Metafora creionului

Copilul isi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, intreba:
- Scrii o poveste care ni s-a intamplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zambi si-i spuse nepotului:
- E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decat cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, când vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la acesta.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut în viata mea!
- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile.
Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusesti sa le mentii, vei fi totdeauna un om care traieste in buna pace cu lumea:
- prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mana care ne conduce pasii. Pe aceasta Mana o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui;
- a doua calitate: din cand in cand trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta înseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pana la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun;
- a treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa întelegi ca a corecta un lucru nu înseamna neaparat ceva rau, ceea ce este important e faptul ca ne mentinem pe drumul drept;
- a patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa,îngrijeste-te de ce se intampla inlauntrul tau;
- si, in sfarsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca ceea ce faci în viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa încerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.


Paulo Coelho

Soare in suflet

Privesc lumina de afara
E soare si-n sufletul meu,
Cand in jur se aduna iara
Prieteni ce ma ajuta la greu.

Daca eu cad,ei ma ridica.
Cu un zambet o mana-mi intind,
Impreuna nu vom sti ce e frica
Imbracati intr-un soare torid.

Si alaturi de ei pe asta lume
Voi putea drumul drept sa mi-l tin.
Am sa-ncerc sa ramana un nume
Ce urmasii cu drag il retin.

Dintre astre ma vegheaza ingeri
Plini de iubire,pace si dor,
Ma-ncurajeaza sa nu am infrangeri,
Forta imi dau cu al lor zbor.

Suflet iubit,sunt acuma lasata,
O mana intinsa la altii sa dau.
Si cu o dragoste curata,
Alaturi mereu sa le stau.

Sa le sterg lacrima de pe fata
Cand dorul cu greu ii apasa,
Si sa-i ajut in a lor viata
Sa nu-si rataceasca calea ramasa.

Sunt un om simplu pe drumul meu,
Nu stiu de ce sunt aici ramasa,
Insa mereu cu Dumnezeu
Voi fi pe pe veci bucuroasa.

Cum intri in legatura cu un spirit calauzitor

Ca să intri în legătură cu un spirit călăuzitor trebuie să treci dincolo de limitele minţii fizice şi să creezi o stare mentală deschisă spre Lumea Invizibilă. Cea mai bună cale este de a intra într-o stare de relaxare profundă şi de conştienţă accentuată.
În primul rând, găseşte un loc liniştit, departe de ceilalţi şi de orice îţi poate distrage atenţia, ia o fotografie a persoanei cu care vrei să comunici şi aşează-ţi-o în faţă, pe jos sau pe o masă şi aprinde o lumânare lângă ea. Asigură-te că lumânarea este suficient de departe de fotografie pentru ca aceasta să nu ia foc! Dacă ai un obiect de-al persoanei, o bijuterie, o haină sau altceva, aşează-te şi priveşte fotografia şi flacăra lumânării, ţinând în mână obiectul. Stai liniştit câteva minute şi relaxează-te, regularizează-ţi respiraţia şi du-te înapoi în memoria ta, într-un moment
de pe vremea când persoana încă mai era aici. Elimină sentimentele de frică, nu ai motive să te temi.
Carmen Harra

http://energianoua.blogspot.com/

Fulgi albi

Fulgi albi cad azi către pământ
Pierduţi în drumul lor de îngeri,
Cu dragoste purtaţi de vânt
Să mângâie a noastre plângeri.

Să ne aline ei durerea grea
Ce inimi a pătruns ca un pumnal.
Şi să ne ghideze viaţa
Orientându-ne ca după un semnal.

De n-ar fi ei ne-am rătăci pe cale,
Nu ne-nţelegem rostul de acum.
Cu sufletul rău sfâşiat de jale,
Cum să trăim azi între două lumi?

Secătuiţi de tot şi fără vlagă
Ne mai târâm doar pentru a nu cădea,
Tot căutăm în jur ca să ne tragă
Un trecător grăbit în calea sa.

Să ne apucăm de mâna-i cu putere
Şi cu speranţă a ne ridica.
Fără a mai avea ce cere
Să încercăm cu el a ne mişca.

Pe drumul ferm, trasat cu pete albe
Lăsate acum din aripi mari de îngeri.
Am vrea să împletim din ele salbe,
Să ne apere ele de înfrângeri.

Ploaia

Afara ploua si e frig
Si picaturi imi lovesc fata,
Ma uit spre cer si-ncep sa strig
Durerea azi se inalta.

Purtata in sus in zbor spre nori
Incearca sa razbeasca,
Sa ajunga catre alte zari
Si sa te intalneasca.

Sa-ti spuna ea tot ce simt eu
Cu gandul catre tine,
Sa aflii cum in drumul meu
Lupt ca sa-mi fie bine.

Te strig caci vreau sa ma auzi
Si-n suflet picurand,
Rauri de lacrimi reci si uzi
Inunda suierand.

Se amesteca acum cu ploaia
Mergand pe calea ei.
Si sterge acum udandu-mi foaia
Amintiri din anii mei.