Cand l-am pierdut pe sotul meu am simtit ca totul se termina.Ca nu pot continua fara el.Apoi mi-am privit fetele si am inteles ca trebuie sa lupt.Nu este usor …Ai momente cand te agati de ceva(trebuie sa imi cresc copii)te ridici,lupti ,vrei sa fii puternic...si cazi…si te ridici.
Scriu in numele tuturor femeilor vaduve si al tuturor celor care au suferit o astfel de pierdere si mi-as dori sa ne intalnim aici pe aceste pagini,sa ne spunem ce simtim si sa ne sprijinim…convinse fiind ca suntem intelese.Desigur rog si domnii sa ne scrie,sa ne spuna trairile lor pentru ca facand acest lucru nu dau dovada de slabiciune ci de multa putere…Iti trebuie forta sa te aduni si sa povestesti prin ce treci,sa-ti amintesti ,pentru ca acest lucru doare…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu