Era văzută aur alb al lumii
Și prețuită ca un
sfânt altar,
Căci sănătate aducea
mulțimii
Și gust la hrană,
pusă în sărar.
Mirosul ei alunga
duhuri rele
Ce aruncau spre om cu
boală grea.
Bătrânii noștrii
împleteau curele
La biciul dintre ani
și le alunga.
Sub stratul gros
ascundea bogăția
Și tot săpând sperau
a o găsi,
Trăiau în suflete cu
bucuria
Că-n prag norocul le
va poposi.
Acum valoarea ei e
gustul pâinii,
Parfumul cel pierdut
în univers.
A amintirii roată
smulge spinii
Și colții bolilor,
opriți din mers.
Autor: Marilena Perijoc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu