Când inima rănită crunt te doare
În jur nu vezi nimic, e înnorat,
Să râzi până la îngeri și la soare
Nu te lăsa învins sau supărat.
Te-a vitregit a sorții ursitoare
Și-n cale îți presare numai spini?
Arată-i sufletul, dragostea mare,
Prin ochii mari, albaștri și senini.
De s-ar desprinde din tine fărâme
Trasând o urmă de brun și roșcat,
Să nu-i permiți nicicând să te dărâme
Întinde-i mâna și v-ați împăcat.
Acea sclipire ce o ai în tine
Îți dă tăria de a continua,
La semeni le arată că ești bine
Și suferința o va diminua.
Marilena Perijoc
