Pentru toti acei care trec ca si noi prin procesul de doliu,sa incercam sa punctam starile prin care noi am trecut,vazute din punctul nostru de vedere al celor care le-am trait- nu le-am citit din carti.
La inceput este socul,nu realizezi ca este adevarat,apoi negarea”Nu ti se intampla tie”,”Nu este adevarat”,”cel drag este plecat undeva si se va intoarce”.Apar o multime de regrete”nu mi-am petrecut suficient timp cu el”,”nu i-am spus cat de mult il(o) iubesc”
Apar acele stari de rau fizic care probabil se datoreaza depresiei:nu ai chef de nimic,iti pierzi pofta de mancare,de oricare alte activitati,te simti obosit,ai insomnii,ai chef sa te ascunzi intr-un colt unde sa nu te vada si sa nu te deranjeze nimeni.
Din cate am observat sunt unele persoane pe care le ajuta sa isi descarce sufletul si sa vorbeasca despre cel plecat,sa priveasca la fotografii si la tot ce ii aminteste de el si sunt persoane care refuza toate acestea pentru ca simt o durere mult prea mare.
Unele persoane simt ca viata li s-a sfarsit si se simt pierdute pe undeva in trecut,in timp ce altii refuza sa isi aminteasca si rup orice relatie cu tot ce le aminteste acest trecut…
Despre toate aceste stari sunt foarte multe de spus,de aceea va rog sa ma completati pentru ca cei care trec prin asa ceva sa inteleaga ca nu sunt singurii,ca este normal sa simta asa…ca si altii au aceleasi stari in asemenea situatii
De multe ori trecand prin toate acestea te macina intrebarea”Oare mi-am pierdut mintile sau e normal?”
Voi ce stari ati avut?
34 de comentarii:
eu cand am aflat ca tata are cancer si sfarsitul e inevitabil si mai ales cand a murit am simtit ura! ura fata de cei inferiori lui (cei foarte batrani, alcoolici, oameni degradati moral) si-mi puneam mereu intrebarea de ce tata si nu ei?? asta era din ergosim si din neintelegearea sentimentelor ce le aveam... apoi am cautat un motiv pentru care Dumnezeu l-a luat de langa noi, cautam un scop, un sens....
o alta sater ce ma chinuia era ca nu-mi amintema ultima vizita la el, ce i-am spus, ce am facut... si parca aveam senzatia ca i-am uitat privirea, vocea, chipul... stateam si ma concentram sa mi-l amintesc si ma simteam ingrozitor de vinovata pentru asta!
abia dupa un timp am reusit sa gasesc ceva raspunsuri si am reusit sa "imi dau 2 palme"sa ma trezesc din amortire ca doar aveam un mic pui de om de crescut si aveam o mama care poate suferea mai mult ca mine si un frate care parca devenise stana de piatra cu acre parca prea greu reuseam sa comunic...
treptat am prins curaj si ii scriam intr-un caiet cuvinte si ganduri ce parca nu apucasem sa i le spun, apoi am inceput sa merg la biserica sa ma rog pentru el si pentru noi ceilaltti ramasi in urma lui!
m-a ajutat mult rugaciunea si revenirea la viata sociala, la munca. m-a ajutat sa spun ce simt ce gandesc(mai ales saici unde eram doar inca o straina cu aceeasi durere in suflet ca toti ceilalti ce scriu pe blog), m-a ajutat sa vad ca nu sunt nebuna sa simt ceea ce simt ca toti simt asta si gandesc asa, ca toti trec prin etapele doliului in mare aceleasi...
timpul e cel mai amre medicament la asa o durere, cu timpul am invatat sa traiesc cu pierderea tatalui meu! (desi inca doare, DOARE atat de tare!!)
ce sfat as da acum: rabdare, multa rabdare cu noi insine in primul rand si credinta in Dumnezeu!!
Mi-ai amintit de acea teama Tuchi...pe care am simtit-o si eu...teama ca i-am uitat vocea...
Iti multumesc pentru ca ne-ai impartasit sentimentele tale,tocmai aceasta este ideea ...ca ceilalti sa inteleaga ca si altii simt la fel...ca mintea este aceeasi,numai durerea ii diferentiaza de cei din jur...Eu am fost singura,nu am gasit atunci nici un material care sa ma faca sa inteleg ca sunt etape firesti prin care trec toti cei aflati in aceasta ipostaza...si aveam multe intrebari care ma chinuiau...De aceea va rog sa incercam sa ii ajutam pe cei care sunt ca si noi...cu aceeasi durere...durerea unei pierderi
Eu ,dupa un an,ma copleseste si mai tare dorul...oriunde as fi ,nu-mi gasesc linistea,rostul...viata e din ce in ce mai urata...nimic nu mi face placere..nu ma bucura...asta e...oare inceputul unei depresii??
