Astazi pe cerul sufletului meu
s-au adunat norii,au gonit din calea lor soarele si i-au umbrit razele jucause
care ar fi trebuit sa straluceasca toata ziua...este o zi importanta din viata
mea...dar ce mai este important? Este o zi ca oricare alta...Sunt trista si imi
cer public scuze fata de voi daca v-am necajit,nu am avut niciodata intentia
aceasta...dimpotriva...
Sunt si eu om,am defectele mele
si in ultima vreme poate am avut si motive sa stau „ la distanta”...A fost o „
distanta” impusa,nu intentionata...mi s-a facut dor de voi ca dovada ca v-am
scris cand am putut...
Nu am stiut cand ati avut nevoie
sa va fiu aproape si nici nu v-am mai aratat ca sunt cu sufletul acolo langa
voi,ca ma gandesc zilnic la fiecare chiar daca nu am posibilitatea de a va
vorbi...si ca inca mai visez la ziua cand va pot imbratisa...pe cei care mai
doriti sa imi dati voie sa o fac...
Stiu ca nu exista cuvinte care sa
stearga ranile din suflet,v-am demonstrat acum ca sunt un simplu muritor plin
de defecte si nu un inger cum imi spuneau unii...de v-am gresit imi cer
iertare!Sper sa intelegeti ca am si eu aceleasi stari ca si voi,aceleasi
probleme si aceleasi nevoi...sunt aici mereu cand vreti sa imi vorbiti si mereu
langa fiecare dintre voi-CU SUFLETUL