Pe un scrin vechi o cheie ruginită
Mă-ndeamnă să m-opresc și s-o privesc.
Și îmi șoptește că e hărăzită
Să îmi deschidă un alt drum, lumesc…
Cu ea de vreau să pot deschide-o ușă
La o-ncăpere din inima ta.
Și acolo pe o masă să-mi las pusă
O părticică din inimă mea.
Apoi ieșind s-arunc această cheie,
Ușa pe veci închisă să o țin.
Din tine să rămână o scânteie
Să lumineze-n nopțile ce vin.
Autor: Marilena Perijoc
