă cheamă

Cu-n zâmbet larg pe faţă aşezat.

Poate-i magie să văd cele bune

Ascunse în noroiul dimprejur,

În fiecare om cerul va pune

Credinţă şi iubire, suflet pur…

În masca cea urâtă de pe-o faţă

Eu caut albul chiar de s-a-nnegrit,

Îl colorez cu-n zâmbet şi-o povaţă

Şi răul de pe faţă a pierit.

De-mi amintesc cu drag astă povaţă

Ca-n fiecare să văd doar ce-i bun,

La orice frig voi face mereu faţă

Căci  până-n seară relele apun.

Autor: Marilena Perijoc