In memoria Irina Cojocaru
Ai obosit să mai lupți cu durerea
Cu chip hidos care adânc mușca,
Urâtă și amară cum e fierea
Cu gratii negre împletindu-și cușca.
Și-n ziua când o cale a fost deschisă
De Dumnezeu, lumină către rai,
De lumea aceasta te-ai lăsat desprinsă
Cu zâmbet ai plecat spre alte văi.
La catafalc un ochi rămas în umbră
O lacrimă să verse de-ar putea
Simțind o atmosferă -atât de sumbră
Durerea ce în clipe se-nmulțea.
Privind la drumul ce îl ai în față
La îngerii ce sunt în jurul tău
În pace și zbor lin tu te înalță,
Te roagă pentru noi la Dumnezeu!