Cand mi-am pierdut fiul mi-am pierdut tot...sperante, vise ,prezent, viitor ratiunea de a mai trai iar viata parca se oprise in loc..."Revolta" mea era cu atat mai mare cu cat in duminica dinaintea plecari la cer a lui Alin ,cunostinte ,prieteni,vecini si rude s-au rugat in biserica ptr el... La Craiova,sotul meu si nora mea au cerut ajutorul preotilor de la Madona Dudu si s-au rugat impreuna ,iar cand sperantele erau mari...s-a intamplat nenorocirea ...Prin ce am trecut atunci cand din salonul spitalului mi-am dus copilul la morga,prin ce am trecut a doua zi cand a trebuit sa merg si sa-i "aleg "sicriul si crucea,urmand apoi acel drum(ce parca nu se mai sfarsea) de la Craiova la Targoviste nu se poate descrie in cuvinte.Au urmat zile si nopti de zbucium de disperare,de asteptare sa se intample ceva..de cautari a raspunsului la intrebarea "de ce?"...de cautarea a unui ..."ceva"de care sa ma agat si sa merg mai departe...Am trcut prin toate etapele durerii fara a ma "anestezia"...am plans, am urlat de durere si am mers mai departe...Cum??vorba lui Tuchi prin revenirea incet, incet, la viata sociala,comunicand,incercand sa-mi tin mintea si mainile ocupate,rugandu-ma,incercand sa fiu utila celor din jurul meu si, fugind de singuratate...Pentru mine viitorul este relativ dar prezentul il traiesc prin Trecutul cu amintirile lui,prin rugaciuni si speranta ca intr-o zi ne vom reantalni.
Ma regasesc in tot ceea ce ati descris mai sus...cred ca acestea sant starile prin care trece orice om atunci cand pierde o persoana draga...eu nu am simtit furie,doar tristete profunda,imi parea rau ca nu am avut nici o putere,ca nu am putut sa o salvez,ca nu am putut sa-i dau ani din viata mea...ca am pierdut-o...cert este ca nu vom mai fi niciodata ce am fost,viata nu va mai fi la fel,ramane un gol ce nimeni si nimic nu-l va putea umple...
Currently it sounds like Wordpress is the top blogging platform available right
now. (from what I've read) Is that what you are using on your blog?
My web blog :: firewood covers
Everything is very open with a very clear clarification of the issues.
It was truly informative. Your site is very useful.
Thank you for sharing!
Take a look at my website - vender en internet
I just like the helpful information you supply in your articles.
I'll bookmark your weblog and check again here frequently. I am fairly certain I will learn lots of new stuff proper right here! Good luck for the next!
Take a look at my web blog ; natural zeolite
It's really a nice and useful piece of information. I'm satisfied that you simply shared
this useful info with us. Please stay us up to date like this.
Thanks for sharing.
Here is my homepage :: seo services india
buna seara, sunt si eu in doliu..mi-am pierdut si eu o fiinta draga mie, o bunica, insa nu orice bunica..o bunica care mi-a fost o mama, un tata, o prietena, a fost tt pentru mine. Imi este greu, a murit anul trecut la zi de sarbatoare.. A plecat, a plecat departe,acolo unde e bine si verdeata..acolo langa bunu, unde nu mai exista suferinta si frica..acolo unde e bine si frumos, si mi-e greu..mi-e atat de greu ca am avut multe intr-e noi si acuma nu mai avem nimica de spus, nu mai are cine sa ma astepte acasa cand ajung..e casa goala si singura...
Imi pare rau pentru pierderea ta.Stim ca ei au plecat intr-o lume mai buna dar nu putem accepta sau acceptam cu greu sa nu ii mai avem langa noi.Indiferent de persoana pe care o pierdem si de varsta acesteia pentru fiecare in parte inseamna o rana sufleteasca care nu se va inchide.Sunt cu sufletul alaturi de tine si mereu aici daca simti nevoia sa discuti cu cineva care te intelege.
Dumnezeu sa o odihneasca in pace pe bunica ta!
Iti multumesc Mari pentru toae cuvintele frumoase pe care mi le-ai spus si pentru ca esti alaturi de durerea mea. Insa durerea din sufletul meu e foarte mare..
