De îți
vorbește blând același sânge,
Gânduri ascunse c-o mască pe chip,
Minciuna însăși vrea să te subjuge
În ochi ți-aruncă pumnu-i de nisip.
Iar tu naivul nu îi dai crezare
Niciunei voci ce-ncearcă a te trezi.
Le vezi pe toate o simplă întâmplare,
În van se luptă unii a te păzi.
Ba de-ndrăzneşte cineva să-ți spună
Un adevăr ce-i mult prea dureros,
Cu o privire ce-ar vrea să-l răpună
Îi spui ca vorbele-i sunt de prisos.
Doar picătura roșie contează,
O simți prin vene și te-ncrezi în ea.
Te răcorește, crește ca o oază
Și strălucește veșnic ca o stea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu