Hrisostom Filipescu - Jurnal Spiritual: Spovedanie și Împărtășanie căi de Iubire necondiționată

TE-AM VISAT

Te-am visat măicuţă,
Iarăşi te-am visat!
Într-o poieniţă,
Lângă un copac.

Tristă înlăcrimată,
Cu gândul la noi.
Faţa tot brăzdată,
De griji şi nevoi.

Nu te-ai liniştit,
Nici acolo...mamă?
Sufletul tău trist,
Nu vrea să adoarmă?

Am privit la tine
Mult, în visul meu.
Mi-ar fi fost mai bine,
S-aud glasul tău.

Am plecat în zbor,
Şi tu ai rămas,
Te-am lăsat cu dor,
Dorul, fără glas.

Durerea nu moare,
E precum un spin,
Peste tot răsare,
Pune-n suflet chin.

Îmi e dor de tine,
Buna mea măicuţă!
Să mai vii la mine,
Tot în poieniţă.
GICA CIOBANU 14.10.2016

Rătăciri -- versuri Daniel Luca

"CÂNDVA...NE VOM REGĂSI":

"Plutind sub zările neînturnate, Cu sufletul în zbuciumari de vis Un Dor suprem de Viață şi Dreptate, Îmi este sacrul legământ nescris ! Nu-mi este AMINTIREA TA străină, N-ai fost nicicând un simplu anonim ! Acum eşti Stea şi Rază de Lumină, Cu-acelaşi pământesc pseudonim ! Chiar dacă ai rămas numai un nume, Pentru ceilalți,firesc,necunoscut, Eu,totuşi şi acum,te cred O Lume, Trăind în forma Timpului Trecut ! În Soarele ce mie mi se-arată, E chipul tău din vremuri care-au fost ! Ce nu se întristează niciodată, Ce caută şi Urii a-i da rost ! Ți-aud clar paşii drumurilor noastre, Merse-n demultul meu copilăresc ! În căutarea florilor sihastre, La vremea când în taină înfloresc ! Îngenuncheată-n fața umbrei tale, Cu lacrimile mele loc îți cer: Să regăsim,măcar în CER,o cale, De-a căuta al DRAGOSTEI reper !.(ADINA BĂRBUŞ-13.10.2016)

Iubeşte-mă-n octombrie -- versuri Boris Ioachim

PECETE

În ziua când s-a rupt o legătură

Din trunchi firav, o alta s-a născut.

Și veșnic dragoste peste măsură

Ca o pecete-a unui început.

Din cer a fost lăsat ca o menire

S-apară viața-n lume iar și iar.

Și legături cu lanț de dăruire

Unite vor fi veșnic prin sfânt har.

Iar rău- oricât ar vrea să le despartă

Nu poate rupe acest talisman

Și nici pecetea-nevăzută poartă

Lăsată-n incantații de șaman

BRUN ȘI MELANCOLIE

 Plouă cu frunze arse din veșmântul

 Cu-aspect de brun și de melancolie,

 Octombrie își poartă-n plete vântul

 Și taie din a soarelui făclie.

 

 În adieri de suflete plecate

 Cu ochii spre pământul roditor,

 Tristeți și bucurii parcă s-ar zbate

 Din semne ce se nasc iscoditor.

 

 Peste câmpie strigăte răsună,

 Cu gălăgie stoluri au plecat

 Spre zare unde vremea e mai bună,

 Căci pe aici miroase a iernat.

 

 Iar frigul astăzi parcă se întinde,

 Peste pământ și-n suflet a intrat.

 În gheara lui natura toată-o prinde

 Și cerul de durere s-a-ncruntat.