Nu este nevoie sa imi multumesti,iti sunt alaturi tocmai pentru ca am cunoscut o forma a durerii.Sunt de acord cu tine,suntem unici si simtim in felul nostru,inteleg ca durerea ta este foarte mare si imi pare rau ca nu pot schimba ceva...Te imbratisez si iti sunt cu sufletul aproape!
Hello everybody, here every one is sharing such experience, so it's good to read this blog, and I used to visit this webpage daily.
Also visit my page :: best auto insurance companies in california
Hi there to all, how is all, I think every one is getting more from
this web page, and your views are good for new people.
My website; covermodel
Remarkable! Its actually awesome article, I have got much clear idea on the topic of from this article.
My web-site ... Kenny Nordlund graduate education at UCLA
Ahaa, its fastidious dialogue about this paragraph at
this place at this web site, I have read all that, so now me also commenting at this place.
my webpage ... Asian Porn
Hello, thank you for your visit and appreciation.
Every weekend i used to pay a visit this web site, because i wish for enjoyment, as this this website conations genuinely nice funny material too.
Here is my site ... http://www.cuteteenporn.net/video/28772/teen-pornstar-tori-loves-bbc.html
Hey there I am so grateful I found your blog, I really found you by accident, while I was
browsing on Aol for something else, Anyways I am here now and
would just like to say many thanks for a tremendous post and a
all round entertaining blog (I also love the theme/design), I don't have time to read it all at the moment but I have saved it and also included your RSS feeds, so when I have time I will be back to read a lot more, Please do keep up the great job.
My homepage - live Party porn
Thank you for your visit and appreciation
Good article! We will be linking to this great content on our site.
Keep up the great writing.
Have a look at my site ... babesflick.com
Astazi am pierdut o pers foarte draga, bunicul! din pacate sunt printre straini si nu il pot vedea ptr ultima data. Durerea pe care o simt si regretul nu stiu daca vor trece vreodata. Iti apreciez blogul, ma ajuta sa imi inteleg starile de spirit si sa accept faptul k nu mai este...acolo sus stiu k ii e mai bn, a scapat de durerea trupesca! :( Dumnezeu stiu ca are grija de noi toti indiferent in ce dimensiune suntem!
19 iunie 2013 ,o zi neagra si plina de durere pentru familia noastra ....l-am pierdut petru totdeauna pe cel mai scump ,cel mai bun si iubitor tata...am piedut o bucata din mine...totul in jur e atit de strein de gol ,de parca as fi ramas singura pe acest pamint.......nu pot sa inteleg de ce anume acum imi vin in minte regretele ca poate nu l-am ascultat cind a fost nevoie, ca poate nu i-am zis un simplu Te Iubesc cind era in viata ,ca poate....de ce nu ii pretuim atunci cind ii avem linga noi dar numai atunci cind ii pierdem???Zeci de sentimente imi strapung minte si sufletul acum...mie dor,mie tare dor de el.Of,cite as vrea acum sa-i spun ,cite as vrea acum sa-l intreb ,dar e prea tirziu...prea tirziu...Iubitii si pretuitii pe cei dragi cit mai sunt in viata ca mai tirziu poate fi deja prea tirziu....
acea zi de vara in care soarele parca isi arata cu frica razele si in care plinsetele si durerea intra in sufletul fiecarui om...am 12 ani si mi-am pierdut verisorul care avea 15 ani...nu am apucat sa il ad inainte ca sa il ingroape...si mama ma incuraja ca o sa mi-l amintesc asa cum era frumos(adica viu)...durere mare am avut pe suflet si inca o mai am si nu ma pot impaca cu gindul ca nu o sa il mai vad niciodata in viata reala...intreabarea : "de ce Doamne mi lai luat acolo sus" mio adresez in fiecare zi...si de multe ori priveam in jur cu ura ca nimeni nu la putut salva de boala care o avea "CANCER" aceasta boala nu o doresc nimanui nici celui mai mare dusman al meu...cand imi aduc amintele acele momente cand radeam impreuna si cand spunea glume...dar cind ma gindesc ca nu mai pot intoarce nimic inapoi incep sa imi zic ca nu mai are rost...nu mai are rost nimic...in acele 2 zile dupa ce a murit cand veneau rudele sa ajute eu nici nu doream ca prezenta mea sa fie...refuzam sa imi amintesc de el sau sa merg la el atunci...iar acum imi pun intrebarea "de ce nu am fost sa il vad pentru ultima data"...
