30 noiembrie 2013
29 noiembrie 2013
NU AM PLECAT
Unde sunt astăzi mie-mi este bine
Pot spune chiar că m-am obişnuit,
Mai mă-ntristez de-mi amintesc de tine,
Un gând să-mi dai şi iute am venit.
Cu dragoste îţi mângâi scump obrazul
Şi cu răbdare perlele-i adun.
De-l văd prin preajmă îţi alung necazul
Şi strălucire în privire-ţi pun.
Mă uit la tine cât eşti de frumoasă
Şi tot ce faci îmi pare minunat,
Te rog încearcă să fii bucuroasă,
De lângă tine eu nu am plecat.
28 noiembrie 2013
27 noiembrie 2013
SEMNE
Iubito plângi că nu mai sunt cu tine,
Cum să-ţi arăt că nu-i adevărat?
Când lacrima pe faţă îţi mai vine,
Eu zbor în jurul tău şi s-a uscat.
Priveşte ramura care dansează
Pe simfonia vântului duios,
Tu nu vezi cine vântul dirijează
Să-ţi dăruiască zâmbetul frumos.
Apoi în noapte când mai priveşti cerul
Şi luna îţi reflectă chipu-n geam,
Rugând pe ingeri să-mi ofere harul
În artificii bolta lui pictam.
De ce privirea astăzi ţi-e absentă?
A mele semne nici nu le zăreşti...
Eu sunt mereu în viaţa ta prezentă,
Atent la tot ce tu îţi mai doreşti.
Şi zilnic îţi trimit în a ta cale
Un semn,de ai dori şi tu să-l vezi
Eu aş putea să-nving atunci pe jale,
A ta privire să-ţi înseninez.
26 noiembrie 2013
25 noiembrie 2013
CĂLĂTORI PE ARIPA TIMPULUI
Noi doi,călători pe aripa timpului,
Fascinaţi de ticăitul ritmului vieţii
Ne simţeam parcă stăpânii cerului
Şi purtam zâmbetul dimineţii.
Mici stele prinse de veşmântul lui imaculat,
Fericiţi de imensitatea universului,
Puşi exact unde el a calculat
Ne credeam stăpâni ai succesului.
Doar o clipă şi o stea în cădere,
Cei atenţi au simţit c-a plecat...
În tăcere,fără „la revedere”
De pe o aripă a alunecat...
Şi de atunci se tot lasă purtată,
Cu praf de stele pe cer desenând,
În jurul timpului tot făcând roată,
Mereu cu ochii tot căutând...
22 noiembrie 2013
CU DOR VOM ACCEPTA...
Mă uit acum la o fotografie,
Căci azi doar ea mă
lasă să privesc
La chipul care nu
mi-e drag doar mie
Ci tuturor din neamul
strămoșesc.
Ne este dor și-am
vrea o îmbrățișare
Să stingă focul ce ne
arde-n piept,
Căci tu ai luat o
parte la plecare
Din echilibrul
drumului cel drept.
Sunt clipe când
picioarele se taie,
Plecăm genunchii până
la pământ.
Și lacrimile curg în
lungi șiroaie,
Din piept ne iese
parcă un descânt.
Ne rugăm astăzi să
îți fie bine,
Durerea ce-o aveai ți
s-a sfârșit.
Chiar de-am rămas cu
sufletul fărâme
Tu să fii fericită-n
infinit!
Și îngerii să te
înveselească,
Să uiți de dor și de
crudul oftat,
De chinul cel din
lumea omenească,
De tot ce ai lăsat
când ai plecat.
Suntem mereu cu
gândul către tine
Și te zărim prin
oricare ungher.
Dar dacă acum în
lumea ta ți-e bine,
Vom accepta că și
stelele pier...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

