SĂ-ŢI FIE CALEA LINĂ

Mi-e sufletul prins în furtună,

E frig şi ceaţă-n jurul meu.

O soartă crudă,acum stăpână,

Mi te-a răpit şi-mi pare rău.

În minte am mii de cuvinte

Pe care aş vrea să ţi le spun.

Şi-n suflet dorurile-s multe

Cu a lor tărie mă răpun.

Privesc la cei rămaşi aici

Aş vrea să-i pot îmbărbăta,

Dar vorbele-s aşa de mici

Nu compensează lipsa ta.

Cu-n ultim strigăt de durere

Ridic speranţa-mi către cer,

Căci doar acolo mai pot cere

Să împrăştie cumplitul ger.

Să-ţi facă calea cât mai lină,

Odihnă veşnică să-ţi dea.

Uşor plutind către lumină

Să străluceşti precum o stea.

Căci tinereţea ai luat cu tine

Pe drumul tău când ai plecat,

În urma ta dor şi suspine,

Râuri de lacrimi şi oftat.

STEAUA CE COBOARĂ

În urmă cu mulţi ani lumină

O stea din ceruri cobora,

Să facă viaţa mai senină

La cei ce îl vor asculta.

Şi luminând cu a sa sclipire

Prin bezna grea de pe pământ,

Îşi tot cânta a sa menire

Scriind cuvânt după cuvânt.

Şi literele poleite

De dorul ce-l avea în piept,

Vor fi în ani nepreţuite

De cei cu suflet de poet.

Cu  o pană plină de magie

Ai scris poem după poem

Şi te-ai întors în veşnicie

Tânăr cu viaţă de boem.

CĂLITĂ ÎN LACRIMI

Azi inima rămasă sângerândă

În mii de bucăţele a explodat.

În faţă am acum o soartă crudă

Ce are veşnic sufletu-ngheţat.

M-am tot călit în lacrimi şi suspine

Care în jurul meu tot dănţuiesc,

Eu le-aş goni, dar se ţin după mine

De parcă duc păcatul strămoşesc.

Mă văd rămasă-n urma pe-o cale

Şi simt că viaţa asta s-a sfârşit.

Căci nu mai pot să duc atâta jale,

Sunt singură şi tare am obosit.

Mă-ntreb de unde mai am azi putere

Să-mi târăsc paşii obosiţi pe drum.

Din rana ce îmi dă numai durere

Se scurge fericirea ca un  fum.

Mai am acum doar bobul de credinţă

Ce cu iubire-mi umple sufletul.

Încă respir cu o singură dorinţă,

Cât mai trăiesc să nu-mi pierd cugetul.

Ireturnabil....

Cu inima arzinda
Cu sufletul in scrum
Mi-aduc aminte cum
Te-am petrecut cumnate
In al tau ultim drum
Acum tu esti departe
Nu te mai pot suna
Si nu ma astept fapte
Sau miina ca mi-i da.
Si daca bunul Dumnezeu
S-a indurat si mi te-a luat
Sa stii atunci cumnatul meu,
Nu mi te-a luat
Mi te-a furat
Si m-a facut sa simt cum poate
Sa piarda-o sora pe un frate.

Tatiana Golban

La multi ani!

Foto internet

Sf. Serafim de Sarov

Sa ne rugam...

Rugaciune la moartea unui prieten

 Doamne, Doamne, Creatorule si Ziditorule a toate, Cel ce ai pus in sufletul omenesc puterea dragostei ce leaga inimile apropiate si ne-ai dat noua, ca pe o sete, trebuinta de a ne cauta semeni, spre a ne impartasi aceleasi ganduri si simtiri, insuti Tu, Preabunule Doamne, cauta cu indurare spre durerea grea care-mi framanta astazi fiinta, ca si oarecand durerea care a lovit pe proorocul si imparatul David care, la stirea mortii prietenului sau Ionatan, astfel jelea: "Munti din Ghilboa! Nici roua, nici ploaie sa nu cada peste voi! Cum au cazut vitejii in mijlocul luptei ?! Cum a murit Ionatan pe dealurile tale, ma doare de tine, frate Ionatane! Tu erai placerea mea, dragostea ta catre mine era uimitoare!".

 Asculta Doamne, rugaciunea pe care eu, smeritul, Ti-o inalt din inima curata, dar franta de durere, precum ai ascultat rugaciunea Fiului Tau si Mantuitorului nostru. Care venind in Betania si afland mort pe prietenul Sau Lazar, S-a intristat cu duhul si-l plangea in fata iudeilor, care vazandu-L au grait: "iata cat il iubea de mult!". Da, Doamne, sufletului robului Tau Marin , iertare pacatelor cate ca un om, cu stiinta sau fara stiinta, a savarsit in aceasta viata si-l asaza pe el in cortul dreptilor si sfintilor care din veac au placut Tie,- ca Dumnezeul milei si al indurarilor esti si binecuvantat in vecii vecilor. Amin!


http://www.crestinortodox.ro/rugaciuni/rugaciune-moartea-unui-prieten-72594.html