DORUL RUPE SUFLETUL

 Și vine an de an o zi anume
 Când dorul rupe sufletul din noi.
 E vesel  și mereu e pus pe glume,
 Nu-i pasă că ne vede în noroi.
 
 Ne amintim de tine dragă soră,
 Cumnată , nașă, fică a cuiva,
 O boală grea te-a luat cu forța-n horă,
 Nu i-a păsat c-o roagă cineva.
 
 Și am rămas cu chipul tău în suflet
 O ramă prețioasă , un altar.
 Frumoasă dar tăcută, fără un sunet,
 Oricât ne-am tângui e în zadar.
 
Autor: Marilena Perijoc