"Puţine lacrimi,multă bucurie"

POATE-I MAGIE…

Îmi plouă-n suflet şi miroase a toamnă,

E totul gri în jur şi-am îngheţat.

Într-un crâmpei de gând, vara mă cheamă

Cu-n zâmbet larg pe faţă aşezat.

Poate-i magie să văd cele bune

Ascunse în noroiul dimprejur,

În fiecare om cerul va pune

Credinţă şi iubire, suflet pur…

În masca cea urâtă de pe-o faţă

Eu caut albul chiar de s-a-nnegrit,

Îl colorez cu-n zâmbet şi-o povaţă

Şi răul de pe faţă a pierit.

De-mi amintesc cu drag astă povaţă

Ca-n fiecare să văd doar ce-i bun,

La orice frig voi face mereu faţă

Căci  până-n seară relele apun.

Autor: Marilena Perijoc

UNUI NEMULŢUMIT

Când cerul te răsfaţă cu de toate

Şi fericirea-n prag ţi-a înnoptat,

O uşă îi închizi cu răutate

Şi-i spui că astăzi eşti cam ocupat.

Să vină-n ziua când vei fi mai bine,

Din timpul tău n-ai clipe să-i aloci.

Te caute de vrea musai pe tine,

Aşa cum ţi-au spus ţie multe voci!

Şi uşurat de prezenţa-i forţată

Zâmbeşti când ea plecând te-a ascultat.

N-ai observat cum clipa blestemată

În locul ei în casă ţi-a intrat.

Mirat de dorul ce îţi arde pieptul

Şi chipul cel străin văzut în geam,

Te miri o clipă: “ Făcând pe-nţeleptul

Am alungat din casă ce-mi doream!”

Vă rog, de vă-ntâlniţi cu fericirea

Rugaţi-o să se-ntoarcă-n viaţa mea.

Acum când am trăit dezamagirea

E singura ce-o vreau, numai pe ea!

Autor: Marilena Perijoc

HAINĂ ARĂMIE

Pământul şi-a pus haină arămie,

Ca portocala-i soarele-n apus,

E agitaţie pe-ntreaga glie

Căci vara de pe aici acum s-a dus.

Grăbite animalele-n câmpie

Îşi caută un loc pentru iernat.

Pe cer, se văd trecând păsări o mie

Spre ţări mai calde zborul şi-au luat.

Şi oamenii în febra recoltării

Adună roadele de peste an

Ademeniţi de magia iernării

Strâng în hambare punând ban pe ban.

Trece un an cu bune şi cu rele,

Se- aşteaptă altul, poate mai bogat,

Cu cerul limpede şi plin de stele

Şi sărbători cu sufletul curat.

Autor: Marilena Perijoc

ÎN DEPĂRTARE

Vuiet lung în depărtare,

Plânge cerul lacrimi mii.

Multe păsări călătoare

Trec în zbor peste câmpii.

Soarele şi-a pus o haină

Peste straiul lucitor,

Pregătindu-se de iarnă

Zâmbeşte către ogor.

Mustul a-nroşit pământul

Semn c-a fost un an bogat,

Amorţit parcă de cântul

Celor care l-au jucat.

Auriul din hambare

Dă curaj ţăranului

Să mai iasă pe ogoare

Pentru hrana satului.

DORUL RUPE SUFLETUL

In memoria Irina Stefania 31.05.1968-30.05.2013 Și vine an de an o zi anume Când dorul rupe sufletul din noi. E vesel și mereu e pus pe glume, Nu-i pasă că ne vede în noroi. Ne amintim de tine dragă soră, Cumnată , nașă, fică a cuiva, O boală grea te-a luat cu forța-n horă, Nu i-a păsat c-o roagă cineva. Și am rămas cu chipul tău în suflet O ramă prețioasă , un altar. Frumoasă dar tăcută, fără un sunet, Oricât ne-am tângui e în zadar. Autor: Marilena Perijoc


......NU TE VOM UITA NICIODATA AMORE STEFY .......FINA SI CUMNATA....

DOLIU ÎN POEZIE

E luna când e-n doliu poezia

 Căci tu poete ai plecat spre zei.

 Și numai teiul poartă bucuria

 De a-ți veghea odihna de atei.

 

 Iar din scânteia geniului pe ziduri

 Cu negru de cărbune scrijelit,

 Sub forma versului  în multe rânduri

 Povestea unui suflet s-a găsit.

În fâlfâit de aripi pleacă geniul

 Lacrimi lăsând peste pământ și tei .

 La catafalc rămas în umbră, omul,

Visează-un suflet risipind scântei.

 Spre seară poarta larg a fost deschisă,

 De zidurile reci ai fost scăpat.

 Povestea an de an va fi rescrisă,

 De muritori cu dor ești aclamat.

 

 Trimite-ne tu geniu o scânteie

 Să lumineze negrul dimprejur,

 Durere printre noi să nu mai fie

 Și totul să se facă de-un alb pur. 

Autor: Marilena Perijoc