Eu am plecat când voi erați copile
Dar vă iubesc și acum la fel de mult
Mi s-au sfârșit din viață clipe, zile,
V-am părăsit
chiar dacă m-a durut.
Și am știut că-n urmă o să ţineți
Povara dorului pe umeri, trei,
Renasc prin voi mereu în alte vieți
Aproape să vă fiu mă rog la zei.
Vă las în lume inima-mi jumate
Să o îngrijiți și s-o păstraţi cu drag
De mine de vi-i dor prin ea se poate
Să-mi răsplătiți aşa, firescul prag.
De o lăsați să fie sângerândă
Și să se risipească-n gânduri mii,
Cu o zvâcnire va pleca plăpândă
În căutarea mândrei ciocârlii.
Și atunci cu adevărat veți fi străine
În lumea aceasta plină de nevoi,
Dar firul dragostei legați ne-o ține
De dincolo de nori, de vânt sau ploi.
Autor: Marilena Perijoc
3 comentarii:
Emotionante versuri...se zice ca legatura dintre un parinte si copulul sau nu se rupe niciodata...
Frumoase versuri!!
Asa imi imaginez si eu...Cu sufletul in agonie in asteptarea lui 13...
Trimiteți un comentariu