9 mai 2013

In numele Luminii


Lacrimile de compasiune, nu sunt ude. Loviturile pe care le primeste atunci cand iti protejezi aproapele, nu te ranesc. Cand emani lumina, intunericul incearca sa se apere si trimite catre tine pale de flacari intunecate, pentru a-ti opri stralucirea. Cand traiesti prin Lumina, stralucirea ta este o continua amenintare pentru intunericul din jurul tau.
Si vei observa ca, daca vei alege calea Luminii, vei intalni multe atacuri pornite asupra ta. Atacuri exterioare, dar si atacuri interioare. Intunericul va incerca sa ramana agatat de tine si iti va oferi multe ganduri si circumstante care iti vor sugera sa il iei in considerare. Ispitele te vor insoti pe drumul tau, tentatiile vor fi alaturi de tine, iluzia te va inconjura.
Iar tu, le vei observa. Atat. Le vei observa, le vei recunoaste rolul, le vei identifica si le vei… zambi. Le vei mangaia si vei revarsa iubire asupra lor, iar asta le va dizolva. Le va metamorfoza din iluzie, in gratie. Nu vei lupta impotriva lor, ci le vei anihila prin compasiune si devotament fata de Lumina.
Cand te hotarasti, cu toata fiinta, sa iti dedici viata Luminii, atunci primesti un cadou nepretuit: eliberarea de iluzie. Cand privirea ta este setata doar pe Lumina, te vei elibera de efectul intunericului si de influenta pe care acesta o poate avea asupra ta. Vei vedea intunericul, insa nu vei mai deveni supusul lui. Nu vei mai cadea in prapastia iluziei, pentru ca vei avea aripi de Lumina.
Iar intunericul va sti asta. De fapt, inca de pe acum, de cand in fiinta ta se naste decizia de a trai constient in Lumina, intunericul deja se razvrateste si isi pregateste armele, pentru a incerca sa te intoarca din drum. Acum, totul depinde de hotararea ta. Vrei cu adevarat sa fii al Luminii? Daca da, atunci intunericul nu te mai poate rani. Daca vrei sa traiesti in Adevar, atunci preda-ti fiinta Luminii si lasa Puritatea sa traiasca prin tine. Cu totul.
Inmaneaza-ti trupul lui Dumnezeu si lasa-ti fiinta curatata de toate impuritatile relative. Permite-i Creatorului sa te inunde in Dragostea Sa Infinita si scufunda-te, constient, in adancul Luminii Absolute. Stai acolo si lasa-te mangaiat de Tatal tau. Si stai, si stai… Si stai. Stai in bratele Tatalui. Meriti asta. Meriti din plin. Lumina iti va vindeca orice rana si iti va umple orice gol. Iluziile vor iesi la suprafata si vor pieri in Lumina Adevarului.

Postat de  in 3 mai 2013

8 mai 2013

SIMT LIPSA TA


Când ai făcut popas în astă lume,
O ursitoare crudă ţi-a cântat
Ca două fete să aduci pe lume
Şi apoi în zbor spre astre ai plecat.

Cu lacrima şi dorul greu în suflet,
Cu o mama să le apere de rău,
Încearcă să urmeze drumul drept
Păstrând ca pe-o icoană chipul tău.

Simt lipsa ta din fragedă pruncie
Şi tată spun numai cu dor, în gând.
Tu mă auzi şi-o rază laşi să fie
O mână drăgăstoasă ,mângâind...

Şi ochii îţi lucesc ca două stele,
Îi văd doar noaptea cănd mă uit la cer.
Te strig şi tu răspunzi durerii mele,
Cuvintele până la mine pier.

Chiar dacă doar o clipă ai stat cu mine
Îmi amintesc ce mult tu ne iubeai.
Şi când tristeţea peste mine vine,
Văd chipul tău pe o poartă din rai.

Atunci zâmbesc şi ştiu că eşti cu mine,
Cum în copilarie-mi promiteai.
Oriunde merg ,în spate o mână-mi ţine
Un scut care mă apără de răi.

7 mai 2013

PE CĂRĂRILE GÂNDULUI



O umbră sunt,rătăcitoare pe ale gândului cărări.
Nu mă-ntrebaţi de vârstă,stare,
Nici de-ale vieţii reci urmări.
Rămasă aici ,sunt doar o boare...

Nu mai am ţel sau aspiraţii,
Mă pierd în ceaţă căutând.
Şi am uitat de dulci tentaţii,
Sunt doar stăpâna unui gând.

El este al meu,îmi aparţine
Şi drepturi am să îl supun.
Când plânge sufletul din mine,
Eu îl transform într-un gorun.

Cu trunchiul drept,fruntea spre ceruri
Tot căutând pe cineva.
Şi peste viscole şi geruri
Va arăta valoarea sa.

Sunt unii ce privesc copacul...
Se miră  căci îl văd urât.
Cum mă mândresc cu el,săracul
Abia de face faţă-n vânt.

Dar rareori apar experţii
Ce voie  au a critica.
„Este un pom ce-n faţa sorţii
Nicicând fruntea nu-şi va pleca.”

Valoarea sa creşte cu anii,
Puţini pătrund în al său gând.
Ceilalţi ,se mulţumesc cu banii
Şi măşti ce-n faţă acum le râd.

2 mai 2013

Voi sunteti lumina lumii

Zbor lin si ingeri aproape!



MĂ DOARE GOLUL...

Cu braţele în aer schiţez o îmbrăţişare,
Dar golul rău mă doare chemându-mi lacrima.
E ziua –n care noi zâmbeam a sărbătoare,
Cu ochii sus spre ceruri ,duios te voi chema.

Un zâmbet vei trimite ce-i pentru mine un soare,
În raze îmbrăcată caldura-ţi voi simţi.
Se pare ca între noi stă acum o ursitoare
Cu o înfăţişare aspră şi un suflet plin de zimţi.

Să –ţi fie zborul lin ,parfum în a ta cale
Şi îngerii să-ţi cânte un cânt duios,divin!
Nu privi spre pământ unde e dor şi jale,
Te bucură-ntre astre,n-auzi al meu suspin!

Şi de la bucuria ce-n ochi îţi străluceşte
Mă molipsesc şi eu şi capul mi-l înclin,
Ca roua din privire să –ţi dea acum de veste
Că-n ale mele braţe strâng azi dureri ce-mi vin.

Lumina Credintei