Morala:iubitii pe cei dragi si ajutatii la nevoie...iar daca ii pierdeti aducetiva aminte de acele amintiri frumoase si ginditi-va ca el sau ea e acolo sus si este un inger...:(
Dumnezeu sa il odihneasca pe bunicul tau!Daca tu nu ai putut veni sa il vezi pentru ultima data,gandul tau l-a chemat alaturi de tine.Cunosc durerea si stiu ca in astfel de situatii cuvintele sunt prea mici,sunt cu sufletul alaturi de tine
Dumnezeu sa il odihneasca in pace si pe tatal tau.El stie acum tot ceea ce simti,cunoaste fiecare gand al tau,asa ca STIE...Cu totii trecem prin aceste sentimente de vinovatie,simtim ca mai aveam ceava de spus...este firesc ceea ce simti.
Te imbratisez cu mare drag!Dumnezeu sa iti dea putere!
Dumnezeu sa il odihneasca alaturi de ingeri pe varul tau!Este cumplit de greu sa pierzi pe cineva drag si ma gandesc ca este mult mai greu sa te confrunti cu moartea la varsta ta.
Mama ta are dreptate,incearca sa ti-l amintesti asa cum era in viata...frumos si pus pe glume...Socul pe care l-ai avut te-a facut sa reactionezi asa,incearca sa scapi de sentimentul de vinovatie sau regret...el stie tot ce ai pe suflet,intelege ce simti acum...te iubeste la fel de mult ca atunci cand era langa tine si sunt convinsa ca vrea sa iti fie bine.
Dumnezeu sa iti dea liniste sufleteasca si putere!
electronic cigarette reviews, electronic cigarette, best electronic cigarette, e cigarette, e cig forum, electronic cigarette reviews
In 8 martie tatăl meu a plecat dintre noi ,la doar 47 de ani ,in urma unei bronhopneumonii septicemice. De atunci eu nu am puterea sa merg mai departe inca si tot imi fac reprosuri si inca neg ca ar fi adevărat , in fiecare zi sper ca e un vis doar si astept sa ma trezesc .. .
Sunt un copil , dar durerea pierderii a două persoane foarte dragi și importante în viata mea ma depășește.. Nimic nu mai la fel, nimic nu e ca atunci când ei trăiau .. Am rămas cu șoc pentru ca ceea ce mi s-a întâmplat mie și familiei mele a fost tragic cu adevărat șocant.. Cum poți să descrii ca intr-o zi să te duci la bunicii tai să vorbești cu ei și seara când nici măcar nu ajunsesem bine de la școală să moară amândoi ? A fost un șoc prea mare și o moarte pe care nu i-o doresc nimănui .. Astăzi nimic nu mai e ca înainte .. Trec zi de zi prin fața curții lor și trec plângând de durere ca nu-i mai văd în curte :-( asteptandu-ma să mă duc pe la ei :-( dacă aș ații ca le e bine acolo sus la Dumnezeu și ca sunt tot împreună aș fi mai fericita, pentru ca știu ca de acolo de sus mă veghează mereu ! Nu va voi uita niciodată!
Sunt cu sufletul alaturi de tine Cristina! Inteleg acest soc, stiu cum este sa pierzi doua fiinte dragi in aceeasi zi.Trebuie sa traim cu speranta ca ei s-au intors acasa si acolo este mult mai bine.Categoric ne vegheaza si sunt alaturi de noi.
Dumnezeu sa ii odihneasca si tie sa iti dea liniste in suflet!
Eu sunt si acum in doliu, nu mai stiu ce sa mai fac, ma simt cu adevarat distrusa, cand aveam doar 11 ani mi-am pierdut tatal, cu greu impreuna cu mama mea si fratele meu am trecut peste, dar dupa alti 11 ani mi-am pierdut si mama, a fost o tragedie, credeam ca viata mea se va sfarsi de la o zi la alta. Dar cu timpul printre lacrimi impreuna cu fratele meu am reusit sa ne refacem viata,dar acum ca nenorocirea a lovit iar, in data de 3.03.2016 a decedat si fratele meu, iar acum eu la doar 30 de ani trebuie sa invat sa merg inainte, fara mama, fara tata si farà frati. Cum pot sa imi sterg lacrimile?Cum pot sa alung durerea?Cum pot sa mai cred intr-un viitor?
Si eu mi-am pierdut mama de curand si nu am frati. Sunt singura cu o durere de nesuportat, as vrea sa merg mai departe de dragul mamei mele dar nu reusesc, ma doare rau.Daca vrei sa vorbim imi poti lasa o adresa de mail sau facebook.
Trimiteți un comentariu