FOC ÎN AMINTIRI

Trec anotimpuri, se-ntorc file, 
Se țes povești dintr-un destin. 
În calendar trec luni și zile, 
Poruncă a unui glas divin. 

Și an de an se-ntoarce o dată 
Ce aduce un foc în amintiri 
Și inima se vrea purtată 
În lumea blândei nemuriri.

Cu fruntea sus privind spre cerul
Învăluit de mult mister
Și în genunchi cu sufletul
Ce-n lume a rămas stingher

Privim la filmul amintirii
Căci numai el a mai rămas,
Trimitem lacrimi fericirii
Cu toată dragostea din glas.

Și-n fantezia minții noastre
Ne îndulcim cum vrem amarul,
Pe-o pană a păsării măiastre
Vom ciocni cu cei dragi pocalul. 

Sincere regrete!

Cenaclul literar "Luceafarul" deplange disparitia fulgeratoare din viata a distinsului nostru coleg,iubitor de literatura si cuvant ales,Colonel inginer OCTAVIAN R. SANDU.Sincere regrete familiei indurerate si greu incercate .
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace!

Dunia Palangeanu

"VOI FI"

"De"plec”doar sufletul meu stie

Nu-i despartire pentru noi

In urma mea,or sa mai vie

Eterne,alte multe ploi

Si ai sa ma-ntalnesti in cale

Oriunde-ai fi,pe unde treci

Voi fi in gandurile tale

Voi fi si frunza din poteci

Orice lumina ce rasare

Va fi mereu privirea mea

Si orice-amurg ce ziua"moare"

Va fi un dar din partea mea

Oricate drumuri ai strabate

Oricate lumi ai intalni

Iti voi fi umbra-n orice parte

Pe mine doar,tu m-ai zari

Voi fi in crengi tremuratoare

Si-n ochii noptilor tarzii

Voi fi albastra inserare

Si dimineata eu voi fi

Si-oriunde-ai vrea sa pleci vreodata

Mereu cu tine-ai sa ma ai

Te voi urma,inca o data

Voi fi in soarele de mai

De vei veni candva,pe seara

De mine ai sa-ti amintesti

Voi fi in flacara de ceara

Si-n stelele de la ferestri

De-as fi la orice departare

Pe tine pot sa te ating

Sunt a copacilor racoare

Si-obrajii-n palme ti-i cuprind

In clipa ta patrund si-n suflet

Voi fi cu tine-n preajma ta

Si pasul iarasi ti-l"intunec"

EU sunt intreaga lume-a ta"

Adina Barbus

Nu te vom uita!

Vineri 31 octombrie 2014 va ramane pentru noi o zi a despartirii…dupa un an de lupta cu o boala incurabila unchiul meu a pasit in lumea celor drepti.Niciodata nu suntem pregatiti pentru o astfel de despartire, sentimentele dau navala si ne coplesesc apoi ramanem cu amintirile care ni se deruleaza in minte ca un film si ne ustura pana la lacrimi…

Va ramane in amintirea noastra vesnic , el omul care la fiecare fraza era pus pe glume,care la oricare necaz iti era aproape, care aducea zambete pe chipul tuturor. A luptat cu demnitate pana in ultima clipa cu boala si a trait mereu cu speranta ca o va invinge.

Probabil ca acum ii face sa zambeasca pe cei plecati inaintea lui si le povesteste despre noi.

Dumnezeu sa il ierte si sa il odihneasca in pace pe Stoian!