AI MILĂ DOAMNE !

Miroase toamna a ploaie şi a sânge,

Din cer se vede rugul colectiv.

O mama-şi strigă pruncul şi îl plânge,

O fac mulţi alţii lângă ea, tardiv.

În frigul nopţii fumul disperării

Se-ntinde şi cuprinde tot în jur,

E frica morţii şi-a înstrăinării,

Mulţi îngeri îmbrăcaţi într-un alb pur.

E ţară-n doliu jelind în tăcere

Copiii ce-au ieşit din nori de fum,

Sunt glasuri care-n cor strig- a durere

Căci tinereţea acum e numai scrum.

Ai milă Doamne de-asta suferinţă

Şi-i odihneşte pe toţi cei plecaţi.

Iar mamelor te rog le da putinţă

Şi-mbărbătează-i astăzi şi pe taţi.

Iar celor care sunt în suferinţă

Trimite-le un înger păzitor

Să-i liniştească de e cu putinţă,

Căci Tu eşti unicul vindecător.

Autor: Marilena Perijoc