LUCEFERILOR

O voce rosteşte al meu nume

De emoţie pieptu-mi ating,

A mea inimă-n zbateri vă spune

Că-i o luptă la mine în ring.

Cu un glas tremurat,de departe,

Dau citire la gânduri ce-mi vin.

Sunt primite la ceasuri din noapte

Între noi...doar tăceri intervin.

Şi în faţă vin acum greii,

Cei ce au foarte multe de spus.

Stau retrasă pe-o treaptă a durerii

Locul meu e în colţul opus.

Sunt o piatră ce n-are valoare

Între pietre cu un mare preţ.

Şi vă sunt pe vecie datoare

Că al meu nume îl spuneţi la terţ.

Onorată de-o aşa adunare

Fericită capu-mi înclin,

Printre oameni de-o mare valoare

Am avut azi norocul să vin.

CIREŞI ÎN PÂRG

În luna în care-n pârg au dat cireşii,

De lângă mine cineva te-a dus.

M-am îmbrumat de lacrimi şi depresii

Însă durerea grea nu m-a răpus.

Când tu glumind spuneai de-o despărţire,

În pieptu-mi inima pe loc se oprea.

Şi până îmi veneam iar în simţire

Îmi trebuia un timp,căci mă durea...

Şi nu credeam c-o să pot face faţă

Când de la mine repede te-ai dus,

Căci soarta te-a furat precum o hoaţă

Şi spre uimirea mea ,nu m-a răpus...

Rămasă aici tot număr anii-n care

Cireşii –n sângeriu s-au îmbrăcat.

Mă mir şi eu de a mea stare

Cu tine de ce oare n-am plecat?

Şi dacă ce-am trăit nu m-a oprit,

Acum mai multă forţă am căpătat.

Şi chiar de ai plecat tu ţi-ai dorit

Să învăţ din toate cât mai am de stat.

BALANŢA

Privesc la oglindă,nu-mi place ce văd:

Un chip care plânge la mine.

Îmi spune că-l doare,iar eu nu îl cred

Şi se vaită,eu spun că nu-i bine!

Îi ascult povestea şi încerc să-nţeleg,

Este tristă şi-o lacrimă-mi vine

Pentru ceea ce-a fost cândva un întreg

Şi s-a separat în suspine.

Cu răbdare-i arăt că în viaţa rămasă

Cineva ce-l veghează de sus,

Îi trimite putere de acasă

Căci mai are multe de spus.

Nu-i corect să îşi plângă de milă

Când mulţi alţii o duc şi mai greu,

Ci mai bine filă cu filă

Cartea vieţii să o scrie mereu.

Pe balanţă a primit multe daruri

Spre-a putea cumva compensa

Ce-a pierdut,cu alte haruri,

Să-ncerce a accepta.

Visul, o realitate alternativă accesibilă oamenilor - ORESTE SCARLAT TEODORESCU

ÎNTRU MULŢI ANI

Mi-a mai crescut un an băiatul

Ce falnic astăzi s-a înălţat!

Cel mai frumos din tot regatul,

Aproape bun de însurat.

E voie bună în cetate,

Sunt mese întinse spre ospăţ.

Vinuri alese şi bucate

Şi-un musafir mai şugubăţ.

Astăzi ,el prinţul din poveste,

Spre a se distra la ziua sa

La toata lumea a dat de veste

Că va porni petrecerea.

Şi cum la bal o cosânzeană

Dansează mândră lângă crai,

De mână a luat şi el o Ană

Şi viaţa i se pare un rai.

Eu le doresc zile senine

Şi voie bună întru mulţi ani!

Viaţa frumos să li se-mbine,

Căci sunt bogaţi…chiar de n-au bani.

SPINII SORŢII

Când soarta în cale îţi presară

Doar spini grăbiţi a te-nţepa,

Crezi că nimic nu te doboară,

De tot ce-i greu tu vei scăpa.

Şi dacă ai simţit durere

Când te-a lovit cu palma sa,

Te crezi imun şi fără vrere,

Nu vezi alt val în viaţa ta.

Dar iată că ea te surprinde

Când scutul nu-l ai activat,

Prin suflet laşi să se perinde

Şi primeşti totul cu-n oftat.

Te obişnuieşti în viaţa asta

Să ai doar parte de venin.

Şi-aştepţi când te-o lovi năpasta,

Nu te fereşti de al ei spin.

Mai ai în minte doar orgoliul

Ca fruntea sus să ţii mereu.

Să ţină minte călătorul

Ce a zâmbit la jocul său.

Poveste cu stele