O noapte cu un înger de Luminita Amarie

Sub sufletul meu alb, azi crucea plânge;

E clipa... parcă simt cum mor încet.
Mă cântă cântecul, și-un fel de sânge,
Îmi fierbe azi în pieptul viu, de-ascet. 

La ușa mea au înflorit poeme,
Pe patul meu mătasea parcă-i giulgi,
Și niște amintiri de noi, boeme,
Îmi spun din poze: ,,uită să mai plângi''! 

În mine simt durerea, și în beznă,
Strivesc aripi de îngeri ce-am născut.
Păstrez și-acum sărutul tău pe gleznă,
Credeam că voi zbura, dar am căzut! 

Ce-s oare-aceste umbre care umblă
Prin casa mea, prin gândul meu, prin vânt?
Un înger orb se vinde pe o rublă,
Cerându-mi să-i mai spun un vers, să-i cânt. 

Să-i spun despre iubirea ca sărutul,
Să-i scriu despre cărări, despre beții,
Să-i spun de ce se-nsuflețește lutul,
Să-i spun și lui, să-i spun, de ce nu-mi vii!

BĂTRÂNUL ORAŞ

O linişte pluteşte peste întreg oraşul

Ce-a îmbătrânit cu ochii pe Dunăre în jos,

Aşteptând călătorul ce-i învăţat cu pasul

Să poposească aici văzând meleag frumos.

L-a tot bătut furtuna şi vântul peste pietre,

Îmbătrânind alei şi plopii fără soţ.

Şi parcă mai mulţi oameni au tot plecat din vetre,

Clădiri din care timpul a muşcat ca un hoţ.

Le smulse strălucirea şi măreţia toată,

De straie dezgolite genunchii şi-au plecat.

Petale din unghere cu ochii acum îşi cată,

Cu lacrimi de moluz şi apa amestecat.

Doar turnul în picioare ,rămas să dea de veste

Cum multe lupte au fost şi cum a triumfat,

La cei ce se opresc le spune o poveste

Şi falnic se înalţă ,se crede un împărat.

E obosit oraşul de atâtea generaţii

Pe care le-a crescut şi apoi le-a îngropat.

Prieten are timpul şi ale lui turaţii,

Prin ploaie şi ninsoare se tot lasă purtat.

Versuri:Marilena Perijoc

Grafica:Florin Caraba

Dincolo de Formă

Moartea nu este absolut nimic
Doar am trecut in camera de alaturi.
Eu sunt eu si tu esti tu,
Orice am fost una pentru celalalta
Inca mai suntem.
Cheama-ma pe vechiul meu nume,
Vorbeste-mi usor
Asa cum o faceai.
Sa nu iti schimbi tonul vocii
Sa nu ai un aer fortat, solemn si trist
Razi, asa cum obisnuiam sa radem,
De micile glume care ne placeau.
Joaca-te, zambeste, gandeste-te la mine. Roaga-te pentru mine.
Lasa ca numele meu sa ramana cuvantul obisnuit
Care a fost totdeauna.
Rosteste-l fara afectare,
Fara urma de umbra in glas.
Viata inseamna tot ce a insemnat vreodata,
E la fel cum a fost totdeauna
Un continuum neintrerupt, absolut.
De ce as fi de neconceput
Pentru ca nu pot fi vazuta?
Eu doar te astept
Pentru un timp
Undeva, foarte aproape
Dupa colt
Totul este bine.

- Henry Scott Holland

Cuvinte de folos pt. omul contemporan

PRIN RETINA SUFLETULUI MEU

Cu mers vioi sau paşi împiedicaţi

Mă îndrept privind mereu spre înainte.

Şi umerii îmi sunt împovăraţi

De încercări şi chiar de reci cuvinte.

Şi încercările mi-au activat un filtru

Care-mi separă dorul de căldură,

Adânc în suflet dacă vreau să intru

Dau drumul lung pe încă o scurtătură.

Şi prin retina sufletului meu

Văd lumea ce se-ntinde la picioare.

Să o înţeleg îmi este tot mai greu,

Ea se grăbeşte ,veşnic în mişcare...

Îmi potrivesc din mers grăbită pasul

Să pot păşi,dar lumea aleargă.

Mă străduiesc cât pot să învăţ dansul

Şi să adun mult bine în desagă.

Şi cât mai pot ,o să tot car cu mine

Petale din corola de minuni.

Le împart la toţi ,ca să le fie bine,

Să uite urma rea de slăbiciuni.

Şi nu aştept în schimb nici o răsplată,

Căci sufletu-mi se vede compensat

De zâmbete ce cu parfum te-mbată

Şi de tristeţi ce eu am alungat.

La multi ani ,de ziua numelui